958 matches
-
strigat „Break!“ Am rămas agățat de Blanchard, așa că arbitrul a trebuit să intervină și să ne despartă. Am bătut în retragere, cu mintea iarăși limpede. Încetase și țiuitul urechilor. Blanchard s-a năpustit la mine cu pași apăsați și garda coborâtă. Am fentat cu stânga și Marele Lee s-a trezit miruit la marele fix de o dreaptă năprasnică. A căzut drept în cur. Nu știu care dintre noi a rămas mai mut de uimire. Blanchard stătea cu gura căscată și asculta numărătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ele fecundaseră aerul originar cu sunete neprevăzute Fârnâind gutural milioane și milioane de ani Pe o spirală de sârmă ce se zice că urcă. Cotrobăind spre spirit, am trezit nemișcarea din lucruri Cea mai teribilă, de nevăzut, afirmare a timpului Coborâtă secret În structura vitală-a materiei Ah, de ce nu pot să dorm somnul copacilor? Dacă eu exist ca materie echilibrând universul, De ce se răstoarnă În mine echilibrul materiei mele Și liniște n-am cât mă lovesc de materie, respirând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe care le ademenește la cercul de teorie. Acum a Înhățat-o pe V. chiar În spațiul meu de veghe; o vrăjește de mama focului, iar ea Își dă ochii peste cap, fâțâindu-și șoldurile apetisante la fiecare privire mai coborâtă a profului. „Dar bine dragă“, mă apropii eu, „ai uitat că azi am camera liberă numai până la ora 6?“. „Bună ziua, dom’ profesor“, mă fac că Îl observ abia acum. El se face albastru, ea se face verde; o Înșfac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de nici un dor, de nici o amintire, spre-o lume-a noastră... stranie minune ce-o să se cheme veci de veci iubire... 4 noiembrie 1964 (miercuri) Îmi place mult să merg cu autobuzul... Ce cunoscuți Îmi sunteți, oameni care urcați și coborâți aceleași scări, stați pe aceleași locuri, schimbați aceleași priviri... Aveți fețe preocupate... doar un picior sau o talie frumoasă vă mai smulg din ochi o sclipire. Iar când autobuzul a ajuns la cap, eu și Încă vreo doi Întârziați coborâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
platou mare cu capac și o vază conținând o lalea roșie foarte mare. Aspectul său era în perfectă armonie cu decorul hotelului, pentru a nu da de bănuit. Putea fi luat foarte bine drept un hamal deferent și agreabil. Privirea coborâtă, zâmbetul abia perceptibil, mersul regulamentar, tava fără pată. Un singur lucru îl diferenția de toți ceilalți angajați de la Lanham Arms: sub capacul platoului pe care îl purta pe tavă nu se aflau ouă Benedict sau vreun sandwich, ci un pistol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-o. Nu am simțit nimic. Am închis ochii și m-am concentrat asupra lamentației rostite de bărbații care se rugau. Am îndoit genunchii și am încercat să îmi aplec umerii în față, dar ceva tare ca un cablu de oțel coborât parcă de sus m-a ținut drept. Am așteptat o reacție. Voiam ca stomacul să-mi ceară de mâncare. Am sperat că o să mi se ridice părul pe ceafă. Dar a fost în zadar. Jurnalul Annei mă amuțise. Aceste ritualuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aici, două ființe omenești de grai german rătăcesc noaptea prin pădure - a comunicat suficient de mult, încât de ambele părți să se iasă din acoperire, să ne adresăm unul altuia în germana infanteriștilor și să venim mai aproape cu arma coborâtă, atât de aproape încât să ne putem atinge, chiar mai aproape. Fratele meu de cântec era înarmat cu o pușcă de asalt, era cu ceva ani mai mare și cu câțiva centimetri mai scund decât mine. Fără cască de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pilotul zâmbi. — Vreți să Încercați cauciucurile, domnule? — Nu, mă bizui pe dumneata. Scara e aici, domnule. Norman urcă treptele Înguste spre cupola submarinului și văzu micul tambuchi circular deschizându-se. Ezită. — Așezați-vă pe margine, strecurați-vă picioarele Înăuntru și coborâți. Va trebui să vă strângeți puțin umerii și să vă sugeți abdomenul. Așa... Norman se zvârcoli ca să poată trece prin deschizătura strâmtă și ajunse Într-o incintă atât de joasă, că nu putea sta În picioare. Submarinul era Înțesat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mă decisesem să renunț la viață. Dar viața e o prietenă pe care n-o poți opri, indiferent cât de mult am încercat eu să pretind că nu exista. Viața își tot strecura capul prin locurile unde garda mea era coborâtă și încerca să mă facă să vin să mă joc cu ea. Aha, aici erai, zicea ea plină de exuberanță, plină de energie, în timp ce eu stăteam singură, întinsă pe pat, bând vodcă cu suc de portocale, cu omniprezentul număr din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
detectiv din West Valley - Joe DiCenzo. Dudley Îi zîmbi, iar DiCenzo Îl salută cu o mișcare a capului. Carolyn se strecură afară, de parcă ar fi Înțeles că cei doi știau ce se Întîmplase. Bud cercetă camera din față: patul rabatabil coborît, o sticlă, două pahare fără picior. DiCenzo arătă spre pat. — Ăsta e alibiul lui și, oricum, nu cred că el a făcut-o. Bud trînti ușa. — Ce n-am făcut? Șefule, ce-i asta? Dudley oftă. — Flăcău, mi-e teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mai departe. Se dereglase ceva în sistemul ce i se păruse trainic. Nu îmbătrânise, dar așa își imaginase lipsa de energie din preajma bătrâneții. Zile întregi nu se întâlnea cu nimeni, își petrecea serile închis în casa încuiată și cu jaluzelele coborâte, citind. Alegea cele mai dificile texte, în care mintea i se adâncea ca într-o ceață. Sau texte aparent cu totul rupte de realitate și aflate la distanțe inimaginabile de preocupările lui. Citea cu o detașare asemănătoare cu indiferența, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chiar și nespuse celorlalți, oamenilor mari, întrebările lui continuau să existe, se înmulțeau și el începea să-și dea răspunsuri ori, mai curând, credea că își dă răspunsuri, în clipele de dinaintea somnului, când rămânea multă vreme treaz, deși cu pleoapele coborâte, gândindu-se la ce anume făcuse în acea zi, la cum privise, să zicem, mai multe ore cum umbra arțarului din curte trece treptat de la un gard la cel din partea opusă ori cum se strâng furnicile în mușuroi și probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce e un țânc, încă un mormoloc abia trecut de patru ani și alergând pretutindeni după tine și făcând exact ce faci tu, iar tu, desigur, pentru că ești deja mare, n-ai vrea ca el să facă. Dar, ținând pleoapele coborâte și împotrivindu-se somnului care se apropia, rememorând isprăvile zilei obositoare și încântătoare, mai era, desigur, un lucru, și anume că oamenii cu adevărat mari nu știu câte îi trec lui prin cap și nici nu trebuie să afle pentru că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
povestească despre acea bucurie lăuntrică, asemănătoare unei călduri plăcute în măruntaie, și despre foame și intensitatea foamei și lărgirea, în salturi, a lumii din jurul lui și despre toate câte încercase să povestească la început în clipele de dinaintea somnului, cu pleoapele coborâte, apoi la școală, învățătoarei și profesorilor, apoi în acele povestiri și fragmente de roman și jurnale și piese de teatru scrise la treisprezece ani, când înființaserăm, împreună cu Vittorio Holtier, cenaclul nostru literar, în trei, apoi în scrisori pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l creadă că e prins - „Lucrezi pe dracu’! Cine știe cu care dintre gagicuțele tale nu știu ce faci...“. Nu-i răspundea. Uneori privea pe fereastră, de sus, orașul înghețat sub mantia de zăpadă întărită de ger, albăstruie sub luminile nopții grăbit coborâte și se gândea la ea, ar fi vrut s-o aibă alături în acele clipe. Era convins că nu l-ar crede dacă i-ar povesti. Și atunci se auzea soneria. În pragul ușii pe care o deschidea cu nedumerire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vei fi redescoperit mândria de a fi ce ești și de-a fi om, ieșind din iubire ca din moarte și intrând iarăși, mândria care se va toci și va crește, se va toci și va crește cu fiecare pantă coborâtă și colină învinsă, se va toci și va crește, se va toci și va crește... Prolog După vreo trei ani, Andrei Vlădescu a mers pe urmele doamnei Marga Pop. Vedea Geneva pentru el însuși, dar o vedea și prin ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unele becuri se defectaseră, așa că-l traversă aproape pe Întuneric. Erau mai mulți soldați aici, dar probabil că se urcaseră Înaintea celorlalți; nu aveau chef de glume și stăteau cu genunchii retrași, cu mantalele cenușii strînse În curea, cu capetele coborîte, Încercînd să doarmă. Viv trebui să-și croiască atent drumul, Înconjurîndu-i, pășind cu greu printre ei, Întinzînd mîinile să se țină de pereți și ferestre cînd trenul tremura și se clătina. La capătul coridorului mai erau două toalete și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să pornesc după ea, am observat șirul de mașini parcate cu fața la Porsche pe cealaltă latură a căii de acces. CÎteva aveau locurile din față ocupate de șoferi și pasageri, toți În haine de seară și cu chipurile ascunse În spatele parasolarelor coborîte. Urmăriseră tentativa de viol fără să intervină, precum publicul unei vizionări unice și private. De-a ce vă jucați aici? am strigat la ei. Pentru numele lui Dumnezeu... M-am apropiat de ei, mînios că nu fuseseră În stare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cealaltă parte a palierului. Ușa dispăruse, suptă În văzduhul noptatic de un vîrtej de combustibil În flăcări. — Asta era camera nepoatei, Anne Hollinger, ne explică inspectorul, privind mohorît la carcasa golită de conținut. Continuă să vorbească pe un ton mai coborît; Îi dispăruse aerul de conferențiar la academia de poliție și părea că experiența vizitării acestor Încăperi ale morții Îl secase de puteri la fel ca pe mine și Paula. — Arșița era atît de puternică, Încît fata n-a mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
semn să mă apropii. În pofida arșiței, pe machiajul ei imaculat nu se Întrezărea nici cea mai vagă urmă de transpirație. Prin vene Îi curgea un sînge extrem de rece, ca și cum creierul ei de prădător lucra cel mai bine la temperaturi mai coborîte decît cea a inimii. Totuși, la fel ca Întotdeauna cînd mă saluta, buzele i se răsfrînseră cu generozitate, oferind promisiunea unei Întîlniri erotice de-o stranietate În stare să transcende bariera dintre specii. — Charles, ce drăguț din partea ta să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pentru un moldovean ca mine, neam vârtos de dincolo de Prut. Aveam de îndeplinit slujbe mult mai grele... Tuși îndelung, trase nervos din țigară de câteva ori și zise: Doamna era exhibiționistă, sublinie el o intimitate anume, pe când își ținea pleoapele coborâte strâns, ca și cum ar fi vrut să se cufunde într-un somn greu. Constatând că nu e suficient de enunțiativ, omul cu ochi verzi și triști de gânsac, deschise pleoapele, relatând mai departe: Doamna era exhibiționistă... Adică, avea pornirea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în corelație cu statisticile oficiale cu privire la condițiile economice naționale. Patru cincimi dintre unguri și trei sferturi dintre polonezi au afirmat că sunt nemulțumiți, procentul fiind mai mare decît în Bulgaria sau Belarus, unde standardul mediu de viață este mult mai coborît (cf. fig. 4.3). Doar în Republica Cehă și Slovenia, mai mult de jumătate au afirmat că situația economică a gospodăriei lor este satisfăcătoare. Tabelul 8.2 Percepția asupra situației financiare a gospodăriei și sprijinul pentru regim Total % Sprijină regimul
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Am apucat-o de mână și i-am spus: ridică-te când stai de vorbă cu mine! S-a ridicat și gura ei s-a făcut subțire ca o lamă de cuțit... Nu te agita, mi-a răspuns cu pleoapele coborâte, când n-o să mai avem lemne mă ocup eu să fie iar pivnița plină..." Ajuns aici Petrică se opri. Așteptai însă zadarnic să continue. Mă uitai la el: avea fălcile încleștate. Înțelesei că nici până astăzi nu rezolvase, în el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la alcoolism! Și apoi cu forma asta de alcoolism se poate trăi, hăt! mulți ani! fiindcă nu toți sânt violenți..." Telefonul sbîrnîi și amândoi tresărirăm cu putere. Ea ridică receptorul și auzii și eu ce i se spunea: "Suzy, nu coborîți? Vedeți că la zece avem tren." "Acum cât e ceasul?", zise ea. "E șapte, dar mai bem și noi cîte-un pahar!" "Și ce sărbătoriți? zise Suzy. Faptul că ne-ați părăsit în furtună și ați fugit ca niște lași?" "Care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mici/ Hai să ne tragem de puțulici!“ În plus, mecanica gesturilor îndrăznețe, pe care camarazii mei de joacă le imitau pe fugă în dosul scării sau prin tufișuri, mi se părea goală, lipsită de orice scop lucid: fustițe ridicate sau coborâte (uneori și pantalonași, pentru reciprocitate), degețele plimbate pe sau sub burtică (trăgând inabil de diferite boțuri de carne, într-o atmosferă de calm și indiferență), chiloței pătați cu fel de fel de lichide neprevăzute (de la urină, la cerneala din pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]