726 matches
-
dă hârtiile alea la o parte, nu văd nimic din cauza lor“, zise Ileana Roman, cufundată în fotoliul moale și imens, cu brațele ca niște coapse de elefant îmbrăcate în pluș cenușiu, sprijinindu-și ceafa și părul negru strâns într-un coc dezordonat de plușul tot cenușiu al spetezei și ghemuindu-se mai bine sub pledul tras până peste umeri, în dreptul gâtului. Încă dârdâia, dar nu se atinsese de ceaiul fierbinte pus pe o măsuță alăturată. Era trasă la față, cu cearcăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o fată Înaltă și suplă și-a făcut apariția de după ușile de sticlă. O fustă din piele până sub genunchi Îi atârna de șolduri, iar părul bogat, roșu, Îi era prins Într-unul dintre acele aparent dezordonate, dar extrem de atrăgătoare cocuri drept În vârful capului. Pielea perfectă și palidă, fără măcar un pistrui sau coș, se Întindea impecabil peste cei mai Înalți pomeți pe care Îi văzusem vreodată. Nu a zâmbit. S-a așezat lângă mine și mi-a aruncat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Mâna pe care mi-a Întins-o era subțire, feminină, fnă. A trebuit să-și Înalțe ochii ca să mă privească În față, dar nu s-a ridicat să mă salute. Părul blond, vopsit cu mare artă, era prins Într-un coc foarte șic, pieptănat În mod voit ca la Întâmplare, dar extrem de ordonat și, cu toate că nu zâmbea, nu te intimida În mod deosebit. Părea blândă și cumva minusculă, așa cum stătea acolo, În spatele acelui birou negru cu aspect amenințător și, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și am continuat: Dar nu țin minte dacă purta o eșarfă. — Ea poartă Întotdeauna, Întotdeauna, Întotdeauna o singură eșarfă albă Hermès undeva În vestimentație. De cele mai multe ori În jurul gâtului, dar uneori o lasă pe coafeză să-i aranjeze una În coc și uneori o poartă la brâu. Sunt, cum să-ți explic eu ție, un fel de Însemn distinctiv, ca o semnătură. Toată lumea știe că, orice-ar fi, Miranda Priestly poartă o eșarfă albă Hermès. Nu că-i grozav? În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ferfenițesc picioarele. De regulă, Încercam să port pantofii Jimmy Choos, pe care mi‑i dăduse Jeffy, dar aveam nevoie de o zi pe săptămână să‑mi alin durerea din tălpi. Părul Îmi era curat și prins În genul acela de coc voit dezordonat pe care Emily Îl purta mereu fără vreun comentariu din partea ei, iar unghiile - deși nedate cu ojă - erau lungi și aveau o formă rezonabil de frumoasă. Mă răsesem la subraț În ultimele patruzeci și opt de ore. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mînecile cu volănașe ale bluzei albe. David Hennessy mi-a spus că-ți muți lucrurile În Residencia. Stătea În picioare lîngă mine, ținîndu-mă de Încheietura mîinii de parcă voia să-mi ia pulsul. Părul Îi era strîns cu severitate Într-un coc negru; Își pusese o tonă de mascara și ruj pe față, Într-o Încercare evidentă de a-și ridica moralul. Prin ușa de sticlă a dormitorului vedeam amprenta șoldurilor și-a umerilor ei pe cuvertura de mătase și bănuiam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la ei, cum își intensifică nuanța. Pe Georgiana nici n-o mai văd. Tocmai când să iasă din bancă, intră profa de română. Intră cu mersul ei legănat ca de rață, mers de femeie mică și înde sată, cu un coc roșcovan impunător care nu reușește, însă, câtuși de puțin, să o înalțe, cu catalogul imens sub brațul ei mic și gras ca un cârnăcior, un catalog pe care-l trântește pe ca tedră cu năduf (oare toată lumea are nevricale azi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
clasă atunci când ne ridicăm, la fel de zgomotoși, s-o salutăm. Georgi se așază înapoi în bancă oftând din rărunchi, în același moment în care se așază și profa pe scaunul de la catedră, de unde abia se zărește - mai degrabă i se zărește cocul. — Martin Clara! rostește profa de română, cu dispreț, făcându-mă să tresar. A sosit o diplomă de la olimpiada pe muni cipiu de luna trecută. Pe diplomă scrie Marin Carla, dar n-avem pe nimeni cu numele ăsta în clasa a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că aștepta să ne vedem doar noi doi, nu Întreg Celebrul animal. Arăta bine, se bronzase, purta o fustă legată Într-o parte, cu talie joasă și despicată pe coapsă, un tricou strâmt, Înflorat. Părul Îi era prins Într-un coc neglijent, cu zulufi săltând peste urechi și obraji. Rujată purpuriu, părea să aibă buzele umede tot timpul. Zâmbea când a intrat. Eu eram În spatele tejghelei, m-a covârșit emoția văzând-o, așa că n-am apucat să ies de-acolo, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Probabil că este ora mesei, gândește Marius. Micul dejun se pare, deoarece miroase plăcut a ceai și pesmeți prăjiți. Unde mă aflu? Fata îi zâmbește cu blândețe. Are o față bucălată, rozie, plină de candoare. Părul negru, strâns într-un coc sobru, e acoperit cu o bonetă albă, scrobită. Pe mâini bune. Acum, te rog, stai liniștit cât merg eu după domnul doctor să-i spun că te-ai trezit. Nici o problemă. Încearcă să zâmbească. Să vreau nu pot pleca. Vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unei tinere femei cu chip smead, mai curând plăcut decât frumos. În colțul buzei superioare are o aluniță care înveselește trăsăturile reci și distante ale feței. Sub boneta uniformei părul la fel de negru ca un tăciune umed este strâns într-un coc sever. Face semn locotenentului Răducu: Intrați, tovarășul locotenent major vă așteaptă. Într-o încercare de a fi autoritar, căpitanul se ridică grăbit: Tovarășă, dar noi așteptăm de azi dimineață. Când credeți că vom fi primiți? Atunci când tovarășul locotenentul major Bedniakov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Urcai treptele „micului cerdac” cum Îl numisem cîndva și În canatul ușii deschise de la antreu mă Întîmpină Ana, care văzuse caii oprind; părea Îmbătrînită, era Îmbrăcată Într-o rochie neagră și un batic de aceeași culoare Îi ținea părul În coc și-i deschidea fruntea albă și dreaptă spre lumina zilei de primăvară, ușoara noblețe a stirpei ei. Îi sărutai mîna, rostii banalele cuvinte de rigoare, la fel celorlalte femei; soțul ei, albit, mă luă de braț, intrai În sufragerie, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de tren, cu revista franceză de modă pe care-o răsfoia, de curiozitatea mea de atunci de a ști cine este, cu ce se Îndeletnicea, de fața ei albă cu luciri de marmură, de coroana părului pieptănat În formă de coc, de tinerețea din vara acelui an, cînd amîndoi coborîrăm pe peronul gării orașului acesta. - CÎnd plecați? o Întrebai deodată, folosind fără să vreau pluralul. - Poimîine! Poate domniile-voastre mă-nsoțiți la gară, spuse și Întrebuință rîzÎnd, drept răspuns, pronumele de reverență. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
furia lui, îi spunea "e numai gura de tine!"; nu-i urma sfatul decât în parte, își mai cumpăra cîte-o rochie, dar sprâncenele ei erau subțiri de la natură și bine arcuite, părul și-l spăla și-și făcea singură un coc la ceafă, iar chipul alb n-avea nevoie de pudră și buzele frumoase, care mă sărutau și îmi șopteau cuvinte de alint, rămâneau așa cum i le știam și cum i le vedeam de-aproape, curate, puțin deschise parcă de extaz
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acum absența speranței îi dădea parcă o bucurie adâncă a eliberării de o povară. Urcă sprintenă scara verandei și trecu pe lângă mine fără să-mi arunce vreo privire. Se îmbrăcase într-un taior negru, bine croit, și își făcuse un coc sever, care în loc s-o îmbătrînească, dădea chipului ei o atât de firească distincție încît tresării cu putere când o văzui de-aproape, ca, totdeauna în fața unei femei cu coc cu o frumoasă figură, venită parcă de pe altă lume. înțelesei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
într-un taior negru, bine croit, și își făcuse un coc sever, care în loc s-o îmbătrînească, dădea chipului ei o atât de firească distincție încît tresării cu putere când o văzui de-aproape, ca, totdeauna în fața unei femei cu coc cu o frumoasă figură, venită parcă de pe altă lume. înțelesei: monstrul pe care îl născuse vrusese s-o devore. Nu era un copil, ci un vârcolac, cu fața de brumă și părul mucezit. Bine că murise! Dar oare era adevărată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
frânghie, rufe curate prin care uitîndu-mă de lângă coapsa ei vedeam soarele în irizări albastre și aurii... această cută pură a obrazului care cu anii se adâncise fără să devie amară, acest păr castaniu niciodată coafat, strâns pe lângă tâmple într-un coc savant pe care nu-l văzusem niciodată desfăcut (cînd o surprindeam că și-l spală mă gonea cu o imperioasă voce), acești ochi mari, negri, de o strălucire opacă, în care parcă lumea nu se reflecta, asemeni unei fintîni în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și dinspre uitare spre amnezie, mă însoțeau deopotrivă răcnetele Mirabelei Dauer și calmul alcoolic al lui Dan Spătaru, pletele lui Mihai Constantinescu și obrajii bucălați ai lui Marius Țeicu, soarele gângav al Angelei Similea și cel isteric al Didei Drăgan, cocul Stelei Enache și ochelarii-fluture ai Evei Kiss, chițăielile inocente ale Angelei Ciochină și mormăitul languros al lui Marian Nistor. Mă trezeam binedispus, cu creierul anesteziat de trompetele lui Sile Dinicu, gata să încep, vesel și laș, o zi nouă. Zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în Congo, de-atunci nu l-am mai văzut. Odată cu el au dispărut și iluziile mele de adolescent cu prietenia între popoare, proletarii din toate țările care se unesc și alte prostii de-astea socialiste, pe care o tovarășă cu coc ni le băga pe gât la orele de „CSP“. Mai târziu, aveam să aflu că Ceaușescu oricum își clătea fața cu „Rivanol“ după ce se pupa cu trimișii diverselor bantustane, de care zicea că sunt coborâți din curmal direct în ambasade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ceaușescu; i-aș fi stârpit creștinește, cu milă și fără patimă, împreună cu toate neamurile lor zgomotoase. Aș fi trecut cu propriul meu buldozer, imaginar, dar incasabil, prin pasta de carne, motorină și prefabricate, strivind femeile rujate violent și îndesându-le cocurile înălțate tovărășește, fugărind bărbații neghiobi, obosiți, râgâind de spaimă și beție, terminându-le plozii pișăcioși care scuipau pe holuri și-aruncau câte-un motan nefericit de la ultimul etaj. Ce mai prăpăd aș fi făcut prin mulțimea asudată, agitându-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
început, ambițiile băteau departe. Toată lumea vroia „să i-o tragă“ lu’ Tanti Leana, colegii mei de joacă păreau de-a dreptul înnebuniți, numai despre asta vorbeau, de dimineața până seara și eu nu înțelegeam ce să-i tragă sau de unde: cocul? mâneca halatului? cutia cu mărunțiș de pe tejghea? Planurile colective erau alimentate și de zvonul că Leana ne-ar fi îndrăgit în mod egal, așa cum cereau normele echității socialiste. Cezar susținea că o și-auzise odată spunând, în timp ce cotrobăia după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gură numai cugetări, citări și recitări din producția lirică proprie. Pare un ins fără ocupație. Tovarășa savantă Irina, în schimb, nu bea, nu fumează, nu dansează, nu mai schiază, căci mult cercetează. Echilibrul în viață îi e asigurat de un coc superb de activistă, plus ochelarii severi și „deopiesul”. Și totuși, nici ea nu e în regulă, întrucât rezultă că nu s- a cufundat în muncă pentru propășirea României Socialiste, ci ca să- l uite pe „artistul” burjui ratat Caius, pe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
amintite decât cele mai reprezentative); faptul este posibil a fi explicat în sensul că „speciile“ sunt de fapt de multe ori doar variante ecologice (în special la Gallionella [32]), având în vedere faptul că, de exemplu, un bacil poate deveni coc și invers, la schimbarea condițiilor de mediu [23]. Conform [85], mai există și alte bacterii feruginoase, aparținând genurilor: Hypomicrobium, Pedomicrobium, Clonothrix, Seliberia, Ochrobium, Metallogenium. Metallogenium oxidează și manganul. Unii autori infirmă faptul că un Metallogenium ar fi o bacterie (vie
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
conctrucție, pentru sticlă. Totuși, studii desfășurate în medii acvatice dulcicole, cu grad de eutrofizare redus, similare mediului dintr’o instalație de răcire, au arătat că 24 de ore sunt suficiente pentru ca pe sticlă să se formeze un biofilm alcătuit din coci, bacili și spirochete, iar în cazul unei încărcături organice mari a apei, și din bacterii filamentoase [105], cu toatele heterotrofe, fapt care confirmă cele arătate supra privind caracterul heterotrof al stratului adiacent substratului din biofilm. Aceasta, cu atât mai mult cu
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
are un recamier cu arcuri. Mara e cu Crina. Carmina rumenea carnea. Mica arunca mierea. Marina, ai amnar cu cremene? Nu am nimic. „o O” 31. Citiți și arătați asemănările și deosebirile în șirurile de cuvinte: om nor nor ore coc ou noi cor ori cor oi noi mor uneori con 32. Din grupurile de litere care au între ele semnul „+”, formați alte cuvinte, apoi scrieți-le: con+ac nor+oi e+rai mor+ar o+nor mor+un rom+an
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]