1,966 matches
-
vârstă, care se apleca să tundă o tufă de trandafiri. Iar asta e ultima noastră achiziție, Mănăstirea Lazaristă Peres. Davis arătă cu degetul în stânga, spre o clădire ce părea a fi pe jumătate biserică, pe jumătate fortăreață. Era modestă; fără clopotnițe pretențioase sau turle complicate, dar fiecare fereastră arcuită era împrejmuită de un șir de cărămizi, ca și cum ar fi fost întărită în eventualitatea unui asalt. Și era construită în întregime din piatra solidă, ternă, care predomina în tot orașul. Toate clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
orașului. Ce liniște nefirească. Tăcerea asta nu-mi spune nimic bun. Seara e splendidă, chiar dacă-i foarte friguroasă, luna de sus, din cer, luminează cu o strălucire glacială străduțele de nepătruns ale bătrânului Paris. Ar putea fi ora zece seara: clopotnița abației Black Friars a bătut nu demult, rar, ora opt. Vântul zgâlțâie cu scrâșnete lugubre fâșiile de tablă de pe Întinderea dezolantă a acoperișurilor. Un strat gros de nori acoperă cerul. Căpitane, urcăm iar? Nu, dimpotrivă, ne prăbușim. Blestem, peste puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
colonade, din parc se aud ecourile unei Încăierări și sunete de cioburi sparte. Intră din nou pe strada Carlo Alberto, În sens invers. Clădirile sunt Înalte și părăginite, iar străzile drepte ca niște anomalii. În capătul străzii, construcția piramidală a clopotniței de la Santa Maria Maggiore pare un oaspete dintr-o altă epocă. Magazine cu haine chinezești și gablonzuri ieftine, o coafeză nigeriană specializată În stiluri afro, un phone center, de unde poți suna În Pakistan și În Filipine la preț redus. Prăvălioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vor fi șterse. Eu voi face din orașul vostru un deșert. Tati - care nu-l suporta pe vagabond și era enervat de tirada lui apocaliptică pe care trebuia să o asculte În fiecare zi - Îi târî de acolo. În vârful clopotniței extrem de Înalte, clopotul Încă mai bătea - bătăi Întunecate, mute, profunde, ce păreau să vină chiar din cer. În piața din fața bisericii, părea că trecuseră secole de atunci, sâmbătă după-masa mama ne aducea la joacă. Se așeza pe treptele fântânii, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nimeni. Nimeni! Ce Sfântul Spiridon Nou! Se cutremură văzduhul când vestesc eu ceasul de utrenie, de vecernie, bufnița deschide ochii și aripile și zvârrrr! a pierit printre salcâmi. Așa aduc eu seară de seară luceferi, vara privighetori.... Într-adevăr în clopotnița mitropoliei sălășluiește un huhurez care-și face veacul pe deal și prin împrejurimi, cam până la Cuțitul de Argint, deși mai vânează el și prin cimitirul evreiesc și chiar pe la geamie uneori, când e iarna grea. Zboară tăcut peste ruinele Curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
năpădite de natura verde, să trec apa pe un stâlp portocaliu de fostă înaltă tensiune, retezat de vâltoare însă rămas pe loc. Iar ajuns în sfârșit dincolo de apa Victoriei, să dau de un tânăr năuc, suit ca iedera într-o clopotniță roșie, un copil mut cu ochi largi de ciuf. Și dat jos din clopotniță, copilul să se uite mirat la mine, să mă ia de mână și să mă ducă în alăturata biserică unde cresc acum rochița rândunicii și troscotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tensiune, retezat de vâltoare însă rămas pe loc. Iar ajuns în sfârșit dincolo de apa Victoriei, să dau de un tânăr năuc, suit ca iedera într-o clopotniță roșie, un copil mut cu ochi largi de ciuf. Și dat jos din clopotniță, copilul să se uite mirat la mine, să mă ia de mână și să mă ducă în alăturata biserică unde cresc acum rochița rândunicii și troscotul, în altarul redevenit vegetal, și tânărul să-mi arate tot pe muțește un liturghier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de peste deal, care venise și el să se treacă voluntar la apărare. S-au dus la bufet și s-au luat și cu alții care mai era acolo și s-au îmbătat ceva de pomină. Tata s-a suit în clopotnița bisericii și a bătut clopotul în dungă, de mobilizare. Ăialanții se-ncolonase pă șosea și defilau și cântau cum cântă recruții când pleacă la armată. Mai să-i ia cu miliția, să-i ducă la bulău. - Cehoslovacia a fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Sau să-și tragă de-o policlinică, ca doctorul Fârtat. Io eram la noi, la Șoptireanca, nu m-am băgat. M-a prins revoluția poporului la țară, că venisem să tăiem porcul. Da’ a strigat și la noi unul din clopotnița bisericii să sară lumea c-a venit democrația și să-i strângă de gât p’ai lui Soporan, că ei era comuniștii comuniștilor și cu securiștii lor. Și? Mângâie și el cureaua, netezind-o, alintând-o cu buricele degetelor. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
răsărise, și i-a învelit pe cei doi care se drăgosteau pe apa neagră. Andromanda i-a vegheat și le-a șoptit descântece. A chemat întruna norișorii care învăluiau gromovnicul ce-l ținea încuiat popa Băncilă în lada din turnul clopotniței și i-a pus să răsfoiască filele bătrânei cărți, în care se pecetluiseră semnele tunetului ceresc ce va să vină. Și pe răscolire de unde, în hârjoana celor doi înlănțuiți, norișorii i-au povestit șișcoaicei despre pruncuța care se va naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vorba de apărarea tronului și a tinerei noastre Dinastii. În fine, un dosar întreg din 1907, de la Ministerul de Interne, conținea actele cercetării întreprinse în jurul spânzurării preotului Lavrentie Goncea. Fusese găsit atârnat de limba clopotului mare (1.234 kilograme) din clopotnița bisericii „Sfinții Constantin și Elena“ din oraș, unde peste mai bine de opt decenii avea să slujească popa Ioachim, prosper întreprinzător, care ținea (printr-un nepot) și restaurantul „Clodie’s dandy“, cu club de zi privat. Din mai multe declarații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
țăranilor și muncitorilor. Toți ceilalți au fost toți prinși, doar Lavrentie reușind să se ascundă câteva zile la unii de-ai lui Soporan, din Șoptireanca. Apoi a venit în ascuns acasă, și-a făcut testamentul și s-a spânzurat în clopotnița bisericii. În 1947, la 30 ani de la răscoale, cei de la Județeana de partid au încercat să-l prezinte ca pe unul dintre eroii răscoalelor de la ei din județ. S-a opus episcopia, care nu-i putea ierta gestul păgân de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Mă gândeam că am putea să le coborâm pe toate cele patru zâne pe mobile, dar Sally mi-a explicat că ar fi cel puțin opt mașiniști. Avem cel mult cinci, spuse Bez, ceea ce nu-i rău. —E ca în clopotniță, observai eu, să stai aici tot spectacolul, trăgând funii încolo și încoace. Nu cred că l-ai vedea pe vreunul apucându-se de clopoțit în timpul liber, spuse Bez. Ce mi-e una, ce mi-e alta. Ai văzut tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care-l avea el, dar Il Manifesto nu amintise de Întâmplare. — E posibil asta, Guido? Scutură din cap. Nu, o supradoză era imposibilă, dar femeia era moartă; ziarul oferea dovada acestui lucru. — Ce-o să faci? Se uită În depărtare spre clopotnița de la San Polo, cea mai apropiată biserică. Habar nu avea. Patta urma să vadă asta drept o Întâmplare irelevantă sau, dacă era relevantă, fie ca un accident nefericit, fie, În cel mai rău caz, ca o sinucidere. Dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
atât. Se uită În depărtare peste acoperișurile orașului. Ce ciudat; frumusețea zilei era neștirbită. Vrăbiile zburau În picaj și jucau leapșa aproape la lungimea unui braț, ciripind de bucuria zborului. Și-n ziare, aurul ce acoperea aripile Îngerului din vârful clopotniței bisericii San Marco scăpăra În bătaia soarelui, Îmbăind tot orașul În binecuvântarea lui scânteietoare. 16 Luni dimineață, intră În birou la ora sa normală și stătu locului, uitându-se la fațada bisericii San Lorenzo preț de mai bine de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se vedea plin de creste inegale. Coborîndu-se din zbor asupra lor, Felix văzu că vârfurile de stâncă erau de fapt turle de biserici în care se clătinau clopote de toate mărimile, scoțând valuri de sunete, mai apropiate sau mai îndepărtate. Clopotnițele se prefăcură în dansatori, acoperiți din cap până în picioare de zurgălăi, în fața cărora Otilia se învîrtea cu niște castaniete în mână. Felix știa că doarme și visează, și se silea să oprească mai mult fiece metamorfoză. Deodată, însă, ochii îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
profitând de un moment de neatenție din partea celorlalți, se sculă de la masă și se pierdu prin curte. La un moment dat, ieși din ogradă cu mâinile în buzunar și capul gol, și se plimbă pe strada pustie, stăpânită de umbra clopotniței mănăstirii. Se învinovăți de răutate, de lipsă de respect față de Pascalopol, de gelozie neîndreptățită. În planul de dezvoltare a personalității lui, pe care-l alcătuise în minte, sta acest principiu: de a nu jigni pe nimeni și de a reacționa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
arzătoare. Ea îi răspunde imediat. Îl îmbrățișează puternic și se lipește de el, deci nu visează! Abia aștepta să o ia în brațe! Realitatea îi spulberă orice temere, o mângâie apăsat pe sâni. Sunt fantastic de plini fremătând ca două clopotnițe uriașe. Are impresia cum îi fărâmă degetele ca de-un porțelan fierbinte. Nu-i vine să creadă, n-a mai întâlnit așa ceva! Deci sunt adevărați și aceștia și n-are de gând să protesteze, lăsându-se dezmierdată. O sărută din
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tocmai când erau foarte aproape de intrarea cimitirului. O ploaie de bolovani și de bucăți de gheață se abătu asupra echipajului. Cioclii auziră sfărâmarea geamurilor și bătură cu desperare caii, dând să intre pe poarta de fier a Străuleștilor, dar în fața clopotniței se izbiră de un zid de oameni. 221 Erau milogii, vreo cincizeci de bărbați bărboși, numai zdrențe, care începură să huiduie și să lovească cu picioarele în burțile animalelor. Se făcu o învălmășeală cumplită. Zadarnic băteau clopotele tocmite. Fratele mortului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și lui îi ardea sufletul să fumeze o țigară. Un gardian striga la ei și-i număra. Le spusese numărul celulei la fiecare și pe urmă îi înghionti către o ușă înaltă. Paraschiv privi încă o dată curtea și zidurile. Peste clopotnița Văcăreștilor atârna o lună păguboasă... Aia mică Pe Veta, fata domnului Aristică Mîrzu, de la Tramvaie, o știau mahalagiii, tot așa, un năpârstoc de fată de nu mai creștea, cât moțul mălaiului, iute ca o zvârlugă, prin salcâmii Cuțaridei toată ziua
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hlei și o ploaie amestecată cu piatră îmi izbea fața, pe când norii cei negri ai ceriului se sfârtica în mii de bucăți prin fulgere roșii ca focul. Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței. Am fugit de pe morman, ud și plin [de hlei ], și m-am covrigit în clopotniță, cu dinții clănțănind și muiat până la piele; părul meu cel lung îmi cădea peste ochi - mânuțele mele slabe și reci le băgam tremurând în mînecele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ceriului se sfârtica în mii de bucăți prin fulgere roșii ca focul. Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței. Am fugit de pe morman, ud și plin [de hlei ], și m-am covrigit în clopotniță, cu dinții clănțănind și muiat până la piele; părul meu cel lung îmi cădea peste ochi - mânuțele mele slabe și reci le băgam tremurând în mînecele ude. Așa am stat toată noaptea. Pe la cântători am început a merge cu picioarele goale
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
regim precapitalist sub loviturile repetate ale capitalului și revoluțiilor. În cădere, antrenează cadrele religioase și politice tradiționale, precum și instituțiile spirituale. Universul stabil al familiei, al grupurilor de vecini, al comunităților se clatină, se crapă. Smulși de pe pămînturile lor, de lîngă clopotnițele lor, oamenii sînt purtați în mase către lumea înstărită a claselor în devenire. Trecerea de la tradiție la modernism aruncă pe piață o multitudine de indivizi anonimi, atomi sociali fără nici o legătură între ei. Sociologul german Tönnies sintetizează această mutație prin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de muncă. Se-ncepe de la țuică, simți mirosul prunei, De-asta nu te doare capul, chiar dacă n-ar fi binecuvântată de sfinția-sa popa Niță, Care a venit în sfârșit oțărât, are necazuri c-o mejdină, A lăsat stânjenul lângă clopotniță și-a slobozit pomana. Stingeți lumânările că se consumă curentul, zicea al lui Chirimențu, Care cum deschide gura începe lumea să râdă, are haz, dar acum Nimeni nu-l aude - se suflă-n lumânări pe prescuri: pfu, pfu! (La Lilieci
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mistere, de groază și de șoapte CÎnd trec fiori În aer și demoni roși În noapte; CÎnd umbra trădătoare așează pe sub maluri, Prin unghiurile casei, prin guri de văi, pe dealuri, Prin codri, prin ruine de veche monăstire, Pe naltele clopotniți, prin negre cimitire Fantasme tupilate, vedenii mari, tăcute, Ce stau ca niște visuri din ochi nedispărute, Și astfel, locuită de umbre, noaptea pare Mută de groază, rece și fără răsuflare. E ora de uimire, cînd Codrul-fără-viață S-arată mai sinistru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]