7,569 matches
-
brazilor, griul norilor, praful străzii. Am scris. Am fumat mult. Te-ai întors târziu mirosind a toamnă, împietrita de griji și zile. Ne privim. Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă. Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde. Poemul e neterminat. Și toate rămân așa, pentru târziul de mâine... Citește mai mult Târziu, clopotele plâng un timp veștejit.Târziu ?... E numele
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde. Poemul e neterminat. Și toate rămân așa, pentru târziul de mâine... Citește mai mult Târziu, clopotele plâng un timp veștejit.Târziu ?... E numele dureriicare crește oarbă în mine.Mereu e târziu între noi.Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultarea lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuriîn care bate inima secretă a vieții.Toată ziua te-am așteptat. Am
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
brazilor, griul norilor, praful străzii.Am scris. Am fumat mult.Te-ai întors târziu mirosind a toamnă,împietrita de griji și zile. Ne privim.Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă.Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele.Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate,străini, ne căutăm întârziați, apropierea.O țigară arde. Poemul e neterminat.Și toate rămân așa, pentru târziul de mâine...... VII. FLOARE GALBENĂ, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1648 din
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
-n nori când te-oi lua de subțiori unde iară să mă țes jar nestins în corp ales cazne dulci și reci fiori rătăcind prin pat de flori mierea lor să te îmbete vrăjită de Dragobete *** Pricină-n sat [sub clopotul vârstei, poetul, o enigmă ...] ademenindu-și somnul să-l cuprindă torcea tăcut din caierul de gânduri născute când prășea porumbu-n rânduri sau priveghind păianjenii din grindă stătea năuc nepricepându-și rostul deși sărac tot îl vorbește satul oricum ar fi
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
și una băltită - asemeni politicienilor din zilele noastre, masele, la rândul lor suferă de inerție ancestrală, �preferând să fie lăsate să somnoleze în starea vegetativă cu mediul. A transforma istoria în experiment al prezentului, iată opera dictatorului ideal! Pusă sub clopot, zona experimentului sucombă celor mai stranii maladii, nu înainte de a cădea pradă �auzeniilor�, �miroseniilor�, �vedeniilor�, până acolo unde un ajutor din afară, de la un crater mai vast și mai avut devine de maximă urgență - și, evident, nu este obținut. Însăși
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
mai scris în România de la mijlocul anilor ’40. El este, foarte probabil, primul jurnal despre războiul din Irak publicat în lume“. x x x: 100 de ore, plus... Irak: jurnal de război. Editura Ziua, București, 2003. Preț: 190 000 lei. Clopotele de sub apă Eroul cărții este un personaj simbolic, războinicul luminii, persoana capabilă „să înțeleagă miracolul vieții, să lupte până la capăt pentru ceva în care crede, auzind totodată și clopotele pe care marea le face să răsune în adâncul ei“. Fiecare
Agenda2003-16-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280926_a_282255]
-
jurnal de război. Editura Ziua, București, 2003. Preț: 190 000 lei. Clopotele de sub apă Eroul cărții este un personaj simbolic, războinicul luminii, persoana capabilă „să înțeleagă miracolul vieții, să lupte până la capăt pentru ceva în care crede, auzind totodată și clopotele pe care marea le face să răsune în adâncul ei“. Fiecare paragraf al cărții este o mică oglindă în care cititorul recunoaște un moment al vieții. Fiecare ciob de oglindă devine un aforism. Fiecare aforism - o revelație. Fiecare revelație - o
Agenda2003-16-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280926_a_282255]
-
Kostka. Structura spațială a domului are forma unei cruci duble. Lungimea catedralei măsoară 55 m, iar lățimea 22 m, înălțimea interioară a navei este de 16,90 m, iar turnurile au o înălțime de 35,5 m. Primul rând de clopote pentru dom a fost turnat în 1763, în atelierul din Buda al lui Joseph Steinstock. Orologiul din turn, montat în 1764, este opera ceasornicarului timișorean Martin Kidl. După cum reiese dintr-o scrisoare adresată de episcopul Franz Engl Graf von Wagrain
Agenda2003-16-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280929_a_282258]
-
în jurul unui personaj cu destin tragic. O posibilă nuvelă. 2. Centrul lumii. Fascinația copilului în clipa conștiinței de sine și a locului în care se află. O delicată descindere în „Bunica” lui Delavrancea, într-un mediu ostil și instructiv. 3. Clopote în lacrimi. Drama unui tată lovit mai rău decât de aripa războiului; răpit (nu prizonier, pentru care există totuși legi întru apărare) de gheara roșie, zgripțuroasă, a unui timp antiuman. Tatăl, care așteptat acasă, „a uitat” să vină la prânz
Povestiri cu sens deplin. In: Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_368]
-
a scris: „Dacă gândul nostru nu este cu totul dăruit lui Dumnezeu și Fiului Său, dacă inima noastră nu se frământă cu adevărat pentru păcatele oamenilor, atunci și zidurile bisericilor sunt reci și chipurile sfinților de pe icoane sunt crunte și clopotele sună spart și lumânările par stinse. Ai stat tot mai aproape de mine în ultimii ani; și la bucurie, dar și la necaz. Eu nu m-am depărtat de credință și dreptate. Le-am dăruit oamenilor, dar mai ales copiilor, cărți
Inima de sub reverendă. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_369]
-
îngenuncheze de trei ori în fața Sfanțului Epitaf (o țesătura pe care este înfățișata Așezarea Mântuitorului în Sfanțul Mormânt), să sărute Sfântă Evanghelie și icoana Mântuitorului. La sfarsitul slujbei, preotul înconjoară împreună cu toți credincioșii biserică de trei ori, în dangăt de clopot. Este ultima oară când mai sună clopotele până în clipa Învierii Domnului. Se ține post negru și nu se aprinde focul. Preoții spun că cei care se spovedesc și se împărtășesc în Vinerea Mare vor fi spovediți și împărtășiți pentru tot restul
Tradiţii şi superstiţii în Vinerea Mare () [Corola-journal/Journalistic/26642_a_27967]
-
o țesătura pe care este înfățișata Așezarea Mântuitorului în Sfanțul Mormânt), să sărute Sfântă Evanghelie și icoana Mântuitorului. La sfarsitul slujbei, preotul înconjoară împreună cu toți credincioșii biserică de trei ori, în dangăt de clopot. Este ultima oară când mai sună clopotele până în clipa Învierii Domnului. Se ține post negru și nu se aprinde focul. Preoții spun că cei care se spovedesc și se împărtășesc în Vinerea Mare vor fi spovediți și împărtășiți pentru tot restul anului. Tradiția mai spune că dacă va
Tradiţii şi superstiţii în Vinerea Mare () [Corola-journal/Journalistic/26642_a_27967]
-
rece de aprilie, iar orologiile băteau ora treisprezece.” (George Orwell, O mie nouă sute optzeci și patru.) 5. „Era o vară ciudată, fierbinte și umedă, vara în care i-au electrocutat pe soții Rosenberg, și nu știu ce căutam în New York.” (Sylvia Plath, Clopotul de sticlă.) 6. „Nu aveți cum să știți despre mine dacă n-ați citit o carte cu titlul Aventurile lui Tom Sawyer, dar nu contează. Cartea a fost scrisă de un domn Mark Twain, și, în linii mari, a spus
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
călugărițe neștiutoare de carte, fie de simpli monahi începători, minunat „accidentați” de harul dumnezeiesc, sunt de multe și nebănuite feluri. Unii dintre ei au metehne sau ticuri cât se poate de omenești, alții au plăceri vinovate, dar toți trăiesc sub clopotul de sticlă al celor trei virtuți izbăvitoare: nădejdea, dragostea și credința. Acest fel de viețuire îi izolează într- un univers aparte, guvernat de legi proprii, un fel de „țară a minunilor” care e viața monahală, descrisă în mare parte dintre
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
egal cu sine”, scrie Horia Zilieru în Yahoo) și, ascunzîndu- se în jocul manuscrisului cu palimpsestul, poezia și poetul însuși, , cum își spune: „Retoric sînii magdaleni haremul/ îl pilotau. Încă mai simți pe limbă/ înmuguritul limb. Urechea schimbă/ limbaj de clopot. Lotofag bo(h)emul/ căzut în contemplația gotlimbă/ și-a tatuat elementar horemul:/ Urmuz din Galaad. O noapte temu-l/ de domra-bas și tîrnosita drimbă/ și inorog. Mînia eldoradă/ își cerne aur lepădata soma./ Nu-i mai dansezi? Florida glaucoma
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
gurii. Privirea fixă a devenit imploratoare. Câinele cerșea moartea și a fost omorât de o lovitură de sapă a mamei. Aflând vestea, poetul-copil a căzut în genunchi, a urlat, a lătrat asemenea câinelui, s-a atârnat de frânghiile clopotniței, dangătul clopotelor s-a revărsat peste sat. Câinii din sat au început să urle, iar urechile de tablă de pe acoperiș s-au pleoștit. Nouri grei s-au abătut peste dealuri. Tunetele și fulgerele au tropăit în curtea casei ucigașului, dar nu l-
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
și cum se plimbă norii. N-ar mai vedea drumul fără ieșire al unui gând, stelele stinse sau constituția unei virgule care schimbă sensul unui text. Inspirata scriitoare Kim Thui ne împărtășește cu mirare o întâmplare care a tras iar clopotul unei amintiri asemănătoare din viața mea. Odată întoarsă la Hanoi, după o lungă ședere în Canada, chelnerul care a servit-o s-a mirat că-i vorbește în vietnameză, deoarece ea era prea grasă ca să fie o vietnameză. Căci deși
O SCRIITOARE DE 14 KARATE. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_411]
-
permite accesul credincioșilor. Abia apoi, fostul cardinal german s-a mutat la Vatican. Înainte era un „borghigiano”, adică un locuitor din Borgo Pio, nu din Cetatea Vaticanului, deși o servea cu dăruire. Poartă de bronz a lui Bernini, Poartă Arcului clopotului (cea din stânga), Porta Șanț’ Anna, Porta Perugino, Porta Santa Roșa, dorită de Benedict al XVI-lea, în 2006, permit acum accesul în Cetatea Vaticană. Primele sunt rezervate oficialilor de rang înalt și ierarhilor, cea de a treia celor care au
Ce e și ce nu e în Vatican? by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2583_a_3908]
-
ilustra această interferență: „Să mai amân? Dar semne spun că-i timpul./ Oricum, nu eu sunt cel ce mai amână./ Să fie scrise toate-n constelații?/ Ori numai în oglinzile de rouă?/ Din depărtări nebănuite încă/ S-aud bătăi de clopot repetând/ În unduirea dealurilor tale/ Vestirea unor noi itinerarii./ Închipuire- i tot ce lași în urmă/ După-nserat, pe drumul fără martori” (p. 7). Biograficul și cotidianul fiind conținute în însăși ideea jurnalului liric, rămâne de detectat cel de-al treilea
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
ezitând în a alege, pe doi dintre ei. Romanul debutează cu infomații sumare. Undeva în nordul Franței, aproape de munții Ardeni, într-o zi de august, se stârnește ca din senin un vânt, pe cer apar avioane, se aude dangăt de clopote și toaca începe să bată ca atunci când se anunță un eveniment neobișnuit. De data aceasta e vorba de mobilizarea rezerviștilor, ceea ce sătenii, după un moment de nedumerire și neliniște, vor afla foarte curând. Clopotele și toaca răsună, bineînțeles, și rău
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
apar avioane, se aude dangăt de clopote și toaca începe să bată ca atunci când se anunță un eveniment neobișnuit. De data aceasta e vorba de mobilizarea rezerviștilor, ceea ce sătenii, după un moment de nedumerire și neliniște, vor afla foarte curând. Clopotele și toaca răsună, bineînțeles, și rău prevestitor. Doar că deocamdată ceea ce domină, ca de obicei când izbucnește un război, este o revărsare de entuziasm (fanfare, imnuri, sticle de băutură, șepci aruncate în aer, flori). Convingerea în iminența victoriei este imediată
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
Clopotele tuturor bisericilor catolice din București au început să răsune în semn de protest față de nerespectarea legii de către investitorii străini de la Millennium Building Development, amplasată lângă Catedrala ”Sf. Iosif” din Capitală. Catolicii susțin că aceștia nu au întrerupt lucrările de construcție
De ce bat clopotele catolice pentru Cathedral Plaza? () [Corola-journal/Journalistic/27720_a_29045]
-
numărul 1989 - acel an al Domnului care a oferit țării noastre posibilitatea schimbării. Cred că această decizie revoluționară trebuie respectată de la primul om în stat, până la ultimul", a subliniat părintele Gabriel Popa, secretarul Arhiepiscopiei Romano Catolice București (ARCB). "Acum bat clopotele să se audă unde trebuie", a adăugat secretarul ARCB. Arhiepiscopul-Mitropolit romano-catolic de București, Ioan Robu, a anunțat zilele trecute necesitatea demolării Cathedral Plaza, clădirea de sticlă de lângă Catedrala Sf. Iosif, întrucât construcția clădirii de birouri este ilegală. Catedrala Sfântul Iosif
De ce bat clopotele catolice pentru Cathedral Plaza? () [Corola-journal/Journalistic/27720_a_29045]
-
hiene// d. după prima noapte de dragoste/ fratele/ îmi aruncă în aer/ depozitul de muniție// e. Don Quijote/ întârzie să se arate prin nămeți// f. sunt mut în limba mea/ natală// g. alt Petre Eremitul/ își mână turma spre Alep// h. clopot/ pe care nu îl trage nimeni” (pp. 36-37). Foarte simplu spus: Lucian Vasiliu a căzut victimă criticii literare „de poezie”, gata să exulte în fața discursului filozoficoid și să gloseze în termeni și ei filozoficoizi pe marginea lui. Or, traseul său
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
latină, care declara în acea manieră mussoliniană: „Ați obținut cele mai frumoase teritorii. Fără sânge; mă bucur împreună cu voi. Trăiască Ungaria!”. Atunci, în acea zi de 30 august 1940, îndelung, în dungă, ca de vijelie și foc, au bătut prelung clopotele tuturor bisericilor românești ale Ardealului, tânguindu-se împotriva raptului, a hoției de la castelul „Belvedere” din Viena, cuțit înfipt în spatele României Mari. Atunci, la întrebarea femeilor cu basmale negre, a copiilor, a bătrânilor ieșiți pe la porți, adresată ostașilor români părăsind întărita
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]