1,113 matches
-
destul de grea. Se ducea la Castelul Spermului o dată pe săptămână, de preferință lunea, când era mai puțină lume, și își făcuse faimă prin faptul că nu se dezbrăca niciodată; se descheia la prohab și se ușura repede, ca într-un closet public. În schimb, stătea de vorbă cu toate fetele și era galant, dădea de băut și spunea istorii deocheate. Uneori mai mergea și la Maceoarfa, în mahalaua Crângași, dar mai mult ca să stea de vorbă cu patroana decât pentru femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui Menna, m-a dus prin toate camerele și mi-a arătat cu mare mândrie mobila pe care o făcuse - două scaune ca niște tronuri, un pat cu incrustații, cutii de toate mărimile. Am râs când am văzut scaunul de closet, pentru că era prea frumos pentru scopul lui rușinos. - M-am gândit la tine când am făcut toate astea, a zis el, ridicând din umeri cu stânjeneală. M-am gândit la tine stând aici, dormind aici, punând lucrurile la locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
el cu o voce slabă. Pelé se apropie și el. E scund, vânjos, foarte puternic. Îl pălmuiește violent pe Bruno care Începe să plângă. Apoi Îl trântesc la pământ, Îl prind de picioare și Îl târăsc pe jos. Ajunși lângă closete, Îi smulg pantalonul de pijama. Sexul lui Bruno e mic, e Încă sexul unui copil, golaș. Cei doi Îl țin de păr, Îl forțează să deschidă gura. Pelé Îi plimbă pe față o mătură de closet. Bruno simte gustul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe jos. Ajunși lângă closete, Îi smulg pantalonul de pijama. Sexul lui Bruno e mic, e Încă sexul unui copil, golaș. Cei doi Îl țin de păr, Îl forțează să deschidă gura. Pelé Îi plimbă pe față o mătură de closet. Bruno simte gustul de excremente. Urlă. Brasseur li se alătură celorlalți; are paisprezece ani, e cel mai mare dintre elevii de-a șasea. Își scoate mădularul, care lui Bruno i se pare gros, enorm. Se așază deasupra și urinează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ceilalți Îi ung sexul cu spumă de ras. Brasseur deschide un brici, apropie lama. De frică, Bruno se scapă pe el. Într-o noapte de martie a anului 1968, un pedagog l-a găsit dezbrăcat, plin de rahat, ghemuit În closetul din fundul curții. I-a dat o pijama și l-a dus la Cohen, pedagogul-șef. Bruno se temea că va fi silit să vorbească; se temea să-l pârască pe Brasseur. Cohen Însă, deși trezit din somn În toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un surâs grațios. E drept, se descurcase binișor. „Să discuți cu bășinoasele astea, se gândea Bruno traversând din nou campingul, e ca și cum te-ai pișa Într-un pisoar plin cu mucuri de țigări; sau ca și cum te-ai căca Într-un closet plin cu tampoane: totul se Înfundă și Începe să pută.” Spațiul separă corpurile. Cuvântul traversează elastic spațiul, spațiul dintre corpuri. Nepercepute, lipsite de ecou, parcă suspendate ridicol În aer, cuvintele lui Începeau să putrezească și să pută, era neîndoielnic. Pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
liceul fusese modernizat. Am vizitat clădirea internatului, Închis Între timp, transformat În muzeu de istorie local. În sălile acelea, alți băieți mă loviseră, mă umiliseră, le plăcuse să mă scuipe și să urineze pe mine, să-mi vâre capul În closet; nu simțeam totuși nici o emoție, poate o ușoară tristețe - de ordin extrem de general. „Nici Dumnezeu nu poate schimba trecutul”, afirmă undeva un autor catolic; totuși, văzând ce rămânea din copilăria mea la Meaux, nu părea de tot imposibil. Am umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
veche economisea bani pentru a‑și trimite odraslele la Învățătură. Costul unei licențe În litere se ridica la vreo 150.000 de dolari. Și Ravelstein era de părere că părinții ar fi putut tot atât de bine să arunce banii respectivi la closet. Pentru că În universitățile americane nu era cu putință să‑ți făurești o educație reală, decât dacă voiai să ajungi inginer aeronautic, specialist În computere și altele de felul acesta. Universitățile excelau În ramurile biologiei și ale științelor fizice. Dar În ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
timpul pentru care era plătită ședea cocoțată pe un scaun de bar, În bucătărie. Din când În când descăleca și cocea câte o plăcintă. Robusta, trufașa, agresiva Wadja se ocupa de frecat și lustruit. Wadja muta mobila din loc, curăța closetele, mânuia aspiratorul, răzuia oalele, spăla cristalurile. Pentru că i se făcea mereu foarte cald, Își scotea rochia și furoul. Lucra Îmbrăcată Într‑un sutien uriaș și niște șalvari de zuav. La vederea lui Ravelstein În scaunul cu rotile, fața Wadjei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un rezultat al odioasei mișelii. Un cărturar play‑boy, oarecum deviat, dar ordonat În obiceiuri, s‑a așezat să‑și satisfacă o necesitate naturală - cea de zi cu zi - și a fost Împușcat de un asasin pitit În cabina de closet alăturată; a murit pe loc. Rosamund stăruia să mergem de la aeroport direct la spital. Dar eu Îi ceream să ne ducem acasă. Odată culcat În patul meu o să mă simt mai bine. Firește, nu mă vedeam cum arăt. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
poate uita la această minunată țintă fără să tragă pentru a omorî?“ Privindu-l pe Kraft cum trăgea în ținta aceea, i-am înțeles pentru prima oară popularitatea. Diletantismul ei o făcea să arate ca ceva desenat pe zidul unui closet public; amintea de mirosul puturos, lumina palidă, rezonanța umedă și refugiul în intimitatea respingătoare a unei despărțituri dintr-un closet public... Se făcea ecoul fidel al stării sufletești a omului aflat la război. Desenasem mai bine decât am bănuit. Kraft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
aceea, i-am înțeles pentru prima oară popularitatea. Diletantismul ei o făcea să arate ca ceva desenat pe zidul unui closet public; amintea de mirosul puturos, lumina palidă, rezonanța umedă și refugiul în intimitatea respingătoare a unei despărțituri dintr-un closet public... Se făcea ecoul fidel al stării sufletești a omului aflat la război. Desenasem mai bine decât am bănuit. Kraft, ignorându-mă pe mine și blana mea de leopard, s-a apucat iar să tragă. Folosea un Luger mare cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
iau: era roșie, lucioasă și foarte netedă, așa cum nu mai purtasem niciodată, și, în plus, îmi venise o idee. Mi-am atârnat-o după gât, închizând dulapul. Am ieșit din cameră și am intrat la baie. M-am așezat pe closet și am direcționat jetul ca să nu se audă nici un zgomot, am tras apa numai pe jumătate, apoi m-am dus la chiuvetă și, cu apa curgând într-un șuvoi subțire, mi-am spălat sexul și mi l-am șters de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prezența, deși nu am fost văzut. Bătrânul a întors căruciorul și a pornit cu însuflețire în josul străzii. Magda a mai strigat ceva, după care a intrat plângând în casă. Nu-mi era foame când am ajuns acasă. Am aruncat la closet mâncarea ce mă aștepta în hol, pe o tavă. A doua zi, de dimineață, am avut parte de un discurs ce m-a surprins și mi-a adus lacrimi în colțul ochilor, nu știu de ce. - Nu mă simt bine deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu mai era nicăieri pe ecran. Și chiar când eram gata să izbucnesc în plâns, am văzut ceva la baza ecranului: era un leu care mă privea, exact ca pe Animal Planet. LOGICA LUCRULUI Dumitru Calomfir se ridică mulțumit de pe closet și ascultă cu luare aminte revărsarea apei trase. Fără îndoială că îi compara sunetul cu cel al rezervorului din WC-ul de acasă. Întotdeauna găsea defecte closetelor străine pe care le vizita. Numai acasă, își spunea el, ritmul curățării se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
exact ca pe Animal Planet. LOGICA LUCRULUI Dumitru Calomfir se ridică mulțumit de pe closet și ascultă cu luare aminte revărsarea apei trase. Fără îndoială că îi compara sunetul cu cel al rezervorului din WC-ul de acasă. Întotdeauna găsea defecte closetelor străine pe care le vizita. Numai acasă, își spunea el, ritmul curățării se face într-un chip atât de firesc, cu o melodie atât de proaspătă. Numai acasă orice duhoare pare copleșită de strădaniile dezinfectantului albastru de pe margine. În vreme ce palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ciocăne în faianță, numai acasă apa face trei bucle viguroase, iar contemplarea lor e încântătoare: prima tulbură materiile dinăuntru, a doua mătură peretele rotunjit și a treia netezește tot, stârnind un val de spumă albă. Aici, nici vorbă de așa ceva. Closetul abia dacă îi înghițea dejecția; multe hârtii igienice pluteau fără speranță într-un vârtej. Își întoarse ochii cu scârbă. Și ce sunet dezgustător, larma unui rezervor uriaș însă complet neputincios. Deschise ușa și o închise precipitat în urma lui. Nu remarcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și nici alte mobile, decât un pat vechi de fier, o noptieră rablagită și o oală de noapte ciobită și gălbuie. Hainele se atârnau în cuie pe spatele ușii și, ca să te speli, trebuia să cauți la capătul culoarului un closet pestilențial și un duș cu apă noroioasă, adusă direct din râul San Pedro. De cum închise metisul ușa în spatele lui, lăsându-l „instalat“, încercă o uitată senzație de neliniște ce-l chinuia din nou. Mirosul dens al tropicului era diferit, închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
domnișoare minunate, niște prințese, le-au murit părinții, săracele. Tânărul iuți pașii. Bătrânul, pierzând orice speranță, îi strigă din mijlocul curții: - Știi câți stăm noi aci? Aici sunt două sute de chiriași, așa să am eu bine, și numai un singur closet. Înfricoșat, Felix se urcă în trăsura care-l aștepta, și făcu semn cu mâna birjarului să mâne. Se dădu jos în strada Rahovei și o luă apoi pedestru și iute spre casă. În curtea care i se păru a avea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pune piedică. Nu-i pică bine la stomac. Îi mută nările. Îi dăunează. Nu apleacă oarecine capul să citească un singur vers, de un singur Optzecist, că nu mai are încotro, trebuie să se repeadă în cel mai la îndemînă closet și să se apuce să verse. - Și chiar atât de năpraznic te scoate din răbdări un singur vers, piuit de un singur Optzecist, Fiorosule? - Nu scapă nici un prilej și mi-o scoate din țîțînă! perora, după o topică întortocheată a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ori poeții acestui întunecat Ordin al Generației 80 - scîrț! ce să spun? - când aud despre patrie, fug ca dracul de tămîie! Când le vine rândul la slăvit clasa muncitoare - scârț, te plesnesc! - trag oblonul îndatoririlor metafizice și se închid în closet... Și de-ar avea cel puțin, caracter. N-au și n-are. Chiar și cel mai infect caracter. Ori de-ar fi, cel puțin, consecvenți chiar și-n opiniile lor cele mai tâmpite. Dar nu. Prin cele mai infecte cârciumi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i șiroiască... - Tîrî-mi-aș casa de copii pe sufletul cui nu-mi dă dreptate! - Eu ți-aș da... Că pe tine ciohordoaiaca nu te-ar angaja la gândaci. La mecla ta de pervers, nu te-ar primi nici să-i păzești closetul. Și nu mă mai tot albi de scuipat... Coboară jos, aicea, să-ți parlesc cum și-a procurat certificatul de fermecătoare. ...Acum vreo douj' și ceva de ani, tălpile iadului și drăcoaicele cele mai necordite ce i-au eliberat patalamaua
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vezi că se ridică transperanta numărul patru de la sufragerie, poftim de haide încoace, că sânt singură acasă..." La radio, Victoria Andrei murise. Partidul schimbase emisiunea. Ochiul Diavolului întindea o lumină molatecă peste casele bâlbâite, pitorești, făcute parcă la beție, peste closetele din fundul curții, cu balamalele ruginite și înflorite ca florile de tei. Auto- 71 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Operă... Asculat-o în pumni pe bunică-sa, a tîrîit-o pe scări de păr... și-o forța să ne danseze cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la început nu vroia. Dar s-o vezi dup-aia, cum îi scăpărau călcîile, ca polizorul... Ce ne-am paranghelit! O ceată de milițieni ai poporului, blocând circulația, îi opri în amonte de intersecția de la Arcul de Triumf. Puțin înainte de closetul public de pe dreapta. Două sute de metri după Stadionul și Ștrandul Tineretului. Pe banda a doua. În mijlocul altor câtorva sute de mașini. Să se facă cine știe ce mare pârtie, pentru nu știu ce mare convoi oficial. - Când a fost meșterul Calistrat mare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
privire la ceas. Dar se liniști. În România era, ca de obicei, timp berechet. - Arasel! Ți-a ieșit din pantaloni puțulica de voce, pițipoanco! Stai să vezi... Prin 1950 nu știu cât, prin perioada aia... când nu te puteai duce nici la closet, fără să ai adeverință c-o iubești pe producție... l-a pus Gheorghiu Dej, pe motiv că așchiaseră împreună, pe meșterul Calistrat mare șef peste Operă. L-a numit șeful unei comisii ce îi atesta pe cântăreții de la Operă. Îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]