1,286 matches
-
Toată lumea îl cunoștea pe Hărnicel și erau îngrijorați de dispariția lui. Cu toate acestea, acum nu aveau timp de stat la povești. Ceata de melci câștiga teren cu fiecare secundă scursă. În scurt timp, nu mai rămăseseră în picioare decât cochiliile înalte, solide și lucioase de la umbra prunului bătrân. Din restul adăposturilor se alesese doar praful. Și ca să fie supărarea mai mare printre gâze, Limax ieși în fața melcilor, triumfător: - Începând de azi, în partea aceasta de livadă este interzisă muzica. Sunteți
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
trăiește. - Of, zău așa, Limax, mi-e prea somn! Trimite pe altcineva! Limax se încruntă atât de tare că ochii îi ieșiră cu totul de la locul lor. Helix știa ce îl aștepta dacă nu asculta. Se strecură nemulțumit într-o cochilie ușoară și alunecă încet prin iarbă, cu ochii în șase. Uf, dar ce căldură putea fi în acea zi! La un moment dat, zări o albină, mai apoi un fluture. Se îndreptau în aceeași direcție, adică spre colonia părăsită de
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
șase. Uf, dar ce căldură putea fi în acea zi! La un moment dat, zări o albină, mai apoi un fluture. Se îndreptau în aceeași direcție, adică spre colonia părăsită de ei. Acolo nu mai putea fi nimic altceva decât cochiliile vechi, găurite și murdare, nefolositoare pentru alte gâze. Îl văzu pe păianjenul mic și vere căruia îi cedase casa. - Hai, salut, ce faci prin zonă? Helix n-avea chef de povești. Simțea că Limax avusese dreptate și că se petrecea
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
de aterizase fură acoperite de niște umbre uriașe. Aeroportul prinse a fremăta, în timp ce Limax își văzu broscoiul ridicat în aer, cu picioarele grăsane spânzurând inerte. Se simți și el apucat de mijloc și smucit atât de tare, încât își pierdu cochilia cea nouă de culoarea smaraldelor. Mai apucă să îl vadă pe Hărnicel în turnul palatului său, făcând cu mâna spre cer în timp ce striga cu voioșie: - Rămas bun, Doamnă Barză, vă aștept la primăvară în Noul Oraș Fericit, la un cuib
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
în curând, visele sale de mărire aveau să ia sfârșit, tot atât de repede precum apăruseră. Putea înțelege acum de ce spuneau odinioară bătrânii melci că atunci când cauți pricină cuiva care nu are nici o treabă cu tine, poți rămâne fără mai mult decât cochilie. Regretele însă, pot fi uneori prea târzii. Dacă ar fi fost un melc bun și s-ar fi înțeles bine cu Hărnicel, acum ar fi putut avea parte de palatul umbrit de frunzele pufoase ale brusturelui și nu de pliscul
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
Publicat în: Ediția nr. 1696 din 23 august 2015 Toate Articolele Autorului Cântecul mării Mare Neagră, dar albastră, Te privesc de la fereastră... Balaur la poarta țării, Ești mirajul depărtării. Vrajă ești, și ești catarg, Albatros ce piere-n larg, O cochilie-n nisip, Ești iubita fără chip. Hotar ești, și ești oștean, Pe tine de nu te-aveam, Poate mulți ar fi venit Să mai ia din țară-un pic! Marmara dacă ai fi Tot așa eu te-aș iubi! Mare
CÂNTECUL MĂRII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373799_a_375128]
-
de liră, de vioară... Orgi și-o muzică divină... Acum iar te știu senină! Dacă-ai fi Marea Egee Te - aș sorbi în curcubee! Mare Neagră,dar albastră, Te admir de la fereastră, Te mângâi de la fereastră, Te iubesc Mare Albastră! Ești cochilie-n nisip, Ești iubita fără chip, Ești catargul peste timp! Țipăt ești- de pescăruș- Ești Coloana lui Brâncuși! Referință Bibliografică: Cântecul mării / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1696, Anul V, 23 august 2015. Drepturi de Autor
CÂNTECUL MĂRII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373799_a_375128]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > EFEMERIDELE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului EFEMERIDELE Peste cerul albit de-atâta lumină, soarele, ca un melc uriaș își târa alene cochilia fierbinte și-atât de strălucitoare, încât Aureliei ce tocmai își răsturnase pentru o clipă capul pe spate, încercând să-i aprecieze poziția, îi dădură lacrimile. Zăduf și niciunul dintre copiii vecinilor, nu mai ieșise în curte de câteva ore bune
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
și vioară - jurii falși dau verdictul condamnându-mă iară ... Deznădejde Mă cotropește cerul și întețește vântul sunt haina peticită buzunărită-ncet comorile-s ascunse, de neatins cuvântul și giuvaerurile toate trimise la pachet nelămurite umbre ce sufletu-mi prefiră în cochilii de zare când zborul cade frânt iau podul palmei drept pasăre și grilă și completez cuvinte pe muzica din gând însingurat mi-e timpul și pribegit mi-e dorul și terfelită muza de zodii la răscruci un dens penaj de
MEDITAŢII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371212_a_372541]
-
Minunilor: “În definitiv, nu sunteți decât niște cărți de joc”. Un subterfugiu pentru a putea suporta realitatea, refugierea în vis, în fantezie este un mijloc poetic frecvent. O răscolitoare putere de seducție, precum chemarea vuietului mării în larg sau în cochilia unei scoici, fac din cititor un supus și un căutător de frumos și de adevăr, pe care le pot găsi în aceste versuri sublime, ca niște adieri de lumină la cumpăna dintre strigăt și șoaptă. Și versul despică ființa în
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
străduțe și colțuri pline de farmec, cu zâmbete și urme înțelepte de cămile, chiar și cu pete și mustăți de gheparzi... vise trăite! înmulțite cu cântece la tobe de oțel, cu clopote din Agnone, chiar și cu plânsul valurilor din cochiliile melcilor... sunt atât de îndrăgostită de tine, încât ți-aș dărui toate visele mele, tot sufletul meu! iubire, lumea mea e diferită de a ta, este un joc cu clepsidre ce se pitesc printre anotimpuri și poezii de dragoste... și-
POEME DE DANIELA VOICULESCU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344865_a_346194]
-
jos, „Nu știu prin ce cuvinte și porunci Pontul Euxin se teme de munte: poate de înălțimea și veșnicia lui. Iar muntele e înfricoșat de adâncimea mării cu hăul nimănui, ca viscolul în urma unei troici - Vuietul ei se retrage În cochilia albă a unei scoici.”pg.9, în apă/în cer - „Și stânci de cuvinte în spuma căruntă sunt scrise pe apă, de la sud la nord, istorii cu crime într-o existență cruntă ce-a însângerat și ultimul fiord ... .,”pg.11
GLASUL MĂRII ÎNŢELES DOAR DE SUFLETUL SENSIBIL, CRONICĂ DE ELENA BUŢU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345813_a_347142]
-
fără sens cuvântul sufocă timpul și eu reconstruiesc spațiul în care florile niciodată nu se ofilesc sunt din hârtia creponată primită în copilărie de la copilul de pe strada cu tei și melcii râd valuri de direcții valuri de cuvinte îmbracă poemele cochiliilor care umplu plaja cu vise neîmplinite Doamne mai lasă-mi o spirală un melc și pe mine mie întoarce-mă înspre mine să salut cuvântul tău al Tău și al lumii deopotrivă salut cuvântul înmulțit îmi pare când admir pasul
VALURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346044_a_347373]
-
cuvântul tău al Tău și al lumii deopotrivă salut cuvântul înmulțit îmi pare când admir pasul regelui prin castelului de nisip mâinile Tale Doamne l-au ridicat în privirile mele uimite acum îl coboară cu fiecare val de melci de cochilii mișcătoare atât de încet timpul mă doboară încât declar rege primul fir de praf intrat pe furiș în scoica rămasă cu gura căscată în așteptarea răsăritului de primăvară Referință Bibliografică: valuri / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VALURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346044_a_347373]
-
marinărești... învăț să le despletesc încrâncenarea. flori de piatră cresc în jurul crucii pe care o port. nu știu să le aranjez sub forma unei piramide solide. ridic mereu brațele prea devreme. melcul mi-a spus că vrea să-și vândă cochilia. îi caut versuri potrivite și mai ales câteva degete care să-l mângâie când plânge. se agită prea mult prostul și fisurează cochilia. spirala dansează întruna. nu o mai suportă atunci când șarpele după ce urcă până pe acoperișul cochiliei, se aruncă la
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE 2) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348777_a_350106]
-
unei piramide solide. ridic mereu brațele prea devreme. melcul mi-a spus că vrea să-și vândă cochilia. îi caut versuri potrivite și mai ales câteva degete care să-l mângâie când plânge. se agită prea mult prostul și fisurează cochilia. spirala dansează întruna. nu o mai suportă atunci când șarpele după ce urcă până pe acoperișul cochiliei, se aruncă la vale... îl umple de dorințe necunoscute lui. neîmplinit, fără cochilie, s-a așezat cu un cot lunecos sprijinit de cochilie și ochii lui
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE 2) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348777_a_350106]
-
să-și vândă cochilia. îi caut versuri potrivite și mai ales câteva degete care să-l mângâie când plânge. se agită prea mult prostul și fisurează cochilia. spirala dansează întruna. nu o mai suportă atunci când șarpele după ce urcă până pe acoperișul cochiliei, se aruncă la vale... îl umple de dorințe necunoscute lui. neîmplinit, fără cochilie, s-a așezat cu un cot lunecos sprijinit de cochilie și ochii lui se preling pe mâna mea când o plimb pe cornițe. știu că îl enervez
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE 2) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348777_a_350106]
-
care să-l mângâie când plânge. se agită prea mult prostul și fisurează cochilia. spirala dansează întruna. nu o mai suportă atunci când șarpele după ce urcă până pe acoperișul cochiliei, se aruncă la vale... îl umple de dorințe necunoscute lui. neîmplinit, fără cochilie, s-a așezat cu un cot lunecos sprijinit de cochilie și ochii lui se preling pe mâna mea când o plimb pe cornițe. știu că îl enervez dar încerc să-i păstrez trează atenția. fuiorul îmi amestecă mintea cu inima
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE 2) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348777_a_350106]
-
prostul și fisurează cochilia. spirala dansează întruna. nu o mai suportă atunci când șarpele după ce urcă până pe acoperișul cochiliei, se aruncă la vale... îl umple de dorințe necunoscute lui. neîmplinit, fără cochilie, s-a așezat cu un cot lunecos sprijinit de cochilie și ochii lui se preling pe mâna mea când o plimb pe cornițe. știu că îl enervez dar încerc să-i păstrez trează atenția. fuiorul îmi amestecă mintea cu inima iar sufletul tot strigă la mine să primesc iar căldura
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE 2) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348777_a_350106]
-
deasupra oceanului de vise. lumea în care trăiesc are glas de clopot spart. are un aspect de grafic neterminat în care s-a înfipt țărușul minciunii. fericirea e ascunsă sub umbrela de iarbă amară. în iarbă, melcul a adormit. tremură cochilia încă nevândută. melcul își continuă călătoria tulburat numai de apa încropită și de focul artificial al căutărilor omului cu haosul unei logici numai de el știute. ------------------------------------------- melc, melc, codobelc... ------------------------------------------- Călătoria melcului (poate 4) infinitul începe din redeschiderea unei răni și
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE TREI ŞI POATE PATRU) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348776_a_350105]
-
l-a tăiat, tăindu-se pe ea însăși. din clipa aceea am înțeles cuvântul prietenie și că și pietrele știu asta. le mângâiam și mai înainte dar nu puteam lăsa deoparte răceala lor. acum le simt căldura. melcul mormăie din cochilie că îi place jocul... sar și acum într-un picior pe dalele de piatră oriunde merg. evit dalele albe și negre din același spațiu, cât pot... mă intrigă diagonalele pătratelor sau dreptunghiurilor. sar de la un șir la altul, până când îmi
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE TREI ŞI POATE PATRU) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348776_a_350105]
-
de la un șir la altul, până când îmi încape toată talpa în formele acelea. încrucișez picioarele și mă rotesc. culoarea contează mai puțin. jocul mă cheamă mereu. ce ar putea să se conserve de fapt? esența jocului? melcul tace, iese din cochilie și privește apa. pornește agale de-a lungul uneia din dale. nu mai sar. las urma lui să deseneze harta târârii unui trup obosit... ----------------------------------------- ...scoate coarne bourești... Referință Bibliografică: Călătoria melcului (poate trei și poate patru) / Anne Marie Bejliu : Confluențe
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE TREI ŞI POATE PATRU) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348776_a_350105]
-
a noastră printre file, cuvinte, lumini... * am construit în neștire ziduri. alerg precum ariciul prin ceață. întrevăd soarele dar imediat cum îl prind în ace, fuge. deschid cutia viorii, apăs clapele pianului de frunze, aleg un melc să-și plimbe cochilia pe care spirala care dansează... ritmul dansului spiralei îl înnebunește. pentru că el, melcul, nu poate decât să se târască și atunci, cu două degete, îl iau blând și îl aștern pe frunza mea, ca să putem vorbi liniștiți. calul meu nu
CĂLĂTORIA MELCULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348778_a_350107]
-
multă mentă, pe care sub privirile uimite ale Anei, o împrăștia într-o anumită zi de sărbătoare pe podelele de scândură ale casei, de începea să miroasă toată ca o grădină... tot avea impresia că se află pierdută în interiorul unei cochilii, în care timpul, ca un abur, se răsucea lent, după legi neînțelese. Și când bunica părea să adoarmă făcându-și somnul de după-amiază, se apropia de fereastra dinspre Dunăre, aproape că devenea una cu ea, privind lung spre casa de pe
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
2012 Toate Articolele Autorului motto: mi-e teamă că ți-e frig de mine și cuvintele înmuiate în sinceritate scrise pe ultima zăpadă pentru tine s-au topit înainte de a le fi înțeles sensul... astăzi parcă am fost expulzată din cochilia unui melc și când am dat de lumină mi-au orbit ochii am bâjbâit să găsesc troianul de zăpadă încărcat de cuvinte strat după strat egal cu numărul zilelor de singurătate dar razele soarelui m-au mângâiat și mi-au
STARE. NEÎNŢELEASĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346860_a_348189]