KorAP: Find »[drukola/base=codex & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...61 >

1,508 matches

Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

paginile și de a insera indici sau note. Misionarii creștini apreciau cel mai mult costurile sale reduse și facilitatea transportării sale dintr-un loc într-altul. Julio Trebolle Barrera face o constatare interesantă atunci când spune că trecerea de la sul la codex a avut loc în același timp cu trecerea de la hainele grele, voluminoase, ale perioadei clasice, la hainele mai ușoare, prinse la mijloc în curea, specifice Antichității târzii; hainele cu curea permiteau o mai mare mobilitate în mișcare, mai ales în

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
în același timp cu trecerea de la hainele grele, voluminoase, ale perioadei clasice, la hainele mai ușoare, prinse la mijloc în curea, specifice Antichității târzii; hainele cu curea permiteau o mai mare mobilitate în mișcare, mai ales în călătorii. Cu timpul, codexul a devenit cel mai bun însoțitor al misionarului creștin. Adoptarea rapidă de către creștini a codexului, simboliza totodată ruperea de tradiția iudaică, în cadrul căreia textele sacre trebuiau copiate doar pe suluri. Până în zilele noastre, Sefer Tora, adică Pentateuhul folosit pentru lecturile

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
ușoare, prinse la mijloc în curea, specifice Antichității târzii; hainele cu curea permiteau o mai mare mobilitate în mișcare, mai ales în călătorii. Cu timpul, codexul a devenit cel mai bun însoțitor al misionarului creștin. Adoptarea rapidă de către creștini a codexului, simboliza totodată ruperea de tradiția iudaică, în cadrul căreia textele sacre trebuiau copiate doar pe suluri. Până în zilele noastre, Sefer Tora, adică Pentateuhul folosit pentru lecturile publice de la sinagogă, se folosește în format de sul. La jumătatea secolului al II-lea

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
de tradiția iudaică, în cadrul căreia textele sacre trebuiau copiate doar pe suluri. Până în zilele noastre, Sefer Tora, adică Pentateuhul folosit pentru lecturile publice de la sinagogă, se folosește în format de sul. La jumătatea secolului al II-lea d.Hr., formatul codexului era folosit pentru transmiterea tuturor Scripturilor Sfinte creștine, incluzând cărțile moștenite de la evrei. Posibilitatea copierii diferitelor cărți biblice într-un singur codex a contribuit în același timp la o mai bună înțelegere a ideii de canon biblic. Deși la început

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
publice de la sinagogă, se folosește în format de sul. La jumătatea secolului al II-lea d.Hr., formatul codexului era folosit pentru transmiterea tuturor Scripturilor Sfinte creștine, incluzând cărțile moștenite de la evrei. Posibilitatea copierii diferitelor cărți biblice într-un singur codex a contribuit în același timp la o mai bună înțelegere a ideii de canon biblic. Deși la început codicele conțineau numai cele patru Sfinte Evanghelii sau ansamblul epistolelor pauline, definitivarea canonului Noului Testament a coincis cu perioada în care codicele

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Evanghelii sau ansamblul epistolelor pauline, definitivarea canonului Noului Testament a coincis cu perioada în care codicele aveau suficient spațiu pentru a cuprinde toate cărțile Noului Testament 1. Cele mai vechi texte păstrate ale Noului Testament sunt toate în format de codex 2. Potrivit mărturiilor literare, formatul revoluționar al codexului, care s-a răspândit imediat printre creștini în primele secole d.Hr., în aproape întreaga regiune a bazinului Mării Mediterane după anul 300, a fost adoptat mult mai târziu de către învățații evrei

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Testament a coincis cu perioada în care codicele aveau suficient spațiu pentru a cuprinde toate cărțile Noului Testament 1. Cele mai vechi texte păstrate ale Noului Testament sunt toate în format de codex 2. Potrivit mărturiilor literare, formatul revoluționar al codexului, care s-a răspândit imediat printre creștini în primele secole d.Hr., în aproape întreaga regiune a bazinului Mării Mediterane după anul 300, a fost adoptat mult mai târziu de către învățații evrei 3. Se pare că evreii din Orient au

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a răspândit imediat printre creștini în primele secole d.Hr., în aproape întreaga regiune a bazinului Mării Mediterane după anul 300, a fost adoptat mult mai târziu de către învățații evrei 3. Se pare că evreii din Orient au adoptat formatul codexului în secolul al IX-lea, sau la sfârșitul secolului al VIII-lea, după cucerirea arabă. Adoptarea târzie a codexului de către evrei, ce coincide de fapt cu cristalizarea versiunii masoretice a Bibliei ebraice, poate reflecta totodată natura orală a transmiterii literaturii

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
anul 300, a fost adoptat mult mai târziu de către învățații evrei 3. Se pare că evreii din Orient au adoptat formatul codexului în secolul al IX-lea, sau la sfârșitul secolului al VIII-lea, după cucerirea arabă. Adoptarea târzie a codexului de către evrei, ce coincide de fapt cu cristalizarea versiunii masoretice a Bibliei ebraice, poate reflecta totodată natura orală a transmiterii literaturii ebraice postbiblice - talmudică și midrașică. Primele codice ebraice cunoscute au fost scrise la începutul secolului al X-lea, în

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Mijlociu, secolul al XV-lea este cel mai bogat, mai mult din jumătatea codicelor scrise până în 1540 datând din acest secol 1. Pe lângă cultura iudaică, codicele ebraice medievale reflectă tradițiile scribale, practicile tehnice, principiile care stau la baza întocmirii unui codex precum și tipologiile caligrafice specifice civilizațiilor și culturilor din Apus și din Orient. Beit Arie2 a demonstrat că putem vorbi despre cinci entități geoculturale în cadrul cărora se întâlnesc codice ebraice medievale: 1. așkenazică: centrul și nordul Franței medievale, Germania medievală, Anglia

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Alegeria, Tunisia; 5. orientală: Yemen, Egipt, Palestina, Siria, Turcia Răsăriteană, Iraq, Persia, Bukkara, Uzbekistan. Orice încercare de clasificare a diferitelor stiluri și caracteristici ale codicelor ebraice medievale trebuie să țină cont de regiunile religiilor și culturilor dominante în momentul introducerii codexului ebraic. Clasificarea caracteristicilor tehnice ale întocmirii codicelor ebraice medievale a demonstrat puternica stereotipie a componentelor codicologice specifice fiecărei arii geoculturale. În același timp, asemănările între practicile scribale existente în cadrul aceluiași spațiu cultural au condus la stabilirea unei tipologii codicologice a

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
la această întrebare era foarte clar pentru reformați și pentru succesorii lor: la Biblia ebraică. Însă dacă Biblia este inspirată, atunci cum se explică diferențele dintre manuscrise? 5.1. Manuscrisele Ben Așertc "5.1. Manuscrisele Ben Așer" 5.1.1. Codex Aleppotc "5.1.1. Codex Aleppo" În colofonul acestui text se spune că punctele de despărțire au fost introduse de către scribul Solomon ben Buya’a, iar semnele masoretice de către Aaron ben Moșe ben Așer. Foarte îngrijit lucrat, acest text era

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
clar pentru reformați și pentru succesorii lor: la Biblia ebraică. Însă dacă Biblia este inspirată, atunci cum se explică diferențele dintre manuscrise? 5.1. Manuscrisele Ben Așertc "5.1. Manuscrisele Ben Așer" 5.1.1. Codex Aleppotc "5.1.1. Codex Aleppo" În colofonul acestui text se spune că punctele de despărțire au fost introduse de către scribul Solomon ben Buya’a, iar semnele masoretice de către Aaron ben Moșe ben Așer. Foarte îngrijit lucrat, acest text era menit să fie folosit numai

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a respectului deosebit pe care îl avea comunitatea față de această carte, asupra căreia nici măcar nu îndrăzneau să își ridice privirea. Cu toate acestea, Allony a demonstrat că în Ierusalim și în alte locuri din diaspora se foloseau copii ale acestui codex 1. Dacă lucrurile stau așa, înseamnă că totuși putea fi consultat atunci când apăreau îndoieli în privința textului corect. Acest codex a fost alcătuit în cursul secolului al X-lea, dus în Egipt, pentru ca mai apoi să ajungă la Alep, unde s-

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
privirea. Cu toate acestea, Allony a demonstrat că în Ierusalim și în alte locuri din diaspora se foloseau copii ale acestui codex 1. Dacă lucrurile stau așa, înseamnă că totuși putea fi consultat atunci când apăreau îndoieli în privința textului corect. Acest codex a fost alcătuit în cursul secolului al X-lea, dus în Egipt, pentru ca mai apoi să ajungă la Alep, unde s-a păstrat într-o sinagogă sefaradică. Codex Aleppo conține toate cărțile Vechiului Testament. Pe fiecare pagină se află trei

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
că totuși putea fi consultat atunci când apăreau îndoieli în privința textului corect. Acest codex a fost alcătuit în cursul secolului al X-lea, dus în Egipt, pentru ca mai apoi să ajungă la Alep, unde s-a păstrat într-o sinagogă sefaradică. Codex Aleppo conține toate cărțile Vechiului Testament. Pe fiecare pagină se află trei coloane, excepție făcând cărțile Iov, Pildele lui Solomon, Psalmii și alte câteva pasaje poetice care sunt scrise pe două coloane. Fiecare coloană are 28 de rânduri, dimensiunile unei

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
fi ajuns, în cele din urmă, la Biblioteca de Stat din Sankt Petersburg. Cealaltă copie a fost făcută de către rabbi Solomon ben Bevich. Aceste păreri ale lui Ginsburg au fost vehement contestate de către Goshen-Gottstein, care este absolut sigur de autenticitatea codexului Aleppo 1. Gottstein ne asigură că studierea codexului Alep și a codexului Cairensis, pagină cu pagină, lasă impresia că avem de-a face cu lucrări personale, cu creații de primă mână purtând încă urmele proaspete ale celor care le-au

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
de Stat din Sankt Petersburg. Cealaltă copie a fost făcută de către rabbi Solomon ben Bevich. Aceste păreri ale lui Ginsburg au fost vehement contestate de către Goshen-Gottstein, care este absolut sigur de autenticitatea codexului Aleppo 1. Gottstein ne asigură că studierea codexului Alep și a codexului Cairensis, pagină cu pagină, lasă impresia că avem de-a face cu lucrări personale, cu creații de primă mână purtând încă urmele proaspete ale celor care le-au lucrat; în plus, potrivit părerii lui Gottstein, codexul

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Petersburg. Cealaltă copie a fost făcută de către rabbi Solomon ben Bevich. Aceste păreri ale lui Ginsburg au fost vehement contestate de către Goshen-Gottstein, care este absolut sigur de autenticitatea codexului Aleppo 1. Gottstein ne asigură că studierea codexului Alep și a codexului Cairensis, pagină cu pagină, lasă impresia că avem de-a face cu lucrări personale, cu creații de primă mână purtând încă urmele proaspete ale celor care le-au lucrat; în plus, potrivit părerii lui Gottstein, codexul Alep nu reprezintă doar

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
codexului Alep și a codexului Cairensis, pagină cu pagină, lasă impresia că avem de-a face cu lucrări personale, cu creații de primă mână purtând încă urmele proaspete ale celor care le-au lucrat; în plus, potrivit părerii lui Gottstein, codexul Alep nu reprezintă doar unul dintre cele mai vechi manuscrise ale Bibliei, ci este cel mai mare eveniment în istoria textului biblic tiberian 2. Fără îndoială, a fost precedat și de alte codice; însă acesta a fost primul codex care

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Gottstein, codexul Alep nu reprezintă doar unul dintre cele mai vechi manuscrise ale Bibliei, ci este cel mai mare eveniment în istoria textului biblic tiberian 2. Fără îndoială, a fost precedat și de alte codice; însă acesta a fost primul codex care conținea întreaga Biblie, cu adnotare masoretică deplină, fiind privit drept prototipul textului biblic tiberian. Codex Aleppo reprezintă rodul muncii a mai multe generații de masoreți, descendenți ai familiei Așer, fapt care ne determină să credem că întocmirea sa trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
cel mai mare eveniment în istoria textului biblic tiberian 2. Fără îndoială, a fost precedat și de alte codice; însă acesta a fost primul codex care conținea întreaga Biblie, cu adnotare masoretică deplină, fiind privit drept prototipul textului biblic tiberian. Codex Aleppo reprezintă rodul muncii a mai multe generații de masoreți, descendenți ai familiei Așer, fapt care ne determină să credem că întocmirea sa trebuie să fi fost extrem de costisitoare. În ciuda faptului că vicisitudinile pe care le-au îndurat evreii în

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Se presupune că până în secolul al X-lea se copiau îndeosebi părți ale Bibliei, întrucât exista o nevoie practică în acest sens. Aaron ben Așer1 este masoretul unanim recunoscut ca având ultimul cuvânt în privința textului biblic masoretic 2. În colofonul codexului Aleppo se spune clar că textul a fost copiat de către scribul Solomon ben Buya’a, un membru al unei binecunoscute familii de copiști. Nu se cunoaște cu siguranță locul în care acest scrib a trăit și a copiat codexul. În

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
colofonul codexului Aleppo se spune clar că textul a fost copiat de către scribul Solomon ben Buya’a, un membru al unei binecunoscute familii de copiști. Nu se cunoaște cu siguranță locul în care acest scrib a trăit și a copiat codexul. În orice caz, în orașul Cufut-Kale („Piatra Evreilor”) din Crimeea se afla o copie a Pentateuhului întocmită de același Solomon ben Buya’a. Acest manuscris al Pentateuhului conține două colofoare care prezintă amănunte biografice importante despre copistul lor; într-un

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Am terminat lucrul într-o vineri, ziua a opta a lunii Kislev, în anul 1241 de la numărarea documentelor 4, pentru rabbi Abraham și rabbi Salih, fiii lui rabbi Maimun”. Din aceste două pasaje putem trage câteva concluzii importante privind redactarea codexului Aleppo: 1. Solomon ben Buya’a obișnuia să copieze textul ebraic, lăsând introducerea vocalelor, a accentelor și a tuturor celorlalte note masoretice în seama unui specialist în aceste probleme. 2. Efraim ben Buya’a care a vocalizat textul și-a

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]