522 matches
-
aplicării regulii V2 în propozițiile principale vs propozițiile subordonate. O perspectivă de analiză a fenomenului V2, care explică și restricția de aplicare a regulii V2 în contextele finite, introduce ideea că deplasarea verbului la C funcționează ca o strategie de codare a forței asertive (Ledgeway 2008: 456, pe baza analizelor din Platzack și Holmberg 1989; Klein 1994, 1998; Brandner 2004). Întrucât forța asertivă a enunțului se marchează în propoziția principală, este de așteptat deci ca aplicarea regulii V2 în propoziția subordonată
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la FIN explică întreaga distribuție a inversiunii în limba română veche. Modelul propus surprinde și efectele de focalizare asociate adesea cu inversiunea verbului. (ii) În ultimă esență, deplasarea verbului la C prin inversiune se conturează ca fiind o strategie de codare a forței asertive (Ledgeway 2008: 456, pe baza analizelor din Platzack și Holmberg 1989; Klein 1994, 1998; Brandner 2004). Pe lângă rezultatul că inversiunea nu este o strategie exclusivă de focalizare, o serie de argumente precum următoarele conduc către această idee
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
fie disponibilă și în propozițiile subordonate, întrucât deplasarea verbului nu interferează cu proiecțiile care găzduiesc complementizatorii și alte elemente de relație (i.e. FORCEP sau FOCP). Din punctul de vedere al valorii asociate cu deplasarea la C / inversiunea (i.e. strategie de codare a forței asertive), predicția este că inversiunea este mult mai rară în propozițiile subordonate, codarea forței asertive fiind asociată cu propozițiile principale. Această predicție este confirmată statistic (v. §3.2.2.2.2 infra) și a fost formulată ca observație
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
complementizatorii și alte elemente de relație (i.e. FORCEP sau FOCP). Din punctul de vedere al valorii asociate cu deplasarea la C / inversiunea (i.e. strategie de codare a forței asertive), predicția este că inversiunea este mult mai rară în propozițiile subordonate, codarea forței asertive fiind asociată cu propozițiile principale. Această predicție este confirmată statistic (v. §3.2.2.2.2 infra) și a fost formulată ca observație în studii anterioare (Stan 2013; Dragomirescu 2014; Zafiu 2014, 2016). O predicție mai subtilă este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
V-la-C manifestă prin inversiune, ținând cont de următoarele: în secțiunea §3.2.2.1 am adus argumente în sprijinul ideii că inversiunea se corelează cu focalizarea, însă nu în mod obligatoriu, deci nu poate fi considerată o strategie exclusivă de codare a focusului; în această secțiune, am argumentat că deplasarea verbului la C nu influențează modul de structurare a periferiei stângi propoziționale. Aceste considerente întăresc ipoteza formulată în §3.2.2.1.5 supra, și anume că deplasarea la C / gramatica
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
că deplasarea verbului la C nu influențează modul de structurare a periferiei stângi propoziționale. Aceste considerente întăresc ipoteza formulată în §3.2.2.1.5 supra, și anume că deplasarea la C / gramatica V2 este un mecanism mai general de codare a forței asertive. A doua observație privește interpretarea propozițiilor în care verbul este plasat la sfârșitul frazei (e.g. (121)). Cel puțin prin referire la unele texte vechi (autori culți, de formație latină), în lucrările tradiționale (v. Stan 2013: 22 și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
considerație a condiționalului ar fi creat ambiguitate în discuția privitoare la gramatica V2 a limbii vechi.După cum am subliniat în repetate rânduri în secțiunile anterioare, deplasarea la C în gramatica V2 romanică veche este în primul rând o strategie de codare a forței asertive și, din perspectivă diacronică, verificarea forței asertive (formalizată ca o trăsătură în domeniul C) prin V-la-C a fost eliminată, ducând la eliminarea deplasării la C a verbului, deci a eliminării majorității cazurilor în care inversiunea are loc.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ne propunem să prezentăm, pe scurt, și alte valori asociate cu inversiunea, nediscutate explicit în secțiunile anterioare. Întrucât gramatica V2 este opțiunea reziduală, valorile discursive asociate cu inversiunea sunt secundare valorii principale pe care o antrenează deplasarea V-la-C, și anume codarea forței asertive. Una dintre valorile interesante ale inversiunii, pusă în valoare mai ales în cronici, predoslovii și alte texte narative, se leagă de funcția narativă a structurilor inversate. La fel ca în structuri latinești de tipul VeniuntHerbitam duo praetoris aemuli
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
verbului la C: dacă ambele tipuri de structuri au valori discursive comune, atunci aportul pragmatic al inversiunii se va diminua. Un rezultat de acest tip ar întări ideea că deplasarea V-la-C în româna veche se asociază în primul rând cu codarea forței asertive (ca și alte faze V2 ale altor limbi romanice vechi), idee conturată din ce în ce mai clar de analizele propuse mai sus, în care am arătat că inversiunea/deplasarea verbului la C nu se asociază cu o unică valoare sintactică sau
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
marcată, iar gramatica V-la-I, opțiunea nemarcată. Deși în multe situații deplasarea V-la-C se asociază cu focusul, focalizarea este doar una dintre valorile/funcțiile acestui fenomen. O analiză mai permisivă atribuie deplasării la C o valoare / funcție mai generală - strategie de codare a forței asertive (v. Ledgeway 2008) - și o serie de valori secundare, de tipul focus, contrast, valoare topică etc. (iii) În §3.2.2.1 supra, am căutat să identificăm proiecția care găzduiește verbul deplasat la C și am identificat
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de deplasare la C, care a fost eliminat diacronic în trecerea la româna modernă, am propus o analiză mai complexă, care face apel atât la factori discursivi (focalizare, topicalizare, contrast, v. Hill și Alboiu 2016), cât și la factori sintactici (codarea forței asertive, v. Ledgeway 2008, cf. și Brandner 2004). Testele sintactice care indică faptul că în fazele vechi ale altor limbi romanice funcționează o gramatică de tip V2 relaxată au fost aplicate și la româna veche; calificarea ca "gramatică V2
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nivel genomic celular (Kaufer, Friedman, Seidman și Soreq, 1998; Cho, 2001; Rossi, 2002, 2005Ă. Rossi, Lippencott și Basette (1995, p.11Ă lansează ipoteza conform căreia stresul moderat „de asociere liberă” legat de problemele personale în timpul odihnei ultradiene poate reactiva ocazional codarea dependentă de stare a traumei sau problemelor induse de stres care duc la recuperarea amintirilor privitoare la sursa lor. În timp ce domeniul imunologiei continuă să avanseze rapid trebuie să ne amintim că tehnicile metodologice prezente de evaluare a sistemului imunitar sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
să se înrăutățească și să recunoască ameliorarea terapeutică care îl motivează și reîntărește pentru progres. De asemena poate avea valoare pentru producerea simptomelor de către pacient (de ex. prescrierea simptomuluiă, ajutând astfel pacientul „să învețe cum să amelioreze simptomul” prin accesarea codării dependente de stare a problemelor minte-corp (Rossi, 1986/1993Ă. Adesea pacienții spun că simptomele se înrăutățesc într-un anumit moment al zilei sau atunci când sunt obosiți, le este foame sau sunt stresați. Problemele de periodicitate circadiană apar adesea în a
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
nu fie disponibilă pacientului la nivel verbal conștient de funcționare și ca urmare permite pacienților să recadreze problemele lor inconștiente și psihosomatice. Rossi și Cheek (1988Ă spun:”Abordările ideodinamice par să fie cele mai potrivite pentru accesare rapidă și recadrarea codării psihologice a problemelor traumatice și legate de stres, mai ales atunci când ele sunt deja pe cale să fie reactivate datorită stresului actual” (p.382Ă. Deoarece terapeutul și pacientul pot gestiona terapeutic nivelele de disociere și distanțare emoțională în mod colaborativ, posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
mult integrarea ei, constituie rezultatul atragerii În sistemul de acțiune și reacțiune a unor Întinse zone nervoase alcătuind o adevărată rețea ("Fain matrix"). Procesarea mesajelor dureroase În cadrul acestei rețele neuronale se face În maniera paralelă, asemănătoare prelucrării mesajelor vizuale prin codare În frecvență și intensitate. Structurile procesului de modulare (suportul material) sunt reprezentate de către: structurile anatomice: populații neuronale (dispuse sub formă de rețea, nuclei), fibre ascendente, descendente, circuite tip feed back, etc.; substanțe chimice: neuromodulatori; structuri electrice: câmpuri depolarizante (excitatorii) sau
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
2) din Legea audiovizualului, conform căruia “Difuzarea în cadrul serviciilor de programe de televiziune și de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare, prin codare sau ca efect al altor sisteme de acces condiționat, se asigură faptul că minorii din zona de transmisie, în situații normale, nu pot auzi sau vedea emisiunile respective”, și a art. 19 alin. (2) din Codul audiovizualului, potrivit căruia „Responsabilitatea
Amendă de 10.000 de lei pentru Prima TV () [Corola-journal/Journalistic/23673_a_24998]
-
39, alineatul 2 din Legea audiovizualului, potrivit căruia, " Difuzarea în serviciile de televiziune și de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare, prin codare sau ca efect al altor sisteme de acces condiționat, se asigură faptul că minorii din zona de transmisie, în situații normale, nu pot auzi sau vedea emisiunile respective". Membrii CNA au decis că, atât Antena 1, cât și Pro TV
Antena 1 şi Pro TV, amendate de CNA, pentru cazul Ioana Tufaru () [Corola-journal/Journalistic/80921_a_82246]
-
modificările și completările ulterioare: - Art. 39 alin. (2) „Difuzarea în serviciile de televiziune și de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare, prin codare sau ca efect al altor sisteme de acces condiționat, se asigură faptul că minorii din zona de transmisie, în situații normale, nu pot auzi sau vedea emisiunile respective." Televiziunile Intact Media Group au avut creșteri de audiență importante în luna
Lovitură dură pentru Mihai Gâdea. Ce a decis CNA by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/32762_a_34087]
-
pe care se sprijină viziunea și înțelegerea proprie, construită, cu retușurile inerente, determinate de experiență personală a fiecăruia. Ca atare, daca este adevărat că orice informație poate fi exprimată în orice limbă, trebuie adăugată și precizarea că operația de (de)codare presupune în multe cazuri dificultăți majore, iar rezultatele la care conduce nu acoperă întotdeauna "fără rest", textul originar. Complexitatea lumii actuale acutizează dificultățile specifice ale comunicării și prin diversificarea modalităților de exprimare la nivelul fiecărei limbi: ca urmare a complicării
Dificultăti de comunicare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/17638_a_18963]
-
articolului 39 din Legea audiovizualului, potrivit căruia "(2) Difuzarea în serviciile de televiziune și de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare, prin codare sau ca efect al altor sisteme de acces condiționat, se asigură faptul că minorii din zona de transmisie, în situații normale, nu pot auzi sau vedea emisiunile respective".
CNA a amendat Radio Zu cu 10.000 de lei, pentru limbaj vulgar () [Corola-journal/Journalistic/27608_a_28933]
-
relevantă. în consecință, problema care și-a pus-o și Descartes ține de relația dintre limbă și inteligență (în condițiile în care inteligența susține înțelegerea). Această relație este corectă dacă perspectiva din care privim comunicarea verbală este o chestiune de codare și decodare. Totuși nu putem fi în totalitate de acord cu această afirmație câtă vreme și alte întrebări de forma: este codarea și decodarea o activitate cu adevărat inteligentă? Ce facem atunci când comunicăm? Care sunt priceperile cognitive de care dăm
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
inteligența susține înțelegerea). Această relație este corectă dacă perspectiva din care privim comunicarea verbală este o chestiune de codare și decodare. Totuși nu putem fi în totalitate de acord cu această afirmație câtă vreme și alte întrebări de forma: este codarea și decodarea o activitate cu adevărat inteligentă? Ce facem atunci când comunicăm? Care sunt priceperile cognitive de care dăm dovadă? Nu se poate răspunde cu una, cu două, la astfel de situații! Din acest motiv, vom apela și noi la concepția
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
este ,,un instrument care generează perechi alcătuite dintr-un mesaj și un semnal, în cazul limbii împerechează sensuri lingvistice cu sunete”2. împerecherea mesajelor și a semnelor generate de cod este consimțită, așa cum am văzut, ca fiind o activitate de codare și de decodare. PLIMBATUL CU MOMÂIA, NOUA REVOLUȚIE CULTURALĂ îN ROMÂNIA Cu alte cuvinte, oamenii pot acționa atât în calitate de codificatori de sensuri lingvistice, cât și ca decodificatori de sunete lingvistice, comunicând astfel între ei. într-o primă fază, am fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
îN ROMÂNIA Cu alte cuvinte, oamenii pot acționa atât în calitate de codificatori de sensuri lingvistice, cât și ca decodificatori de sunete lingvistice, comunicând astfel între ei. într-o primă fază, am fi tentați să spunem că eșecurile de comunicare apar atunci când codarea și decodarea nu se fac cum trebuie sau când zgomotul împiedică semnalul de sunet sau când codurile interlocutorilor nu se potrivesc. O astfel de comunicare bazată pe coduri are loc destul de ușor și este în același timp explicația suficientă a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
suficientă a succeselor și eșecurilor în comunicare și în consecință, spunem aceasta este cauza. Da, numai că, chiar dacă explicația anterioară este corectă, totuși, abilitatea de a comunica lingvistic nu trebui considerată ca fiind inteli gentă. De ce? Potrivit lui Robert C. Prinddy, ,,codarea și decodarea sunt doar două din componentele auxiliare ale unui proces inferențial esențial creativ”3. Ne punem întrebarea dacă are dreptate autorul anterior amintit? La prima vedere, răspunsul este afirmativ, câtă vreme chiar la nivelul simțurilor repet, native, recunoaștem în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]