2,405 matches
-
-i prefac. Scoase de la piept buchetul de flori firave cărora le spuse: “Prefaceți-vă în chipeși flăcăi!” Din florile aruncate pe podea răsăriră mai mulți voinici, dintre care unul mai chipeș, înalt și subțirel, în veșminte și cizme albe, cu clopoței de argint la cingătoare, făcu o reverență, spunând: - Poruncă, stăpână! Primăvara zâmbi entuziasmată: - O, frumos flăcău, te numesc Ghiocel și fii primul meu vestitor! Ia-ți ceata ta și pleacă în țara lui Mărțișor să spuneți la toți că voi
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
dantelă scobeau eternul așezat fățiș, pe fiecare dram de existență. Părea un fel de pledoarie a bunului simț insignifiantă. Domni și doamne, scuturau în pliurile scobite ale obrajilor, amintiri și lacrimi. Trecuseră douăzeci de ani, de la ultimul lor sunet de clopoțel, împreună. Se adunaseră cu toții, în aula în care își gustaseră primii fiori ai dragostei, primele gelozii, întâiul ,,te iubesc,, ... Florin, își ținea ochii ațintiți pe ușa pe care o rosese ca pe o carie timp de patru ani, în timpul liceului
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
înalte și inaccesibile majorității localnicilor, o fătucă ce se retrăgea în orele ei libere de seara în poiana cu flori din cea mai abruptă pantă, ascunsă în spatele unui grad viu mai mare decât un om. ` Acolo, pierdută între margarete, maci, clopoței și albăstrele rupea cu dinții spice de iarbă ascultând vuietul așezării din vale, inima pământului pulsând spre adâncurile stâncoase și copacii sălbatici răsăriți unde le plăcuse locul. Și într-o după-amiază se întîmplă minunea că termină mai devreme treaba casei
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
rotativecare-a fost inventată în Anglia, pe timpul lui Wlliam Shachespeare (scena rotativă elisabetană, turnanta care-i antrenată de un motor electric prin intermediul unui reductor cu două viteze și, drăguța de ea!... pornea numai când micuții aplaudau și strigau cu glăscoarele lor, clopoței de argint „URA!!!”), iar când drapereia s-a ridicat „artiștii” au salutat publicul ca niște supervedete. Doamne!... cum mai aplaudau „spectatorii” și bisau succesul lor. Și tot pe scenă, în mare sală a tearului O.C.P.C. „oaspeții” s-au mirat
AȘ VREA SĂ FIU COPIL CA ALTĂDATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384026_a_385355]
-
sticle cu bere, un sărut furat de către vreun coleg mai îndrăzneț după care nu regretai niciodată sau poate prima clipă când simțeai fiorii cum te cuprind în brațele vreunui partener sau partenere, din timpul unei nebunești partide sexuale. A sunat clopoțelul pentru ultima dată și în liceul eroilor noștri, unde elevii claselor a XII- a, îmbrăcați cu toții în tradiționalele robe negre și tocă pe cap, ascultau cuvântul de adio al directoarei liceului în fața unui numeros auditoriu format atât din cadrele didactice
EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384035_a_385364]
-
însemnătatea istoriei, despre materia pe care aveam s-o studiem cu el, despre modul în care trebuia să învățăm la el și multe altele... N-aș putea reda ce anume ne-a mai spus, dar în momentul când a sunat clopoțelul și el a părăsit clasă, eram cu toții deja entuziasmați de el, fără a ști exact de ce! Au trecut o săptămână, două trei. Lecțiile de istorie deveniseră o reală încântare. Așterneam pagini întregi de notițe și nu mai conteneam. Colegii mei
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
de fermecați, atât de exaltați, nici nu ne-am putut da seama că sunase deja de 10 minute și că pauză era pe sfârșite. Noi, care îi dădeam afară pe profesori înainte ca să se facă măcar auzit clinchetul zglobiu al clopoțelului, am stat o recreație întreagă, încremeniți pe locurile noatre, țintuiți pe loc de cuvintele istoricului nostru și niciunul dintre noi nu se îndura să se ridice și să părăsească clasă. Deodată, ca prin vis, am auzit frază clasică, care apărea
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
Și a promis c-o veșnicie va duce daruri la copii Și lumii-ntregi, după putere, va face multe bucurii... Copila râde și din brațe coboară, merge la fereastră... Afară ninge liniștit cu fulgi pufoși din bolta-albastră. Pe geam lipește clopoței tăiați cu foarfecu-n hârtie Și lung privește pe fereastră gândind că Moșul o să vie... În tindă se aude -ncet un pas necunoscut...străin - Găbiță, tu te-ai înșelat...credeai că-n sat nu am să vin... Dar, iată-mă ajuns
POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383486_a_384815]
-
Baziaș, după care înaintează printre munți până la Drobeta. La Cazane, cursul său se îngustează, apoi apele capătă amplitudine, iar fluviul coboară domol printre dealuri de piatră. La Cazane găsim specii de plante rare, precum laleaua de Cazane, Stânjenelul de Stâncă, clopoțeii Cazanelor etc. Dunărea este întâmpinată de la înălțime de orașul Orșova, crescut pe terasele și versantul drept al Cernei. Cale de mulți kilometri apele străbat Porțile de Fier, ultimul obstacol întâlnit în trecerea lor prin Carpați. În acest punct trebuie amintită
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
scările pentru a merge în living, de unde venea zgomotul și mare-i fu surpriză când a văzut-o pe mama ei chircita pe sofa, cu fața plină de lacrimi. - Mami, de ce plângi? a întrebat-o Carol, cu vocea ei de clopoțel. - Am primit o veste proastă, draga mea, spuse Diana trist, ștergându-și repede lacrimile, dar nu pot să-ți povestesc acum. - E o chestie de oameni mari? - Da, iubita mea, e o problemă de adulți. - Sunt complicate treburile de adulți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
scările pentru a merge în living, de unde venea zgomotul și mare-i fu surpriză când a văzut-o pe mama ei chircita pe sofa, cu fața plină de lacrimi.- Mami, de ce plângi? a întrebat-o Carol, cu vocea ei de clopoțel.- Am primit o veste proastă, draga mea, spuse Diana trist, ștergându-și repede lacrimile, dar nu pot să-ți povestesc acum.- E o chestie de oameni mari? - Da, iubita mea, e o problemă de adulți.- Sunt complicate treburile de adulți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
Cântă suflete! Cântă neîncetat! Că Dumnezeu ți-e Tată cu adevărat. Cântă suflete, toată viața ta! Că Dumnezeul veșnic e de partea ta. Baia Mare, 12 februarie 2017 Zvon de primăvară Se-aude-n vânt un zvon de primăvară, Șoapta păpădiilor de sub zăpadă... Clopoței ce cântă să ne aducă-n grabă... Miros de iarbă crudă prin ogradă. Se-nalță fruntea brazilor spre soare, Iar ochii albaștri ai zilei se măresc... Lumina se revarsă ca și o ninsoare, Iar ghioceii tandri învingători sosesc. Oftează-n
CÂNTĂ SUFLETE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382989_a_384318]
-
vezi, aia e școala unde ai să înveți și tu carte! - Să învăț carte? Eu vedeam în curtea școlii doar niște copii mai mari, care se hârjoneau, țipau, se îmbrânceau. Asta era învățătura? Pe urmă, observam că atunci când suna un clopoțel, respectivii copii alergau bezmetici spre ușa școlii, ca niște oi fugărite de un câine ciobănesc. Iar lacoma gură a școlii îi înghițea pe nerăsuflate, după care se înfășura cu o mantie de liniște. Dar înăuntru?... Ce făcea acolo hămesita școală
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
rămas derutat de albul zăpezii căzută abundent în noaptea trecută. Noroc că firul plumburiu al pârâului nu înghețase. Dâra lui șerpuită mai desena pe coala albă a peisajului, o urmă subțire, fumurie, cu sclipiri argintii în ramurile sălciilor încărcate cu clopoței ireali de chiciură. Aproape de dâra șerpuită se distingeau două șleauri paralele cu luciri pe coame, semn că peste zi, după ninsoare se încumetaseră câteva sănii să treacă pe acolo. -Aha, se dumiri Tudorel. Merg pe urmele săniilor fără nici o grijă
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
privighetoarea zorilor târzii, După lungi pribegii,întors acasă. Aș vrea să mă mai dezmierzi, Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave, Aș vrea să nu te mai întorci, Să stai,să-mi spui că mai rămâi. Aș vreas-aud iar glas de clopoței, În noaptea sărbătorilor de nea, Aș vrea s-aud iar vocea ta, Cântând ,încet frumoase melodii. Aș vrea de s-ar putea să-mi vii și-n vis, Să fii doar tu,să vii aș vrea, De s-ar putea
AȘ VREA, DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383131_a_384460]
-
în apropierea școlii unde învăța Florin, a oprit mașina și a mers în cancelarie, Mihaela era la ore, s-a hotărât să aștepte până sună de recreație. A ieșit pe hol cu gândul de a se plimba până când va suna clopoțelul. Un bărbat aflat cu spatele spre el, privea exponatele dintr-o vitrină închisă cu geam, dar în același timp trăgea cu coada ochiului spre ușa clasei în care învăța Piticul. Pentru început nu a dat importanță, credea că este un
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
de la ore, ceva i-a atras atenția, parcă îl urmărea mai mult pe el, atunci a hotărât să se apropie și să-l abordeze: -Așteptați copilul să iasă de la ore?-bărbatul s-a întors cu spatele la el, eschivând răspunsul, dintr-o dată clopoțelul a început să sune. Profesorii sobrii, cu cataloagele sub braț, ieșeau din clase, pe lângă ei alergau copiii, bucuroși că mai scăpaseră de încă o zi de școală. Printre ultimii elevi care au părăsit clasa, era un elev adânc cufundat în
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
casa ta, nu trebuie să aștepți Revelionul în liniște, ci în zgomot și voie bună, cu ușile larg deschise. Unii merg mai departe și țin în buzunar o căpățână de usturoi, pentru ca spiritele rele să-i ocolească. De asemenea, și clopoțeii sunați cu putere la miezul nopții alungă spiritele rele. Se crede că Anul Nou trebuie să te prindă cu haine noi pentru ca în următoarele 365 de zile să te înnoiești din toate punctele de vedere și să primești cât mai
SUPERSTIŢII şi OBICEIURI de Anul Nou! Dacă vrei un 2017 perfect, află ce trebuie să faci şi ce să nu faci, în ultima zi din an şi în prima din cel nou [Corola-blog/BlogPost/92849_a_94141]
-
pauză RECITAL INSTRUMENTAL “Muzică românească - Trei generații” GABRIEL MĂLĂNCIOIU Flauros ( În memoriam Constantin Brâncuși - 2015) VLAD ALECSANDRU COLAR - flaut CORNELIU DAN GEORGESCU Musik fur eine lichtwolle Umwandlung / Muzică pentru o trecere spre lumină(2000) Mediu electrocustic ULPIU VLAD Sonorități și clopoței albaștri (2014) (p.a.a.) LĂURĂ ROMÂN - vioară REMUS GEORGESCU Mă ascund CRISTIAN ARDELEAN - bariton CORNELIU CEZAR Ziua fără sfârșit (1974)- mediu electroacustic și instrumente VLAD FAUR - trombon SORIN PETRESCU - sintetizator Marți, 10 noiembrie 2015, ora 19 Universitatea de Vest- Holul
Festivalul de Muzică Nouă INTRADA, ediția a II-a [Corola-blog/BlogPost/93295_a_94587]
-
ce apar retrospectiv, din speranțele și bucuriile acoperite de miile de ore petrecute în tipografii, în fața microfoanelor, în cabinele de montaj ori pe platourile studiourilor de televiziune. Afară e iarnă și aștept să cadă zăpada. Adâncă și plină de sufletul clopoțeilor, colindând pe sub toate ferestrele și punând un strop de fericire în fiecare inimă. La mulți ani, cu speranță, iubire, bucurii și belșug tuturor membrilor Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România! Doru Dinu Glăvan
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93504_a_94796]
-
țară și de neam, Așa cum știți voi, cu umor, Meșteșugit în plugușor! Să auzim ce s-a-ntâmplat Mai important la noi în sat Și-o să vă dăm câte-un colac, Și bani, și mere după plac! Haideți, sunați din clopoței, Voi toți, copii, sunteți ai mei! Urați-mă, pocnind din bici, Hai, plini de viață, mari și mici, Ca niște-artiști adevărați, Începeți să ne bucurați Cu cel mai strașnic plugușor!” Le-a spus al lor învățător , Emoționat, profund vibrând, În
HAIDEŢI, COPII! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383157_a_384486]
-
artistic al fiecăreia. Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din întunericul nopții. Acel „Mânați, măi! Hăi! Hăi!, cu tot acompaniamentul de clopoței, tălăngi și buhai, pe fond de lătrături înfuriate, se auzea de dincolo de
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din întunericul nopții. Acel „Mânați, măi! Hăi! Hăi!, cu tot acompaniamentul de clopoței, tălăngi și buhai, pe fond de lătrături înfuriate, se auzea de dincolo de fereastra neagră în care îmi înfigeam năsucul ca să deslușesc umbrele colindătorilor. Mi se părea că vin din altă lume acele voci misterioase, că dincolo de fereastră este lumea basmelor
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
ochi, ca să-i privesc. Sărmanii!...Erau murdari, cu haine peticite, cu încălțările pline de noroi sau zăpadă, după cum era vremea, dar erau împodobiți cu beteală și flori din hârtie pe la paltoane sau căciuli. Sorcovele din mâna lor sau steaua, buhaiul, clopoțeii, bicele îmi impuneau un respect ciudat. Credeam că sunt vrăjiți, că au puteri misterioase. Mai ales cei cu sorcova. Intrau sfioși în casă, ziceau „Bună seara” încet și se așezau cu fața la răsărit, cu sorcovele îndreptate spre icoană. Era o liniște
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
care era de-o seamă cu mine. Eraam invidios pe ei când îmi povesteau că am fost cu sorcova, cu plugușorul, cu Moș Ajunul, adică...după bolindeți. Pe la sfârșitul lui octombrie începuseră pregătirile pentru plugușor, cu repetițiile și dotarea cu clopoței și tălăngi. Spuneau că îl iau și pe Victoraș, pentru că avea oi și aducea tălăngile și clopoțelul, deși nu-i repartizaseră decât un rol secundar, cu strigatul la „hăi! Hăi!” Mai pe urmă, au spus că vor merge și după
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]