4,982 matches
-
cu unele atribute ale anotimpurilor: Cireșii tatei și-au pus cercei la urechi!; Iarna nu vrea să plece, dar ghioceii au despicat zăpezile cu paloșele lor și iarna a fost învinsă!; Au venit zilele lui Cuptor, bunica și-ar putea coace azima la soare!; Miroase a ionatane, gutui și tămâioasă... și tot așa... În totalitate jurnalul era purtătorul unor fraze-perle, abundând notele vesele, sclipitoare, cu care de altfel Alex era obișnuit din viața de toate zilele. Lectura acestui jurnal era relaxantă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
țiganii și-au împodobit capul cu pălării felurit ornate cu aur, purtând chiar cravate și haine din aur masiv. A fost o curgere, o expunere totală din aur - parțial, vechi, de-oseamă cu bunicii și străbunicii lor; parțial, de mai din coace. Au existat dovezi cum că pe teritoriul României continuă să dăinuie obiecte din aur confecționate și transmise, din generație în generație, încă de pe timpul dacilor. Un mare motiv de mândrie constitue toate astea pentru cei care le dețin și le
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
făcea impresia unei bucăți de carne dezosată. Toate farmecele ei dispăruseră. Nu mai era decât o femeie bine pusă la punct, grea și fardată, obsedată de viață, o femeie întreagă - soția mea! Observam cu spaimă că femeia devenise o persoană coaptă la minte, în plină posesiune a facultăților sale, în timp ce eu rămăsesem copil. Într-adevăr, fața și ochii ei mă făceau să mă rușinez. O femeie care își dăruise trupul tuturor, cu excepția mea, în timp ce eu trebuia să mă mulțumesc cu vaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
buni, alții răi. Nu se sfiește să-i numească, și pe unii, și pe ceilalți. Are o sinceritate dezarmantă : uneori, stimabilă ; alteori, deplasată. Dă verdicte, Într-una : uneori, juste . CÎteodată, pătimașe. Crochiuri obiective - Nicki Atanasiu, Marcel Anghelescu, Marietta Sadova, Dina Cocea, Amza Pellea, securistul Institutului de Teatru (celebrul Manole), Florin Piersic, Vlad Mugur, frații Grunberg, Ana Pauker, Dej, Ramadan, Bălțățeanu, Petru Groza, Ceaușescu, Calboreanu, Vraca, madam Bulandra, Benedict Dabija, Mihai Popescu, Botta, Sică Alexandrescu, Birlic, Beligan, C. Tănase, Mircea Crișan, Maria
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Mamă, cân' i-am spus asta, s-o fi văzut cum s-a făcut roșie la față, ca ultima țărăncuță proastă din fundu' Moldovii. Mă și amuz, zău, de cât poa' să fie de puștoaică. Zici că nu s-a copt la cap, măcar că și-a luat doctoratu' fără o pilă, fără nimic. Și nici nu e vreo strâmbă, vreo d-aia de să-ți faci pomană cu ea, să i-o pui din milă." "Măi, Anicuțo, măi!", exclamă Corneluș, roșindu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Da' m-am prins unde-i lupu', înțelegi?" Nu", recunoscu simplu și demn colegul. "N-ai mata treabă!", spuse împăciuitor Vasile. Dă-l în gura mă-sii dă lup, că mă ocup io dă el pă neve. O să i-o coc io cân' i-o fi lumea mai dragă", amenință el cu un aer ocult. Săgetat de un gând rău, Vasile lăsă conversația și porni iute spre subsol, traversând mai apoi holul întunecos. Deschise ușa celui mai important ascunziș al său
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca să mori de curiozitate, Dumitre, am să amân povestea lui Sloi pe... pe la Paștele cailor, că altfel n-oi putea spune! Știi doar că am hotărât să ne lăsăm la vatră din cărăușie! Așa că... Lungește Doamne, boala, pân’ s-o coace poama! Da’... poate mai trecem pe aici, așa cu sloboda... Dacă tu crezi că îi vom mai întâlni pe flăcăi, atunci am răbdare până când s-a întâmpla asta, că n-ai să-mi spui doar numai mie povestea lui Sloi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a făcut apariția, cu oala plină în brațe... Bine ai face, Catincă, dacă ne-ai pune dinainte ceva de-ale gurii, fiindcă udătura fără așternut îi ca nunta fără lăutari. Dacă îți zăbovi oleacă, am să vă fac niște turte coapte pe plită și alături am să pun niște slănină afumată. Parcă ți-o ieșit un sfânt din gură - a apreciat Pâcu vorbele mătușii Catinca. Moș Dumitru a umplut ulcelele aduse de nevasta lui și, ridicând-o pe a lui, a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
drumul nu se prea vede, dar te uiți după copacii de pe margine și”... „Știu fiecare copoac, fiecare tufă de pe lângă drum” - am făcut-o eu pe grozavul... După ce am băut laptele fierbinte, mama mi-a pus într-o legăturică niște turte coapte pe plită „Să ai la drum când ți-a fi foame”. În scurtă vreme, încotoșmănat ca un urs, eram gata de plecare. „Să fii cu grijă, dragul mamei, să nu cazi în pârâul de la Păscării”. „Nu avea grijă, că știu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
parcă aveam treisprezece ani și genunchii jupuiți de nenumărate căzături. Ciuleam urechile la zgomotele vesele care veneau dinăuntru. Oare ce făceau ele acolo? Erau acoperite de clăbuc? Poate, ne gândeam, cu prosoapele albe Înfășurate În jurul taliilor și cu altele făcute coc, se Învârteau ca niște fusuri leneșe. Poate că acum vom afla ce vorbesc ore În șir la telefon când nu le-aude nimeni. Dar dacă stau Închise În niște baloane de săpun, așteptând eliberarea? Am intrat, bâjbâind prin aburii denși
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de aramă, curțile împărătești, căsuța moșului și a babei, coliba și palatul din Povestea porcului, camera fetei de crai, și așa mai departe. Luceafărul e o "piesă" care se joacă într-o cămară, cu intermezzo-uri în cer. Acolo se coace intriga, acolo se face promisiunea de fericire, pe cînd afară, "sub șirul lung de mîndri tei", e ruptura, dizolvarea vrăjii. Interiorul adăpostește, spațiul deschis destramă. Cel mai "casnic" dintre junimiști e, de departe, Slavici. Ideea de comunitate, de spațiu cu
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
îmbuc ceva că îmi chiorăiau mațele de foame. I-am comandat bucătarului o omletă mare cu șuncă, am înfulecat-o rapid și m-am pus pe așteptat, eram cu stomacul plin și mintea mi se limpezise. Tot scenariul ăsta se coace de ani buni, nimic nu se petrece întîmplător, îi spuse Bătrînul. Roja simți că încep să-l doară urechile, că muzica îi zgîrie timpanele. Să nu te mire că aflase de toate combinațiile, își aminti cuvintele lui Dendé, știa și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
el un gînd negru. Numai cu cîțiva ani dacă aș fi fost mai tînăr, și v-aș fi suflat vînatul, de asta puteți fi siguri. La vîrsta mea însă, nu-mi mai pot permite, ar spune lumea că nu sînt copt la minte, și atunci adio președinție. Oamenii noștri nu sînt obișnuiți cu revoluțiile sîngeroase, românii au avut întotdeauna nevoie de lideri care să-i ia cu vorba bună, care că le promită cutare și cutare, să-i ducă cu zăhărelul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am fi putut avea de partea noastră pe toți, i se face puțin ciudă, dacă Geniul ar fi înțeles astă-vară ce a încercat să-i spună frățiorul său proaspăt întors de la Viena cu informații fierbinți. Nenicule, de mult ți se coace ceva, nu te costă nimic să te retragi cît mai ai timp, în condiții onorabile, i-a sugerat. Fă-o pe motiv de boală, oricum ai probleme cu stomacul, cu ficățeii, și desemnează un guvern cu știi tu cine în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
atît de simplă, își studiase pe îndelete colegele și în cele din urmă hotărîse să formeze nucleul. Cînd mi le prezinți și mie pe restul fetelor? se arătase Roja peste măsură de nerăbdător imediat ce fu informat că în sfîrșit se coace ceva serios, că planul său dă roade. Te-ai pricopsit cît pentru zece vieți, norocosule, începu Roja să se felicite pe sine după prima întîlnire clandestină pe care o avuseseră toți patru. V-am spus eu fetelor, că merită să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ceaiul și acum s-a lungit , convins că efectul lui binefăcător nu va Întârzia. Câinele lui Ben latră , tulburând prostănacul, liniștea nopții. Aici, la marginea orașului, peste calea ferată, nu departe de Îmbuibarea zgomotoasă, și luxul de mucava, s-a copt firesc, fără intervenția vreunei instituții oficiale, o așezare cu maghernițe improvizate În care locuiesc ca Într-o leprozerie, hăituiți ai soartei, oameni evacuați din locuințe revendicate, foști pușcăriași, târfe care nu mai produc nimic, copii născuți sub cerul liber, bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă dă pe mâna poliției, dar să plec imediat că nu mai vrea să mă vadă În viața lui. Părea foarte trist. A spus că-mi dă și niște bani, ca să mă descurc un timp. Nu a trebuit mult ca să coc În căpățâna mea idioată un lucru Îngrozitor. Am intrat noaptea pe furiș În dormitorul lui care era deasupra magazinului și l-am omorât crăpându-i capul cu un pietroi pe care-l cărasem Într-o sacoșă, după care am furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Trecem pe lângă ea dar nu ne aude. Nu mai pot Îndura iubirea tatii. Sunt un bărbat de patruzeci și șapte de ani. Ce mult te iubim! Ce nefericiți am fi fost dacă nu te aveam. Ce păr bogat ai! Ce coace mințișoara ta? Cine știe ce nou alfabet o să inventezi!,,.âmi spuneau când aveam câțiva anișori,, Creșteam , părul mi se rărea, nu vorbeam, deși Înțelegeam aproape totul. -Ce faci dragul meu? Privesc firele de praf care Înoată În razele soarelui. Sunt ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și ale ghetourilor, ani În care viața Îi fusese pusă În pericol de multe ori, Antoniu nu cunoscuse un asemenea amestec de nemernicie, violență și ură. Până la abominabila crimă, fusese angajatul unui depou de tramvaie. Cu siguranță, creierul lui defect cocea acum o nouă crimă. Pentru asta, făcea antrenamente dure, ca un sportiv de performanță. Își făcea nevoile În Încăpere, În lighean, și-l obliga pe Antoniu să le deșerte, biciuindu-i auzul cu un limbaj Îngrozitor. Era duminică, ultima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fascinau lucrurile acoperite și deghizate. Uneori dădeam peste bani ascunși de maică-mea sau cutii plate ca cele primite de la doamna Witting de Crăciun, care conțineau bomboane de ciocolată sfărâmate sau prăfuite; altă dată descopeream pașapoarte sau polițe de asigurare coapte de vreme și plictisitoare. Și deja la vârsta de șapte sau opt ani, știam că sertarul ascuns din masa de scris (ceea ce nu era cine știe ce secret, toată lumea observa lacul scorojit) conținea scrisori Îngălbenite primite de la taică-miu și fotografii sepia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
priveam fermecat cum Își ridica ciorapii pe picioare, netezind cusăturile, trăgând materialul cu palmele, de-a lungul coapselor, apoi prinzându-le de jartiere, răsucindu-și ușor picioarele, mai Întâi Într-o parte, apoi În cealată - Încântată că băgase cinci cireșe coapte În două pungi mătăsoase. — Cu cât mă făceam mai mare, cu atât mai des probam hainele maică-mii. E croitoreasă, așa că avem deja ceva experiență. Din când În când mă punea să fiu manechinul ei și mă Îmbrăca În haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lejer și Îl trase În spate. Capetele pânzei erau date Într-o parte. Am presupus că tipul voia să Împiedica ca penisul să acopere testiculele, pe care bărbatul cu mâinile pătate le cântărea acum În palmă, ca pe niște prune coapte Într-un sac de piele. Scrotul părea ras; cel puțin, eu nu reușeam să disting nici un fir de păr. Conținutul său era mai mare ca o migdală, dar mai mic decât un ou. Dacă n-aș fi știut ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
înalță flori cu tulpini timpurii. Ferestrele sunt larg deschise, lăsând să pătrundă în apartament aerul înmiresmat, plăcut al primăverii - aer încărcat de electricitatea pe care o degajă vitalitatea mamei: a terminat spălatul săptămânal și a întins rufele la uscat; a copt un chec marmorat, însângerând frumos de tot - oricum am da-o, tot la sânge ajungem! și la cuțit! - însângerând, dar, cu măiestrie vanilia cu jetul de ciocolată, performanță ce mi se pare la fel de miraculoasă ca și piersicile ce rămân suspendate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și Homer, alde Marele Gildersleeve și nepotu-său LeRoy, alde Corliss și Veronica, alde „Oogie Pringle“ care îi cântă serenade sub fereastră lui Jane Powell în Întâlnire cu Judy - pentru ei cântă Nat „King“ Cole în fiecare an, de Crăciun, „Castane coapte pe jeratic, Gerul pișcându-te de nas...“ Jeratic în casa mea? Nu, nu, ale lor sunt nasurile din cântec. Nu-i vorba nici de nasul lui negru, turtit, nici de nasul meu lung, borcănat, ci de niște minunății micuțe, cârne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vreun gest necugetat. Din nou taică-meu: — Fiindcă tu ești rodul nostru, Alex! zice el distrus, cu ochii înlăcrimați la gândul iminentei mele plecări de acasă. Și nu vrem ca rodul ăsta să cadă din pom înainte de a se fi copt! 1. Promite, măi, Rodule, că n-o să urci niciodată într-un un automobil decapotabil. Ia, un fleac, acolo, ce te costă să-mi promiți atâta lucru? 2. O să-l cauți pe Howard Sugarman, nepotul Sylviei, un băiat minunat - și președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]