1,814 matches
-
în cadrul afaziei. Alienare mintală: stare psihopatologică desemnând ansamblul de tulburări psihice și consecințele acestora, fapt care face ca persoana respectivă să nu mai poată avea o viață normală și să nu mai poată participa la viața socială și profesională. Ambivalență: coexistența simultană a unor emoții, atitudini, idei, dorințe, cu caracter contradictoriu față de un obiect, o persoană sau o situație. Amimie: tulburare de expresie constând în imobilitatea mimicii. Amnezie: tulburare caracterizată prin incapacitatea evocării mnezice a unor evenimente anterioare, recente sau îndepărtate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
plasamentului familial. Avantajul major al plasamentului constă în posibilitatea de a oferi copilului un mediu familial provizoriu, când acesta nu poate trăi în familia naturală și nici nu poate beneficia de o familie adoptivă. Problema esențială a plasamentului constă în coexistența a două familii responsabile de soarta aceluiași copil. Această situație trebuie să fie pe deplin acceptată de familia care primește copilul și să facă obiectul unei monitorizări permanente de către personalul specializat. • Instituțiile rezidențiale pentru ocrotirea copilului - formează, în prezent, sistemul
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
a percepe simultan fluxul memoriei afective și impulsurile realității imediate este reflectat în schița O zi ca celelalte, dar pentru mine alta, exemplară prin întrepătrunderea până la limita extremă dintre trecut și prezent. Nu este o alternare de planuri, ci o coexistență a lor. Un medic sufocat psihic de țipetele unei mame pe care o ajutase la naștere se vede brusc proiectat în real prin accidentul ce era pe punctul să îl împingă spre sufocare fizică. Reflex al unei atitudini refractare, iconoclaste
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
funcțională, se constată în special la pacienții renali cu istoric de tratament îndelungat cu corticosteroizi în doze mari. Poliartralgiile sunt frecvente la pacientul cu nefropatie lupică. Semnele celsiene prezente în special la nivelul halucelui (în cadrul atacului de gută) pot sugera coexistența unei nefropatii hiperuricemice. Deformările articulare se întâlnesc la pacientul cu poliartrită reumatoidă. Prezența modificărilor artrozice la un pacient cu disfuncție renală sugerează consumul acut sau cronic de antiinflamatoare nesteroidiene (cauză importantă atât de IRA, cât și de nefropatie analgezică). Examinarea
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
depozite de Ig și complexe imune. • Stadiul fibros (cronic), în care are loc reparația cicatricială a leziunilor, se caracterizează printr-o endarterită fibroasă, care poate determina ocluzii vasculare. Anevrismele, de obicei, regresează în acest stadiu. O trăsătură specifică PAN este coexistența leziunilor de vârste diferite (acute și cronice) în teritorii învecinate și, uneori, chiar suprapuse în același teritoriu. 7.2.1.6. Manifestări clinice • Debutul este brusc, cu alterarea stării generale, dureri articulare și musculare sau neuropatie (mononevrită), uneori debut visceral
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
detașat, dar și atent la amănuntul frapant, este de origine călinesciană. De pe acest trunchi se ridică propria desfășurare, uneori de o acută modernitate, încât tradiția prozei interbelice și ecoul sau chiar inițiativa căutărilor înnoitoare se îmbină cu mult firesc. Această coexistență se evidențiază în principalele sale opere de ficțiune: romanele Matei Iliescu și Ce se vede (1979) ori celelalte proze, Didactica nova, Sinuciderea din Grădina Botanică, În Efes, incluse într-un volum din 1971, ca și O singură vârstă (1975). Romanele
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
cel slab își poate articula propria sa cauză, în care învinsul își poate judeca învingătorul. Este de fapt singurul mijloc de a înainta nu numai spre o înțelegere obiectivă a evenimentelor, ci și spre o lume a înțelegerii și a coexistenței pașnice. Și acest lucru nu este un simplu deziderat. El a început să fie o realitate. Bombele atomice de la Hiroshima și Nagasaki nu mai sunt considerate din punctul de vedere al celui care a învins atunci, ci dintr-o perspectivă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se caută, prin mijloacele analitice fecunde, o predominanță a unuia sau a altuia din cele două tipuri de contract social. Astfel, cu toate că perioada de după 1949 reprezintă un contract de tip socialist, egalitarist, o schițare mai atentă a datelor empirice dezvăluie coexistența unei multitudini de elemente și de trăsături specifice, atât ale sistemului socialist, cât și ale unui regim dominat de forțele pieței. Contractul socialist de tip comunist le „promitea” membrilor societății un sistem egalitarist, bazat pe redistribuția echitabilă și justă a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
noi date despre schimbarea socială, mobilitatea socială, despre „statul-providență” și despre comportamentele politice, economice și migratorii. Ne aflăm, astăzi, În fața unui fenomen fără precedent În istorie și ale cărui consecințe sunt, Încă, puțin cunoscute și măsurate: extinderea familiilor multigeneraționale o dată cu coexistența generalizată a patru, chiar cinci generații și prelungirea duratei de companionaj Între generații. Prezența simultană a unor generații adulte diferite, care au aproape același număr de persoane este un fenomen istoric nou și reprezintă o consecință a unor mutații importante
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a lungul secolului (apud Attias-Donfut, 1988, 27-31). Având ca punct de plecare schimbările sociale, François Mentré propune, Încă din 1920, bine cunoscuta scală decenală a generațiilor: o generație apare la fiecare zece ani și durează treizeci de ani, ceea ce antrenează coexistența, la un moment dat, a mai multor generații, cel puțin trei, dacă nu luăm În considerare decât pe acelea care ating vârsta matură de la 30 la 60 de ani. Persoanele sub 30 de ani și cele peste 60 de ani
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
vârstă (urmată, În paralel, de formarea continuă sub forma educației permanente a adulților) și că el va abandona viața publică la 60 de ani. O generație apare la fiecare douăzeci de ani și ea durează patruzeci de ani, ceea ce antrenează coexistența mai multor generații (cel puțin patru, dacă nu sunt luate În considerare decât cele care ating o vârstă matură Între 20 și 80 de ani). Patruzeci de ani reprezintă durata fazei sociale (de la vârsta de 20 la 60 de ani
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o țintă predeterminată îi sunt străine, construcția reflexivă este opțiunea fundamentală. Perioadele modernității, astfel identificate, pot fi prinse în jocuri analitice diacronice sau sincronice, în selectări de arii spațiale, de timpuri istorice sau de manifestări și atribute ce relevă fie coexistențe ce nu țin cont de bariere geografice sau temporale, fie succesiuni care iau forma unor universalii sociale. Să luăm ca referință Europa, cu Nordul și Sudul sau Estul și Vestul său. Există o diacronie europeană uniformă a modernității, indiferent de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
-lea, Europa apare ca un „mozaic de state” sau ca o „societate internațională de state” . După pacea de la Westphalia (1648), apare în Europa „modelul westphalian” de relații între state suverane aflate în competiție pentru putere, ghidate de dreptul internațional al coexistenței și de urmărirea propriilor interese. După aceasta, treptat-treptat, apar tot mai multe state naționale cu propriile sisteme politice și de jurisdicție asupra unor teritorii precis delimitate de granițe și asupra unei populații alcătuite din cetățeni cu drepturi și obligații specifice
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
unele societăți, izvodite din perspectiva unuia dintre proiectele alternative ale modernității, și ciocnirea lor cu noile traiecte ale dezvoltării pot fi de interes pentru analiza tranziției ultime a modernității. Implicația ar fi că a înțelege mai bine acest gen de coexistență/confruntare a opțiunilor și configurărilor modernității consacrate și ale modernității postmaterialiste și reflexive în economie, politică sau cultură presupune, printre altele, cunoașterea cât mai aprofundată: a) a modului în care un proiect al modernității, cum a fost comunismul, a eșuat
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
care încet și sigur se substituie instituțiilor ce funcționau în precedenta societate. Principiul disjunctiv sau/sau al modernității consacrate a ajuns treptat să fie înlocuit de cel conjunctiv și/și al modernității reflexive. De data aceasta, separării i se substituie coexistența, certitudinea este înlocuită de ambiguitate și căutare permanentă, granițele devin atât de poroase, încât lasă loc unei fluidități tot mai accentuate. Organizare și piață, societate politică și societate civilă, partide politice și mișcări sociale și grupuri de interese, cetățenie națională
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
se derulează în spațiile ordinii și structurii sociale. Schimbările de acest tip nu au survenit însă peste noapte. Ele au propria istorie, și de aceea trebuie să coborâm puțin în trecut. Familia tradițională a fost o familie extinsă, bazată pe coexistența socială a două sau chiar a mai multor generații, pe o economie autarhică de subzistență și pe o cultură comunitară închisă. Relațiile de gen erau asimetrice: bărbații dețineau pozițiile privilegiate. Cum se prezintă familia modernă a societății industriale și postindustriale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
societatea postindustrială este tacit sinonimă cu cea de societate postmodernă. În orice caz, tranziția de la modernitate (industrialism, materialism) la postmodernitate (postindustrialism, postmaterialism) nu presupune excluderea primeia de către a doua. Mai degrabă, este vorba doar despre o tranziție istorică, în care coexistența și confruntarea au propria dinamică. Mai mult, se poate chiar admite filosofic că postmodernitatea nu este altceva decât „aprofundarea modernității” sau că „postmodernismul nu este decât o formă exagerată de modernitate” (H.-R. Patapievici, Omul recent, ediția a doua, Editura
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
este altceva decât „aprofundarea modernității” sau că „postmodernismul nu este decât o formă exagerată de modernitate” (H.-R. Patapievici, Omul recent, ediția a doua, Editura Humanitas, București, 2002, pp. 115-117). Totuși, sociologic vorbind, continuumul modernitate-postmodernitate nu exclude diferențierea polilor sau coexistența și confruntarea dintre simbolurile sau consacrările care sunt specifice uneia și alteia. Intenția mea nu este de a explora filosofic, așa cum a făcut H.-R. Patapievici, consecințele ultime ale tranziției dinspre modernitate spre postmodernitate, ci pur și simplu de a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a conflictului, simplitatea situațiilor, relația dintre acțiunea principală și acțiunile secundare, determinând combinarea situațiilor dramatice, tensiunea morală a intrigii etc.), așadar mijloacele de „a realiza la maximum universalitatea realului”, și continuă cu disocierile privind teatralitatea romantismului, unde accentul cade pe coexistența spectaculozității operelor dramatice și a creațiilor de tipul „spectacolului din fotoliu”, prefigurând formula modernă a „teatrului total”. Criticul întrevede în realism un factor complementar și o modalitate de obiectivare a aspirației romantice. Sunt prezentate oscilațiile criticii dramatice românești între clasicism
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
la antipozi, sensul autonom, specific se angajează decis pe calea estetismului, întrupându-se în etalonul ideal al poeziei. Secolul al XIX-lea are un statut cu totul aparte și pune în cauză pentru prima oară însăși norma structurală a matricei: coexistența, cumulul în beneficiul exclusivismului și al reducționismului. Și/și tinde să fie surclasat de sau/sau. Se anunță intoleranțele ce vor domina literarul până în ultimele decade ale secolului al XX-lea, temperându-se abia odată cu postmodernismul. Veacul istorism-pozitivismului, al marilor
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
pe „valorificarea moștenirii”, pe „întoarcerea la izvoare”. Astfel, Gray reliefează contradicția internă a tradiției liberale, o tradiție duală și ambiguă articulată în forma a două discursuri filozofice incompatibile: pe de o parte, teoria consensului rațional universal; pe de alta, proiectul coexistenței pașnice în societăți axiologic plurale. Oricine știe câte ceva despre utopie observă imediat, fără să recurgă neapărat la filozofia analitică, cât de dificilă este întemeierea societății bune pe fiecare dintre cele două concepții. Consensul rațional universal, care ar permite atingerea celei
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în secolele XVII-XVIII de gânditori ca Hobbes (Pierre Manent își începe cu aproximativ un secol mai devreme istoria intelectuală a liberalismului). Pe urmele lui Hobbes, consideră Gray, am putea încerca acum, la începutul secolului XXI, să găsim o formulă de coexistență pașnică, un modus vivendi. Așa am salva ce se poate salva din tradiția liberală: într-un fel, revenind în trecut și sărind peste Lumini, fiindcă Luminile au adăugat impulsului liberal inițial o pernicioasă dimensiune utopică. Revenind la Hobbes, în mod
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai bună decât confruntarea sinceră cu realitatea... Chiar admițând, fără prea multe obiecții teoretice și practice, armonizarea pe termen lung a valorilor (care ne apar) astăzi ireconciliabile, societatea liberală actuală se confruntă cu enorme probleme. Una dintre acestea este tocmai „coexistența pașnică”, modus vivendi. Nu la scara relațiilor internaționale, unde conflictele nu au dispărut, deși s-au redus substanțial, ci la scara intrasocietală. Cum poate fi amenajat și gestionat practic pluralismul axiologic? În sine, pluralismul axiologic pare un ideal greu de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a început să includă până și postmoderniști radicali (ca W.J.T. Mitchell și alții; dar poate Homi Bhabha e cazul cel mai interesant, prin toate ramificațiile sale, pe care nu le pot însă explora aici); singularitatea instituției e dată de coexistența - nu întotdeauna pașnică, din moment ce divergențele de opinie au și mize mari (ce cărți să publice prestigioasa editură, ce noi angajări și titularizări să se facă etc.) - mai multor orientări academice, intelectuale, ideologice, politice. Îndeobște, marile universități sunt saturate la nivelul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Din acest punct de vedere, filosofia lui poate fi socotită o adevărată piatră de hotar în dezvoltarea unei direcții de gândire inaugurată încă din antichitate, în primul rând prin filosofii stoici. Pentru Kant a fost pe deplin clar că visul coexistenței pașnice între comunități despărțite de tradiții milenare va avea o șansă de realizare abia atunci când oamenii vor asculta în mult mai mare măsură de acea voce care vorbește mai puternic sau mai slab în conștiința fiecăruia dintre ei, de vocea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]