1,198 matches
-
căzând drept în creștetul cavalerului, care sub această lovitură s-a prăbușit la pământ și a rămas nemișcat. Dintr-un salt, uriașul a fost lângă el cu gând să-l trimită pe cealaltă lume și pentru aceasta i-a scos coiful. În clipa aceea, Rogero a descoperit cu spaimă chipul Bradamantei. Stai păgâne! Strigă el cutremurându-se și se repezi la uriaș cu spada întinsă. Dar acesta ca și cum n-ar fi avut poftă să mai înceapă o nouă luptă, o ridică
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
căzând drept în creștetul cavalerului, care sub această lovitură s-a prăbușit la pământ și a rămas nemișcat. Dintr-un salt, uriașul a fost lângă el cu gând să-l trimită pe cealaltă lume și pentru aceasta i-a scos coiful. În clipa aceea, Rogero a descoperit cu spaimă chipul Bradamantei. Stai păgâne! Strigă el cutremurându-se și se repezi la uriaș cu spada întinsă. Dar acesta ca și cum n-ar fi avut poftă să mai înceapă o nouă luptă, o ridică
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
glorie.” Cu aceste cuvinte, Darninel se repezi asupra lui Rinaldo. O spaimă de moarte îngheță sufletele sarazinilor cănd l-au văzut pe Rinaldo înaintând spre a-l ataca pe prinț. Prima lovitură a dat-o Darninel și arma sări de pe coiful lui Rinaldo fără efect. Rinaldo zâmbi și zise: “ Acum să mă vezi pe mine ce pot” Cu aceste cuvinte, el a repezit nefericitului Darninel o lovitură de lance dreot în mijlocul pieptului. Îar aceasta a fot atât de violentă încât arna
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lui Roland cu aceste cuvinte: “ Tu trebuie să fii omul pe care-l caut eu. De zece zile și mai bine îți umblu pe urme. Faima isprăvilor tale m-a adus aici pentru a-mi măsura puterile cu tine. După coif și scut recunosc în tine pe acela care a făcut măcel în rândurile noastre. Dar acestea nu sunt decât semne de suprafață. De te-aș vedea între o sută de barbați, la fel învestmântați, mi-aș da seama după ținuta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
din urmă, vlăguit de atâtea sforțări, plin de sudosre și cu răsuflarea tăiată, Roland s-a trântit gâfâind la pământ, zăcând în nesimțire trei zile și trei nopți. A patra zi când s-a deșteptat, și-a făcut armura praf. Coiful și scutul au fost aruncate cât colo, cuirasa și celelalte vestminte, rupte în bucăți și risipite. În cele din urmă,el a căzut pradă unei nebunii furioase și până într-atât și-a pierdut capul încât nici sabia nu se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Medor. Ei au observat cum toate aceste inscripții fuseseră șterse, grota sfărâmată și fântâna astupată. Dar uimirea și mai ales mâhnirea lor a atins culmea atunci când au dat peste cuirasa lui Roland trântită în iarbă și nu depatre de acesta, coiful său. Auzind un nechezat în pădure, Zebrino ți-a întors privirile în direcția de unde venea și l-a văzut pe Brigliadoro cu frâul atârnând încă peste șa. El s-a uitat apoi după Durindana și a găsit faimoasa sabie fără
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Învins oștile reunite ale principilor europeni, se retrage cu adevărat din fața lui Ștefan? - Nu pot să cred... spuse Alexandru. Parcă nimic nu e real... Ștefan izbi cu sete capul unui turc anatolian, Îmbrăcat Într-o armură de Samarkand, crăpându-i coiful și despicându-i țeasta. Lângă el, Oană prinse cu coada ochiului Încercarea unui călăreț otoman de a-l ataca pe voievod cu lancea scurtă scoasă rapid de la oblâncul șeii, dădu pinteni și Îi reteză brațul din umăr. La cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu o mie de răzeși primul regiment de ieniceri! Trebuie să-i Întârziem cât putem! Vești de la Oană? Pietro primi răvașul sosit În timpul luptei, trecu repede cu privirea peste el și Îl Înmână, fără un cuvânt, voievodului. Ștefan Își scoase coiful cu nazal și făcu semn unui scutier să-i desfacă platoșa stropită cu sânge. Era obosit și asudat, iar căldura lui iulie devenise greu de suportat. Dar mai erau doar trei sau patru ceasuri până când, la adăpostului codrului, aerul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făcând Încă un pas spre el. Era Îmbrăcată ca un oștean, cu pantaloni de călărie, tunică de vânător domnesc, platoșă de oșel și sabie la centură. Doar părul, lung și castaniu, i se revărsa peste umeri, căci nu-și pusese coiful. De altfel, bătălia se terminase, iar caldura zilelor de iulie era Înăbușitoare. Erinei nu-i plăcea infinitul câmpiei. Se visa Înapoi În pădurile Murgenilor, pe malul răcoros la Bârladului. - Ce s-a Întâmplat? - Tatăl tău a căzut, cu sabia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
treji. 7. Căci cei ce dorm, dorm noaptea și cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. 8. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoșa credinței și a dragostei, și să avem drept coif nădejdea mîntuirii. 9. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca să căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, 10. care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. 11. De aceea, mîngîiați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
gata dar, avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, 15. avînd picioarele încălțate cu rîvna Evangheliei păcii. 16. Pe deasupra tuturor acestora luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. 17. Luați și coiful mîntuirii și sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu. 18. Faceți în toată vremea prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta, cu toată stăruința, și rugăciune pentru toți sfinții, 19. și pentru mine, ca oridecîteori îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
era și mai umedă decât în ajun, dar ținuta lui, pe drumul spre Castelul Kiyosu, fu mai maiestoasă decât a oricui din cetate, deși chipul îi sclipea de sudoare. Aprigii oameni care, nu mai demult de seara trecută, își strânseseră coifurile, se târâseră prin iarbă și tufișuri cu lăncile și armele de foc și pândiseră la marginea drumului pentru a-i lua viața lui Hideyoshi, erau acum împodobiți cu kimonouri festive și tichii de curte. Arcurile stăteau deoparte, lăncile și halebardele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că, deocamdată, n-avea să mai înceapă nici un război. — Însuși Seniorul Hideyoshi călărește în frunte. Au venit forțele lui Tsutsui, precum și armata Seniorului Niwa. Dar vocile de pe marginea drumului erau nedumerite cu privire la destinația acelei expediții. Coloana șerpuitoare de armuri și coifuri trecu foarte rapid prin Keage și se uni cu efectivele care așteptau la Yabase. Corăbiile de război încărcate cu trupe începură să despice valurile albe în formație strânsă, îndreptându-se spre nord-est, pe când armata pornită pe uscat își făcu tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capătul de miazănoapte al Muntelui Dangi și, prin acea direcție, le tăiară calea. Încercuiți și de astă dată, fură uciși aproape cu toții. Shogen era doar cu un pas în urma lor. Și el fugea în aceeași direcție, cu câțiva oameni. Purta coiful cu coarne de cerb și armura din piele neagră, călărind cu lancea sub braț. Arăta, într-adevăr, ca un războinic gata să spintece vântul și cel mai viteaz dintre vasalii lui Katsutoyo, dar se abătuse deja de la Calea Samurailor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din toți soldații nu mai rămăseseră decât leșuri părăsite printre smocurile de iarbă. Sforăiturile sonore ale comandantului suprem, Genba, răzbăteau bucuroase prin pânza cortului. Deodată, undeva, se opriră cinci sau șase cai și un grup de oameni cu armuri și coifuri alergară în direcția cartierului general de campanie. Membrii statului major, care dormeau așezați în jurul lui Genba, se deșteptară repede și priviră afară. — Ce e? răcniunul. — Au venit Matsumura Tomojura, Kobayashi Zusho și celelalte iscoade. — Să intre. Omul care-i chemase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în inimile lor nu erau greu de ghicit. Inamicul se apropia din toate părțile, ajuns acum, destul de aproape, pentru a auzi glasurile soldaților dușmani. Păzește stindardul comandantului, Shobei, îi spuse Shosuke fratelui său mai mic, în timp ce-și punea coiful. Se dădea drept Katsuie și nu voia ca dușmanul să-l recunoască. Cinci sau șase gloanțe de muschetă îi șuierară pe lângă cap. Luându-le ca pe un semnal, cei treizeci de oameni îl invocară pe Hachiman, zeul războiului, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în calea inamicilor. Împărțindu-se în trei unități, îi atacară pe dușmanii care se apropiau. Oamenii ce urcau de jos gâfâiau greu și nu puteau ține piept luptătorilor disperați care năvăleau asupra lor. Săbii lungi începură să se năpustească peste coifurile soldaților lui Hideyoshi, lănci le străpungeau piepturile, iar trupurile lor măcelărite cădeau peste tot. — Nimeni să nu fie prea nerăbdător să moară! strigă deodată Shosuke, în timp ce se retrăgea în interiorul unei palisade. În timp ce stindardul de comandant îl urma, oamenii rămași făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nevătămat. O săgeată se înfipse în umărul lui Shosuke. În timp ce privea sângele proaspăt care-i curgea peste mânecă, își smulse din trup săgeata cu mâna lui. Apoi, se întoarse din direcția de unde fusese trasă. Vedea apropiindu-se o mare de coifuri, foșnind prin iarba de bambus, ca o turmă de porci sălbatici. Shosuke folosi timpul care-i mai rămăsese pentru a le vorbi, încet, tovarășilor săi: — Am luptat în toate felurile cu putință și nu avem nimic de regretat. Alegeți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își găsi moartea în luptă. Războinic tânăr și chipeș, de vreo douăzeci și cinci de ani doar, fusese disprețuit de oameni ca Genba și Katsuie din cauza gentileței, grației și iubirii lui pentru învățătură - trăsăturile inocente ale lui Shosuke erau încă ascunse de coif. — L-am ucis pe Shibata Katsuie! răcni un samurai. Mâinile astea au luat stindardul de comandant! strigă altul. Apoi, se stârniră toate glasurile, un om revendicând una, altul afirmând alta, până începu să se zguduie tot muntele. Și totuși, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spatele. Nagayoshi, încurajându-și acum, din șa, oamenii, arăta ca un om care-și anticipa propria moarte. Armura sa era croită din piele neagră, cusută cu fir albastru închis, iar mantia-i era de brocart auriu pe fond alb. Avea coiful împodobit cu coarne de cerb și îl purta lăsat pe umeri. Capul îi era încă înfășurat până la obraji în bandajele albe care-i acopereau rănile. Unitatea a Doua se odihnise la Oushigahara, dar, de îndată ce auzi despre urmărirea începută de forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pașnic, lăsând locul în seama oamenilor. Ieyasu părea să fie prea adus de umeri. După patruzeci de ani, devenise prea trupeș și, chiar când îmbrăca armura, avea spatele rotunjit și umerii dolofani; capul său părea aproape înfipt între umeri, sub coiful cu decorațiuni bogate. Își rezema pe genunchi atât mâna stângă, cât și dreapta, în care ținea bastonul de comandă. Așezat pe scăunelul de campanie, cu coapsele depărtate, stătea cocoșat înainte într-o poziție care-i știrbea demnitatea. Și, da, aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sone din Mino. În pofida venerabilei sale vârste, intrase în acea mare bătălie de dragul lui Hideyoshi și îi stătuse alături ca ghid, încă de la începutul campaniei. — A, Itettsu. Îl recunoști pe generalul inamic de pe cealaltă parte a râului? — Ei, după coarnele coifului și fireturile albe ale armurii, sunt sigur că trebuie să fie mâna dreaptă a lui Ieyasu, Honda Heihachiro. Mi-l amintesc foarte bine de la Bătălia de pe Râul Ane, cu ani în urmă. Când Hideyoshi auzi acest lucru, fu gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o petrecere de lansare de carte. Vivian câștigase lupta. Dar, în fond, nu așa se întâmpla întotdeauna? — Claire, a zis Lulu venind sfioasă lângă mine. Îmbrăcată într-o rochie scurtă și strâmtă din piele neagră și având pe cap un coif asortat de distribuitor de ziare, Lulu arăta ca o Britney Spears vlăguită. — Nu crezi că petrecerea asta e absolut genială? Lulu nu făcea niciodată conversație. știam că încerca să mă facă să înghit un hap. — E ceva, am murmurat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Seamănă cu o capră bătrână care e dusă la piață. Doamna Mao Jiang Ching aude mulțimea izbucnind în râs. Pe scena improvizată sunt aliniați dușmanii ei. Au mâinile prinse la spate cu cătușe. Kuai Da-fu îi dă fiecăruia un coif ridicol din hârtie, cu numele respectivului scris pe el și apoi tăiat cu cerneală neagră, care a lăsat urme picurânde. Între timp, mulțimea cântă învățăturile lui Mao: Revoluția nu e un dineu. Revoluția e violență. Ea i-a spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sus în jos, înclinându-și capul când într-o parte, când în cealaltă. ― Alexandra-Marioritza, azi întruchipezi două genii militare. Dar atât Alexandru, cât și Napoleon ar putea fi invidioși. Și pe bună dreptate! Uniforma asta îți vine ca turnată. Iar coiful?... Ei bine, deosebirea dintre tine și Napoleon este că el nu va purta niciodată coiful lui Alexandru. Făcu asupra ei semnul crucii cu lumina lumânărilor. Fii binevenită! Hai să-ți arăt casa și să-ți dezvălui sfintele ei taine. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]