9,031 matches
-
la asta trebuie folosit corpul oamenilor, la întruchiparea semni ficațiilor. un corp care nu semnifică nu poate fi al unui om care semnifică. tu trebuie să înveți să faci semne care să rămână scrise, cu corpul. scrise în timp, în coaja copacilor, în păturile de frunze verzi, în tine însuți și în dragostea ta, care trebuie să poarte efigii pentru a ajunge dragostea ta pe care ceilalți nu o văd, dragostea cea schimbată și limpede, de la izvorul întregii dragoste, de la buzele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe care nu le crezi. faci ce știi tu că trebuie să faci, mergi liniștită mai departe. nouă în al cincilea loc: semințele de petunie magică, dăruite de prințul tău, shangdi di liwu, se desfac, în pământul tău, printre două coji ies colții fragezi, puri, vernil, cu o putere fenomenală împing grăunții de pământ negru de deasupra, scot capul, pe care și-l desfac, ca pe o poveste mov, în această lume de răz boaie, carne tăiată și așteptări ale purificării
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
închinăm primul pahar pentru acești copii care-și unesc inimile și să le urăm viață îndelungată, cu sănătate și bună înțelegere! Se ridică paharele, se bea, mai puțin Hulpav) HULPAV: Așa, așa, numai cât să șterg bine blidul cu o coajă de pâine, ș-apoi, până mi-o aduce altul, plin, oi închina și eu. GÂND: Nu te grăbi, frate Hulpave, că este timp și sunt și bucate destule. HULPAV: Eu asta n-am de unde ști; ce-i mâncat e bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lor a fost că au trecut apa drept spre malul celălalt. Cât a ținut pădurea, am mers zi și noapte. Aproape continuu... Cu ce vă astâmpărați foamea? - a întrebat Măriuca, cu tristețea întipărită pe chip. La început am avut câteva coji de pâine uscată, pe care am tot pus-o de-o parte când eram în lagăr. Mai căpătam de la mecanicii ruși câte o așchie de pâine. Marmelada o puneam în cutia de conserve. Pe urmă, foamea ne-o încolțit rău
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
atunci când voi absolvi Universitatea, ce vor mai spune!?" își zicea ea adesea. În ea vorbea glasul naivității. Când prezinți un interes anume pentru cei din jur, găsesc ei cuvinte cu care să te lovească. Simona era ca o nucă cu coaja tare, dar cu miezul fragil și asta o știau atât prietenii cât și neprietenii ei. Se găsiră voci care să-i reproșeze în surdină: ,,dar despre preparațiile la domiciliu ce ne poate spune domnișoara profesoară de engleză?" Simona, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
poziție de lotus. A închis ochii. Văd razele soarelui cum pătrund în corpul acestui bătrân, văd aerul împrospătându-i sângele. Pe chip i s-a așternut o expresie de fericire, s-a închis în el ca miezul de nucă în coajă. Seamănă cu gorunul în care mi-am petrecut copilăria, seamănă cu bunica pe care o vedeam atât de frumoasă. Am fost șocată când una din verișoarele mele, orășence, văzând-o pentru prima oară, nu s-a putut abține să exclame
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din portbagaj. "Ce vrei cu astea?", o întreb. "Să ne așezăm". "Dar nu înotăm?" "Du-te liniștită, eu rămân aici. Să nu te grăbești". Înot în bazinul imens, și aici sunt valuri înalte. Apa oceanului spală bazinul ca pe o coajă de nucă. Dansez în valuri și mă gândesc la viața aborigenilor. Acum o săptămână am fost invitată la cină la Mihai, fostul soț al Silviei. Acesta părăsise țara în 1947 în suita regelui. Păstrează tabieturi de pe vremea aceea, zice că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a avut un vis atât de frumos că dimineața îi venea să nu se mai trezească, se făcea că era undeva la el în sat, în grădina vecinului, acolo unde se dădeau cu schiurile în copilărie, cu schiuri făcute din coajă de salcie, băieții le încălecau ca pe niște opinci mai mari și se trezeau cu capul în primul prun, aceasta era fericirea de a te da cu schiurile, dar nu voiau să se facă mari fără să trăiască și o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ciudata lui boală era Într-o fază de-a dreptul galopantă, că Îl năruia definitiv. Mâna Înnegrită Îi devenise foarte ușoară, În timp ce el, cu sforțări caraghioase, Încerca să Îndepărteze praful acela cenușiu, care acum forma o crustă, un fel de coajă ce se usca repede și crăpa, pulverizânduse În tăcerea camerei. Se uită spre fereastră și văzu lumina sleită Într-o ceață lăptoasă, plutind destrămată printre ferestrele acvarii ale clădirilor Înalte din apropiere. Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
detașasem și mă izolasem ca de ceva periculos. La sfârșitul acelei săptămâni au ținut-o într-o petrecere. Zeci de invitați făceau cu schimbul ca la o uzină cu foc continuu. Muzica transformată în zgomot, pahare de sticlă prea pline, coji de pâine aruncate pe foi decorative de salată, tocuri de pantofi înfipte în mochetă, farduri uitate în baie și mult mult ketchup. Apoi a început să plouă în oraș, iar cei doi s-au retras în deltă. Singurătatea din apartamentul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe care stau aparțin orașelor Nișapur, Balkh sau Benares. În orice caz, nu mă mai încred în nimic. Am văzut atâtea lucruri contradictorii și am auzit atâtea cuvinte discordante! Tot privind, ochii mei s-au ros pe suprafața obiectelor, această coajă subțire și tare care ascunde sufletul. Acum nu mai cred în nimic. În momentul ăsta chiar mă îndoiesc de greutatea și stabilitatea lucrurilor, de realitățile cele mai evidente. Dacă aș lovi cu degetul mortarul pietrei din curte și l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Noroc că îl suplineam eu, și încă cu vârf și îndesat. Venisem pornit pe fapte mari. Mă mâncau palmele de poftă și aveam o logoree de zile mari, promițându-le ălorlalți că o să le-o tragem de-o să le sară coaja. S-au făcut axele. Două erau deja cunoscute dinainte: noi, stelele, eu și Doru adică, și opusul nostru, mazetele, adică Tom și Cătălin. Niște intuitivi primitivi! Asta ca să nu vorbesc de lentoarea acestui Cătălin care, pe lângă încetineala lui de-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Atunci du-te de ți-o ia singur, că nu-s servitoarea ta", făcu soția exilându-se cu demnitate în dormitor, nu înainte de a trânti ușa cu putere. "Ce, fă, ai gălăgie-n gură!?", strigă în urma ei Vasile. "Ai prins coajă, nu? Ia vezi, că poate mă dau jos la tine!" Pufni: "Ia uite, dom'ne, și la asta. A ajuns mare gașperiță". Tocmai atunci sună telefonul. "Alo!", se răsti în receptor domnul și stăpânul căminului conjugal. Hai, salut, bre! Io
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vreodată că voi mai ajunge acasă, că mă voi mai putea sătura vreodată de pâine chiar și alterată și de apă curată de fântână. Nu credeam că va veni o vreme când nu vom mai scormoni prin gunoaie ca să găsim coji de legume și de cartofi mai ales. Hilde era gravidă prin luna patra. Trebuia să ne trezim dis de - dimineață și să traversăm râul înghețat, prin zăpadă până-n brâu, bărbați și femei, undeva la 20 de kilometri, ca să tăiem un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe ușa apartamentului. Era clar. Nu mai avea nici un rost să-l urmăresc. Eram mai mânios ca un pitic care Încearcă să se joace cu un yoyo. Pentru prima oară În Îndelungata mea carieră, Îmi găsisem nașul. Fusesem curățat de coajă, tăiat felii, fiert, Împănat și servit ca garnitură. Mă simțeam ca un frizer regal care tocmai a ciopârțit urechea suveranului. Ca un dresor de purici dând spectacole Într-o canisă. Ca un balon plutind printr-un poligon de tir . Nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ceainicul uitat pe aragaz, iar dinspre bucătărie venea un miros de găinaț ars. Nu-i plăcea deloc să intre În bucătărie, unde Întîlnea mereu aceleași farfurii nespălate de mai multe zile, aceleași furculițe aruncate la Întîmplare, printre șervețele folosite și coji de portocale sau de cartofi, aceleași pahare și cești pe fundul cărora fostele băuturi lăsaseră un fel de crustă lucioasă - pe scurt, aceeași dezordine tristă. Dar n-avea Încotro. Luă de pe arzător ceainicul, așteptă să se răcească un pic, după
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
gunoiște ca asta, începu să-și simtă stomacul întors pe dos, înaintînd spre capătul holului, trecînd prin dreptul cuierului plin de tot felul de boarfe agățate unele peste altele, aruncîndu-și ochii pe masa din bucătărie pe care zac conserve desfăcute, coji de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus, întins îmbrăcat pe canapea, cu veioza aprinsă la cap. Își aminti că uneori cînd pica răpus de prea multă băutură sughița și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Șef, luați și dumneavoastră loc cu noi la masă, îi face semn să se așeze pe un scaun rămas liber. N-au știut băiețașii cum să-i intre în grații, uite că și de data asta au luat-o pe coajă, spune Gulie gîndindu-se la organizația Frontul Civic, la revista 22, și Grupul pentru Dialog Social. Luați și voi ca foști securiști oscioarele astea, le-a spus Broscoiul intelectualilor, se distrează Roja, înseninîndu-se dintr-odată. Depinde numai de voi cum veți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și lui Rossi n pizda măsii. O să am informația asta Înainte ca vraciul ăla ineficient s-o obțină. Peste trei ani, patru luni, douășpe zile și șase ore jumate, pacientul tău, sergentul de poliție Bruce Robertson o să fie o mare coajă infectată. E oare o noutate? Îmi pui la Îndoială metodele de calcul? Metodele mele sînt metodele mele sînt metodele mele. Mă doare-n cur. Mă ridic și mă duc la fereastră. Ăștia care se adună sînt nori de viscol. 000000000000000000000000000000000000000000000Erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
amenință să radă ghetoul cu smuciturile lor cumplite. Trece de Bulevardul Eroilor, aproape pustiu astăzi și simte cum foamea cumplită Îi arde stomacul. Vâră mâna În sacoșa neagră de cârpă de care nu se desparte niciodată când cerșește și ciupește coaja lucioasă a unei felii de cozonac. Smulge o bucățică pe care o vâră cu lăcomie În gură. Pocitania aia smintită de Kawabata, golanul ăla străveziu, precis că e mort de foame și ochii lui de moșneag lăcrimează. E prea bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ficțiunea. -Ficți.... cum ai spus? Ce cuvânt e ăsta? Kawabata se scarpină Îndelung pe după urechea clăpăugă, părând că o insectă nevăzută și-a Înfipt acul În scăfârlia lui nespălată de astă vară, când Antoniu i-a curățat-o cu o coajă de săpun, cu forța, deșertând o găleată de apă călie pe ea. N-am reținut cuvântul. Seamănă cu altul pe care l-am mai auzit, dar nu sunt sigur. -Seamănă cu micțiune, exact ce-a țâșnit din pântecele tău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ben, a ajuns o umbră. Ochii lui asiatici sunt Înfundați În orbite și-i dau chipului o expresie de sălbăticiune. Zce pe mormanul de cârpe, tușind și oftând, iar atunci când vrea să se ridice, efortul Îi face foarte mult rău. Cojile de ceapă Înmuiate În ceai sunt singurul medicament pe care Antoniui i-l dă cu regularitate. Îi mai citește din ,,Psalmi,,.cu o voce domoală și tainică și atunci, Kawabata pare Împăcat și senin. ,, Iubesc pe Domnul, pentru că a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
egoismului,,. Pe scaunul bizantin, cu șezutul Îmbrăcat În catifea verde, se află un dicționar al paranormalului, cea mai recentă și mai complexă lucrare de acest gen. Te așezi În fiecare după-amiază turcește direct pe parchet când aburii cartofilor fierți În coajă urcă de la parter direct În nările tale. Colonelul În rezervă a murit. Îmi este milă de biata lui nevastă care este de ani buni În cărucior cu rotile. Cine o să-i mai dea de mâncare? Cine o s-o plimbe? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și vorbesc incontinuu. Pentru ele nu există decât prezentul fabulos și complicitatea savuroasă cu el. Restul nu contează. E cumplit de neinteresant. Antoniu mănâncă o banană pe care a primit-o de la o măturătoare. Face câțiva pași pentru a arunca coaja la coșul de gunoi; un aurolac cu figură rătăcită aspiră din punga de plastic, substanța toxică ce-i Întunecă mințile și Începe să ragă tâmp și să se lovească peste fațăi. Nici un trecător nu se sinchisește, nu-i dă atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
înfrângere la fotbal nu era chiar cel mai cumplit dezastru de pe lumea asta. Galeria avea chiar un cântecel pe care văru-meu și amicii lui îl cântau din tribună la sfârșitul unui joc în care Weequahic o luase din nou pe coajă urât de tot. Îl cântam și eu cu ei. Ikey, Mikey, Jack și Sam, Băieți ce nu mănâncă salam, Jucăm fotbal, jucăm miuță - Și-avem mațes 2 la cutiuță, Ole, ole, Liceul Weequahic, ole! Ei, și ce dacă am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]