807 matches
-
tematice recurente. Astfel, distingem o configurație formală înrudită celei de rondo sonată: A (măsurile 1 - 15), tranziție (măsurile 16 - 24), B (măsurile 25 - 35), A (măsurile 36 - 43), tranziție (măsurile 44 - 50), B (măsurile 51 - 71), A (măsurile 72 - 81), coda (măsurile 82 - 95). Această modalitate alternativă de expunere a celor două materiale tematice va fi aservită scopului pictural, universului poetic și emoțional revelat de viziunea conceptuală. Printr-un contrast de imagine, opacitatea și bogăția senzuală a țesăturii în acorduri se
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
funcția lor pur-decorativă, frecvența anticipațiilor (măsurile 14 - 19), răspunsurile tematice la cvinta perfectă superioară (măsurile 1 și 10; măsurile 5 și 6), precum și structura simetrică a delimitării formale (A - măsurile 1 - 30; B - măsurile 31 - 56; Av - măsurile 57 - 65; coda cu elemente tematice aparținând secțiunii centrale măsurile 66 - 76). Analiza minuțioasă operată de către Roy Howat pe baza construcției formale a acestei lucrări atrage atenția asupra existenței unei armonii a proporțiilor aparținând secțiunilor delimitate de cele două climax-uri dinamice. El
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în cele două secțiuni extreme și un tip de avansare predominant cromatică, cu o pedală de fa# și puternice inflexiuni de si minor în interiorul secțiunii centrale. O tipologie formală similară celei întâlnite în Hommage à Rameau va plasa în final coda, cu aceleași elemente tematice aparținând secțiunii centrale și o evoluție preponderentă în tonuri. În plan interpretativ, aspectul țesăturii de discurs asociat indicelui ridicat al nivelului de tempo (reprezentând, în acest caz, unul dintre factorii esențiali în producerea aglomerării sonore) impune
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
care traseul avansării devine tot mai capricios în schimbările de direcții și culori. Tratările bitonale și progresiile cromatice tensionează adesea expresia, pentru ca alteori, scriitura în tonuri să producă impresia unei suspendări temporare. Configurația arhitecturală adoptă structura unei forme ternare cu coda: A (măsurile 1 - 29); B (măsurile 30 - 85); Av (măsurile 86 - 93); coda (măsurile 94 - 97). În pofida conceperii sale la un nivel dinamic extrem de reduspp aussi léger que possible, tremolo-ul depășește limitele acelui simplu acompaniament atribuit unui plan secundar
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Tratările bitonale și progresiile cromatice tensionează adesea expresia, pentru ca alteori, scriitura în tonuri să producă impresia unei suspendări temporare. Configurația arhitecturală adoptă structura unei forme ternare cu coda: A (măsurile 1 - 29); B (măsurile 30 - 85); Av (măsurile 86 - 93); coda (măsurile 94 - 97). În pofida conceperii sale la un nivel dinamic extrem de reduspp aussi léger que possible, tremolo-ul depășește limitele acelui simplu acompaniament atribuit unui plan secundar, dezvăluind progresiv rolul esențial deținut în contextul desfășurării narative. Astfel, acesta dobândește o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de rezonanță, care reactivează efectul o dată cu începutul fiecărei măsuri. Înlănțuirea prin terțe ascendente a acordurilor majore din debutul secțiunii finale conduce la o stabilizare provizorie pe armonia de mi major, dobândind o luminozitate sporită prin proiecția acesteia în registrul acut. Coda aduce imaginea destrămării progresive a materialului tematic principal (motivul cromatic), a cărui țesătură inițial aglomerată (acorduri masive de 7 sunete) este supusă ulterior unei desubstanțializări progresive, generată de reducerea nivelului dinamic (p, pp și ppp) și diminuarea frecvenței „evenimentelor” sonore
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tematic principal reeditat în spațiul altor două scări pentatonice (sol# la - si - do# mi și mi - fa - sol - la do), pentru ca ulterior, debutul celei din urmă secțiuni să reproiecteze afirmația în scara pentatonică originară. Pe fundalul unei pedale sonore de , coda (măsurile 53 - 59) va descrie o ascensiune cromatică de acorduri majore, însoțită concomitent de o reducere dinamică progresivă, ale cărei etape intermediare apar indicate cu remarcabilă meticulozitate (p - pp - più pp - ppp). Acordul de (reprezentând tonalitatea de bază a preludiului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Comme une lointaine sonnerie de cors (ca un semnal îndepărtat de corni) și stingerea progresivă a discursului. Acordul de la major al măsurilor finale primește o culoare modală inedită grație sunetului re#, tratat ca apogiatură superioară a terței tonului de bază. Coda conduce spre o risipire a senzațiilor și o dispersare în tăcere a concentrării sinestezice, sugerate prin diluarea finalului întrun efect prelungit de ecou (pp), asociat reținerii progresive a tempoului. Atmosfera intimă a unei stări interioare ce atinge irealul prin subtilitatea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
imensitatea apei. Iar, peste toate minunile acestui tablou feeric, auzul ne este atras de rezonanțele tamburinelor ce acompaniază cu înflăcărare celebra tarantella, cântecul tradițional al napolitanilor. Conceput într-o structură formală mai extinsă - introducere, A, B, C, introducere, A, B, coda - preludiul debutează cu alternarea celor două motive tematice ale secțiunii introductive, metaforă sonoră a unor ecouri îndepărtate ale clopotelor de sărbătoare, care par să anunțe viitoarea tarantella, prin frânturile ce răzbat odată cu apropierea alaiului de dansatori. Expresia rezonantă a sunetelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
alt proces ce are loc la nivelul construcției formale îl constituie delimitarea subdiviziunilor sale prin aportul esențial al figurațiilor pianistice: A măsurile 1 - 14; B măsurile 15 - 22; C - măsurile 23 - 46; Bv măsurile 47 - 53; Av - măsurile 54 - 62; coda măsurile 63 - 71. „Prologul furtunii” se conturează prin repetiția insistentă a unui motiv ostinato ce desfășoară acordul de fa# minor cu sextă și treapta a V-a coborâtă. Dar, evoluția armonică ulterioară, prezentând o mobilitate pregnantă a treptei a III
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
major și având o configurație modificată a aspectului de discurs. Frecventa plasare a secundei mari în vârful dispunerii acordice, precum și a figurației în registrul extrem acut al claviaturii potențează stridența sonoră până la limita violenței. Închizând arcul circular al traseului armonic, coda readuce rezonanța introductivă a acordului de fa# minor cu sextă și treapta a V-a coborâtă, ce împrumută de această dată inflexiunile modale ale scării pentatonice do - re - mi - fa# sol#, rezultată prin evitarea ostentativă a sunetului si, precum și atingerea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fondul sonor al unei pedale ostinate de secundă mare (). Ultima secțiune readuce expresia tarantella-ei în registrul acut, contrapunctată de o linie melodică intermediară în , pedala sonoră () plasată în registrul grav și ostinato-ul unui tremolo la interval de terță mică. Coda marchează revenirea tempo-ului inițial, operând progresiv la temperarea atmosferei, precum și juxtapunerea insistentă a unor elemente melodice, ce aparțin principalelor entități tematice ale piesei. Astfel, apar expuse succesiv fragmente din expresia tarantella-ei, „semnalul de corn” și formula ritmicomelodică ostinato a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
care acordurile ample, cu puternice sonorități orchestrale, vestesc o posibilă întorsătură tragică în desfășurarea evenimentelor. Dar, „deznodământul” unei reeditări aproape integrale a secțiunii introductive se traduce ca o farsă amuzantă a comediantului ce propune un adevărat trick în stil american. Coda preludiului orientează discursul spre o modulație surprinzătoare la realizată prin secvențarea temei secunde la semitonul superior, procedeu recunoscut ca o trăsătură particulară a muzicii de jazz. Această ultimă versiune a ideii secunde aruncă o lumină melancolică asupra personajului, completând portretul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
adesea anticipați de un amplu arpeggiato concluzionează secțiunea mediană odată cu restabilirea mișcării lente a introducerii (mouvement). Secțiunea finală a preludiului debutează cu scurte intervenții ale arabescului melodic introductiv, apelând inițial la o retimbralizare a sonorității sale prin schimbarea de registru. Coda (Plus lent) readuce în prim-plan motivul acordic introductiv, proiectat pentru prima dată în tonalitatea de bază fa# major. Ulterior, ipostaza răsturnării I a articulației motivice apare reeditată într-o parafonie de acorduri perfecte ce înlănțuie armonii de și cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
același obiectiv sonor, imagine aflată într-o directă relație de determinare cu viziunea conceptuală inițial generatoare. Succedând efectul de prăbușire spectaculoasă determinat de trecerea la o țesătură transparentă asociată diminuării abrupte a nivelului dinamic, precum și ponderării tempo ului (Plus lent), coda preludiului (Encore plus lent) își propune sugestia îndepărtării de la locul festivității, apelând la murmurul în surdină a tremolo-ului suprapus unui fragment foarte îndepărtat al Marseillaise-i. Intenția de risipire a imaginii se realizează, mai ales, prin asocierea tonalității de do
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
alienație). Caracterizat de secolele medievale, burlescul este reprezentat, prin disponibilitatea/gratuitatea artistică, de tema jocului surprinsă în totalitatea etapelor sale, până la „caraghiosul bizar”. Pe de altă parte, burlescul lasă loc imaginației și interpretărilor, mintea este hrănită, însă numai cu mesaje codate din partea artiștilor. Adevărata percepție a artei burlești literatură, pictură sau muzică își are proporțiile în funcție de cel căruia i se oferă. Sugestia și nu explicitul este ideea pe care pare să o urmeze, în timp ce omul medieval recunoaște simboluri, le ansamblează și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
din Ereba, dulcea briză, înverzita câmpie... Nu este nimic surprinzător dacă ne gândim la raportul dintre discursul literar și cultură: dacă scriem înverzita natură sau rusticele colibe înseamnă că abandonăm un univers de referenți delimitabili în favoarea unui univers de noțiuni codate în cultură, un univers de stereotipuri în care este sedimentat un anumit număr de valori. În cazul de față, limba nu urmărește să manipuleze obiectele din lume, ci să alunge clișeele din spațiul cunoscut. Chateaubriand scrie în Atala: Luna îi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prezintă o schimbare a unității lexicale: a) cel în care forma anaforizantă indică o proprietate a formei anaforizate care face oarecum parte din competența lexicală: reluând "o lalea" prin "o floare", adică printr-un hiperonim, se exploatează o relație semantică codată din limbă; b) cel în care relația anaforică dintre doi termeni din text nu este garanție a competenței lexicale: de exemplu, între "un bărbat blond" și "poștașul". Între aceste două cazuri extreme, găsim relații stereotipe, care nu sunt neapărat strict
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
3. Predecesorii jurnalismului literar american modern / 119 4. Jurnalismul literar narativ, jurnalismul de senzație și cel de investigație / 178 5. Ce a urmat: Jurnalismul literar narativ de la 1910 până la "Noul" jurnalism / 199 6. Marginalizarea critică a jurnalismului literar american / 263 Codă / 311 Apendice / 315 Bibliografie / 327 Index / 355 Prefață Cu mai mulți ani în urmă, când am început să predau jurnalismul literar, m-am orientat într-o direcție care mi se părea cât se poate de logică și am proiectat o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a mai existat vreo dorință atât de puternică pentru a descoperi lucruri noi, pentru a prezenta documente, pentru a fi adevărat întru totul, așa cum a existat acum, cu prețul stilului literar" (416). În "stilul literar" poate fi observat un limbaj codat pentru o retorică privilegiată. Drept urmare, deși multe dintre comentariile lui Pattee confirmă, în mod indirect, metodele și semnificațiile evocate de jurnalismul literar narativ, poziția critică nu poate concepe jurnalismul și litaratura ca având un sens comun. În prima decadă a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
contemporane" (xi), și în final ignorat, cu excepția unor voci, de către academie, în timpul secolului al XX-lea. Și nu este de mirare: forma a existat în afara sferei paradigmelor critice a învățăturilor și criticii care au dominat cu atâta putere acel secol. Coda Cu siguranță multe lucruri au rămas în afara acestei istorii, în parte datorită însăși naturii istoriei. Ceea ce a putut fi demonstrat aici este lunga tradiție a jurnalismului literarar narativ. Cu toate acestea efortul cu intenționalitate istorică se oprește la "noul jurnalism
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar narativ modern Rezistența narațiunii literare în jurnalism față de știrile obiective Predecesorii jurnalismului literar american modern Jurnalismul literar narativ, jurnalismul de senzație și cel de investigație Jurnalismul literar narativ de la 1910 până la "Noul" jurnalism Marginalizarea critică a jurnalismului literar american Coda Appendix Bibliografie Index
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sens prin lecturile diverselor generații de cititori. Aceste două demersuri sunt complementare, axându-se pe conceptul de imagine-personaj și pe cel de efect-personaj3. Relaționarea acestor capitole corespunde corelării între nivelul de suprafață al stereotipului și cel de adâncime, care îl codează. Primul capitol este structurat în jurul axei de "existența" a Parizienei, cel de-al doilea în jurul axei de "esență" a ei. • identificarea socio-culturală a Parizienei că "palimpsest", suprapunere, convergență și interpenetrare a mai multor proiecții identitare care o definesc: homo modernus
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
genul, personalitatea, nivelul de pregătire, mediul de proveninență, rolul și statutul); • contextul socio-cultural; • limitările spațiale și temporale etc. Considerăm că un gest devine pragmatic eficient numai atunci când emițătorul se gândește la posibilitățile receptorului de a decodifica sensul dorit și îl codează ținând cont de acest aspect. În caz contrar se instituie un ,,limbaj al orbilor sau surzilor" care duce la neînțelegerea, deformarea sau nesesizarea intenției emițătorului. În concluzie, analiza pragmatică insistă asupra funcției comunicative, acționale a gestului în interacțiunile umane. Concepută
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
coeficientului de corelație Pearson Chi-Square. În urma decupării unităților de analiză a efectelor produse de gesturile cadrelor didactice asupra elevilor am stabilit două grile de analiză: efectul pozitiv și efectul negativ. Pentru a putea calcula coeficientul de corelație Pearson Chi-Square, am codat cu numărul ,,1" efectul pozitiv produs asupra elevilor și cu numărul ,,2" efectul negativ. Valorile coeficientului și semnificația p < 0,001 ne arată cât de semnificativă este corelația între gesturile profesorilor și efectul produs asupra elevilor. Astfel, pe baza analizelor
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]