27,125 matches
-
o sequoia cu o vechime de două sute de ani, de un urmaș direct al căpeteniei Tecumse; hai, numai măștile astea, dacă te lași invitată de universitari cultivați, riști să te învârți mereu printre statui și măști fioroase aduse din toate colțurile pământului de acești cultivați universitari, rod al călătoriilor lor de studiu, amplasate în cochetele lor case de la marginea orașelor, agățate pe pereții vopsiți în alb de muncitorii la negru din Europa de est ori aranjate pe lucitoare parchete scrupulos frecate de slujnice
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
de puternicul interes, de emoția generală am dat să fug. Când să ies din casă, am observat că doi inși din grupul de psihanaliști, psihiatri, psihoterapeuți și psihologi mă urmăreau. Prevăzusem o asemenea eventualitate; m-am oprit, deci, la primul colț de stradă, i-am lăsat să mă ajungă și am oferit celor doi - un psihiatru cam de patruzeci de ani, adept al lui Lacan și o freudiană ortodoxă ceva mai în vârstă - câteva cuvinte cheie pentru o discuție de specialitate
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
de nu se poate în țâțe de călugăriță - și asta din pricina lor, a maicilor neumblate la autodafé-urile secolului nostru ce n-au stârnit încă - dar perseverează - destulă teamă. Poate doar ancestralul să ne-o apropie, cu ispititoare sutane și bineveniții colți de pe Nil: din Irlanda în Irak sau din puț în lac, tot un drac. Nu prea văd cum de-aici să iasă ceva mai acătării, ca dantesca ieșire din Evșul Mediuț, ci doar ceva infern-al, așa cum suntem noi învățați
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
Se manifestă ebuliția imaginarului derutat, setos de literatură, dar încă neexperimentat. „Iadul iubirii”, neliniștile, durerea și suferința stimulează senzualitatea, dezamăgirea face să se prăbușească lumile, iar viziunile să devină sumbre: „Am visat un cer de culoarea ametistului. Și în fiecare colț al lui câte o lume lunguiață și verde. Și de la un capăt la altul sta scris cu litere roșii Lucia. Ce straniu e totul. Lucia, aș vrea să trăiesc, să ucid, să mor și să înviu, să fiu umilit și
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
trezește conștiința din letargia poncifelor redundante: “Mereu față-n față cu pagina goală, minutarele zac neatinse de praful insomniei și de pe targă se rostogolește buchetul de crini.// Cîte zorzoane într-un decor pustiu, eu zac mototolită în cel mai jalnic colț,// aștept să se deschidă ușa, cu fascicolul orbitor de lumină și vocea mult așteptată să spună: e timpul, hai!” (Povestiri despre nimic). Repoetizarea se petrece pe muchia dintre obiectivitatea sentimentală a realului și subiectivitatea estetică a irealului care n-ar
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
nu-i măture cele șaizeci și patru de scări, spre mansarda paralelipipedică, semănînd mai degrabă cu un buncăr/ decît cu o locuință./ Toate rămîneau surprinse, cînd deschizînd ușa vedeau acolo,/ așteptîndu-le o statuie cutremurător de frumoasă,/ care sta într-un colț,/ într-un spațiu de pedeapsă. Liniștea din jurul ei/ era atît de perfect armonizată, ca moleculele de untdelemn, formînd o plasmă translucidă, suav gălbuie” (La o statuie). La rîndul lor, starea de criză a ființei, angoasa, spaima în fața golului nu se
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
pe platină al bijutierului, era specialitatea secretarei Barbarei Stevens. Miss Andrews poseda la rîndu-i un creier împănat cu clișee jurnalistice, neregulat presărate cu lugubre careuri negre alternînd cu cele de un cenușiu murdar al unor cuvinte încrucișate abandonate pe un colț de masă, zmîngălite cu un scris cu creionul, neciteț și aproape șters. O încerca o bucurie aproape sălbatică la gîndul de a străluci uneori în ochii stăpînei, atunci cînd venea seara ca să-și primească ordinele și își etala în mod
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
rozalie și forma precisă a unui deget de la picior, avînd taman în mijloc un dinte mare verzui — în sfîrșit, o unghie. Poți pleca, mulțumesc. Ne vedem mîine. Tocmai atunci Veronica intră în încăpere și veni să-și sărute mama în colțul gurii. Ferindu-se de sărutare, Barbara oftă din nou: În fine, o să putem petrece o zi plăcută, doar tu și cu mine, dar o să trebuiască totuși să merg la blestematul ăla de coafor, în loc să rămîn aici să-mi fac corespondența
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
Venind dinspre Calea Călărașilor, dacă dădeam colțul intrând pe strada Ștefan cel Mare, mângâiam cu privirea fiecare clădire, fiecare poartă pe care le știam așa de bine că le-aș fi putut desena din memorie. Pe dreapta se afla casa lui Bârlădeanu unde fusese cândva o cârciumă
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
fusese cândva o cârciumă vestită, acum Închisă și goală, unde locuiau la etaj soția lui Împreună cu fiica ei Adelina și colega mea din clasele primare, frumușică și palidă ca o statuetă din alabastru. În continuarea casei lor, ce ocupa tot colțul străzii Călărași cu Ștefan cel Mare, se afla o altă casă frumoasă cu o poartă de fier forjat, tot proprietatea Bârlădenilor, Închiriată unei doamne fugite din Basarabia, care locuia acolo cu fiica ei Olga. Cum doamna Bârlădeanu nu avea vreun
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
la Vadul Budurului unde aveam o altă colegă de clasă, Anișoara Albu cu fratele ei mai mic Radu; și ea era o corcitură bună de ungur cu româncă, cam cum erau mai toți vecinii noștri veniți cu serviciul din toate colțurile țării sau ale lumii, aduși de destin. Anișora cu Radu au ajuns În America cu mult Înaintea mea. Un ciudat univers concentrat Într-o singură porțiune de stradă! Din fața porții Anișoarei Albu se deschidea toată priveliștea spre Dunăre, cu șantierele
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
ar numi „comunitate globală”, adăugând celor descriși mai Înainte mai mulți evrei, câteva familii de turci, armeni, nemți, bulgari, macedoneni și lipoveni care locuiau pe străzile paralele cu a noastră. La Școala primară nr. 6, care se afla atunci la colțul Căii Călărașilor cu Grivița și paralelă cu a noastră, eram vreo nouă naționalități În aceiași clasă, dar nimănui nu-i păsa de asta; eram un fel de modelminiatură al corabiei lui Noe comportându-ne firesc, trăind laolaltă destul de armonios până la
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
mă așez, văd pe Iosef-Sebastian. Cu ochelari pare mai matur, dar și mai urât. Îl știu de la "Cuvântul", antiliberal ca și mine. Nu i-am citit romanul de anul trecut, care face atâta vâlvă la cafenea. Stă stingher într-un colț; ca evreu în mijlocul poporului ăstuia neînțărcat de barbarie, cum să nu te simți corp străin? Îl privesc: rece, orgolios, lucid - omul hulitului Talmud. Mi-ar plăcea să stau lângă el, să-mi vorbească de anticii Israelului, de Saul, David, Solomon
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
garduri tot aerul tău o pavăză este cernită ca și cum carbonarii ar dojeni o harfă-n delir pe malul lagunei substanța își tăia venele o fi cu putință e cineva o boare de slavă atinge floarea reginei crescută acolo pe un colț de univers numele întâmplării e privit cu sfială n-ai de ales lângă tine un fulg își rănește aureola dar cine să scoată din flăcări infinitul ce adie în captivitate să fie cu putință o întrebare un licăr mistuie rodul
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
eliberarea Transilvaniei de nord a primit ordinul de a schimba semnele de identificare de pe fuselajul și aripile avioanelor, semnul crucii tricolore cu litera “M” la fiecare capăt au fost Înlocuite cu un cerc tricolor având În centru steaua cu cinci colțuri. Cu toate acestea, avioanele romane erau doborâte sau incendiate la sol de ruși, care aveau o ură viscerala Împotriva aviației noastre care le dăduse câteva lecții de Înaltă măiestrie În arta pilotajului, atât În luptele aeriene cât și În bombardamentele
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
foarte concret geografiei noastre sufletești, mai Înainte de a ne fi cunoscut. Așa că nu a fost chiar o Întâmplare faptul că la revenirea mea În Țară, după un exil de 20 de ani, În 1990, tot din legăturile mele cu acel colț de lume mi-a provenit și numărul de telefon al primului om al Bisericii Ortodoxe Române cu care am luat contact. Locuiam la hotelul Continental și i-am dat telefon lui Bartolomeu Anania spunându-i că aș vrea să-l
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
se putea prinde la încheietura mâinii tale. Fiindcă în acea țară foarte îndepărtată regină era Muzica și rege era Dansul, pe cea mai mare plăcuță de argint scria: Alegría. Fiindcă prin acele orașe prin care trecusem, oamenii se adunau la colț de stradă cu flaute, chitare și tobe, iar zidurile vechi și scorojite cântau odată cu ei, sărăcia nu putea învinge Alegría. Fiindcă în acea țară îndepărtată soarele era veșnic tânăr, viața era o bucurie: alegría de la vida. Îți privesc încheietura mâinii
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
nu mai face mișto de mine de parc-ai fi motanul vecinei de la nouă, alter-ego-ul meu hlizitor! Uite, e dimineața devreme, e Mai, e pragul lui Cireșar, macii au înviat în poala Ta după ploaia de azi-noapte, și gardienii de la colțul străzii par mai tineri ca îngerul Ioan, au obrazele spălate cu apă de ploaie, stau de vorbă civilizat, occidental cu țiganca Mercedeza, o lasă să le ghicească în palmă sfârșitul lumii, o imploră spășiți să le fluture cele 666 fuste
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
915. Ce să-ți fac dacă ai lipsit din gara sentimentelor vieții tale atunci când a oprit și la peronul inimii tale trenul marii iubiri. 916. În locul iubirii ce anume va rămâne din noi În afară de o amintire prăfuită undeva Într-un colț de cimitir al unor speranțe ce se vor deșarte și vor trece odată cu ziua acestei lumi? 917. Nu spune nimănui ce este iubirea fiindcă Înseamnă că nu ai Întâlnit-o cu adevărat. 918. Repetă-ți Într-una cât de singur
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
fi cu Mira, fata lor, o fi făcut carieră muzicală, căci urmase clasa de pian la conservator) o femeie firavă, scundacă, dar energică foc, spre deosebire de soțul ei care era un om molcom și calm, mereu cu un zâmbet timid În colțul buzelor, parcă nevrând să deranjete cu prezența lui pe nimeni care abia răsărind din dosul catedrei, ne ținea atractive cursuri de sociologie. Îmi reamintesc cu ce clară viziune ne vorbea despre viitorul omenirii, noi crezând că sunt simple devagații, dar
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
dovedise a fi exact ceea ce căutam. L-am trimis să aducă și niște țevi metalice ușoare pe care le-am Înfipt În pământ și peste care am improvizat destul de repede o mică cupolă sub care intram fără greutate săltând un colț al improvizatului adăpost. Gata, acum poate să iasă și un balaur și tot am să-l prind, mi-am zis, așezându-mi paltonul pe umeri, cât să fumez o țigară. Cu coada ochiului urmăream apariția antenelor ce se retrăseseră În
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
Elitrele Îi erau ca niște bucăți de șindrilă, colorate maron Închis, aidoma acoperișului uns cu smoală sub care copilărisem. Joo zărise și el dihania, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Ieși de acolo! Îmi spuse el dând la o parte colțul foliei pe unde intrasem. L-am ascultat fără comentarii și nu atât de teama insectei uriașe cât mai ales de teama să nu se Întoarcă În galerie. Priveam la rându-mi prin folia capcanei Încropite și mă felicitam de gândul
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
curat Atunci când o fi să cadă. Se apropie cu grijă de fereastră. Fereastra e un tablou de care mi-am lipit fața, Omul meu e dincolo, Se-apleacă ușor să cerceteze geamul Și cu vârful măturii adună calm Păianjenii din colțuri. În care poetului ăi place sî meargî pe jos Rămân întotdeauna în urmă, Dar când ne ies în cale uși de care trebuie să trecem El se oprește, Se uită după mine și m-așteaptă Și mă lasă să trec
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
atât: ziua de muncă de opt ore - și ofta din greu. "Cum, dumnezeule, să te descurci cu un păhăruț la o oră și jumătate?" Asta ar mai merge când bei de plăcere, mesteci castraveciori, stai singur la o măsuță din colțul bodegii și privești cu nesaț mujicii care nu știu cine ești tu și de ce îi privești cu atâta drag, Marfa Stanilova e departe, iar tu, ca un pervers mic, sorbi încet, cu înghițituri mici, dar mici de tot, votca. Dar cum să
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
și chihlimbar pauzelor dintre metamorfoze unde cască o gură plină de frică și neputință funcționarii de la chioșcurile de loterie oceanică levitează cu scrum pe gene autobuzul jerpelit din cap face semn că va ajunge cândva și acasă respirația cărnii are colțurile mototolite de înaltă tensiune carapacele și corpurile consumate de arhitecți sunt reciclate de refugiați vasul cosmic e rotit gingaș un milimetru de un balaur somnoros un vaiet de durere se ridică prin spinarea yoginului la lotusul aprins lumile dintre interstițiile
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]