994 matches
-
de spiritualitate creștină a fost adusă de corul Tronos prin momentul numit: Cântare bizantină. În încheierea seriei de concerte live în aer liber cei prezenți au putut urmări concertul formației vocal-instrumentale Anton Pann care a susținut momentul artistic denumit: Din colburi de poveste. File musicești. Ca un element inedit al manifestării trebuie menționată demonstrația de tipar manual intitulată Happening - Moara de Hârtie unde publicul a putut tipări cu propria mână un fragment din Letopisețul lui Miron Costin referitor la bucuria pe
Cronica unui eveniment: Noaptea Porților Deschise la Biblioteca Academiei Române () [Corola-blog/BlogPost/339657_a_340986]
-
vieți cenușii umplându-ne cu vise Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea-albastră cenușie se-nviora Era târziu și totuși ni se părea mustea din luminările încinse. dezlănțuirile aprinse Și iar se-nsuflețeaudezlănțuirile aprinse dorința miticului arsmustea din luminările încinse. și colbul se-răspândeaumplându-ne cu viseNe ascundeau cometele de lucșiși noaptea-albastră cenușiese-nvioraEra târziu și totușini se părea într-un desen pictat cu orizonturiRâvneamși-n ziuăceața alburiene disecase-mprăștiau apusurivieți cenușii se înserapluteamfierbeai și ne iubeam Referință Bibliografică: Crepuscul / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare
CREPUSCUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340869_a_342198]
-
încă unul în viață. Când nu voi mai fi, vor rămâne scrierile mele, pe care, ca și acum, nu mulți le vor înțelege mesajul. N-AM CĂZUT CÂND AM CĂZUT E seara mea în care marea mă strânge-n palmă , colb din drum, mă face val, mă face undă și mă îmbracă în sirenă, printre corali mă pune perlă, venele-mi umple cu parfum, mă încunună cu adâncul unde din lună-mi face trenă. E seara mea în care munții m-
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
comunitare din încâlcita și multimilenara istorie a bietei noastre umanități cu iz vădit decadent în ziua de azi. Pentru foarte mulți dintre noi, aceste Ființe umane scoborâte din Os divin și capabile întru totul de a lăsa urme adânci în colbul timpului iluzoriu nici măcar nu există. În ceea ce mă privește, am crezut dintotdeauna că ele, Entitățile acestea sfinte cu nume aproape nefiresc de Om, locuiesc în permanență foarte aproape de noi, de privirea, de rațiunea, de sufletul pe care îl avem, ca
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
sub privirile cohortelor de amărâți de pe pământ, care sperau în taină ca cerul să-și dezvăluie odată și odată visteria de minuni. Dar cei zămisliți din lut degeaba încercau să întindă brațele spre cer, căci picioarele le rămâneau tot în colb și rămâneau blestemați în continuare să răscolească pământul ca să-și poată astâmpăra foamea cea izvodită din lut. Avan se mai înșelară cei ce-și făuriseră nădejdea că un amărât precum Tragodas ar fi putut fi de mare ajutor și ar
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
din lut. Avan se mai înșelară cei ce-și făuriseră nădejdea că un amărât precum Tragodas ar fi putut fi de mare ajutor și ar fi în stare să săvârșească o faptă măreață, desprinzându-se măcar pentru o clipă din colbul de sub picioarele lui și din cugetele neroade care îl frământau! El, Tragodas, ajuns în afara zidurilor cetății, chiar în aceeași noapte și pe aceeași cale, pângări repede misiunea nobilă ce i-a fost încredințată: avântul îndeplinirii misiunii date de regină îl
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
atenți și vicleni ai unui individ ciudat, care asculta și urmărea totul de la distanță. În seara aceea, pe când Tragodas se decisese să părăsească satul și să plece spre altul, doi vlăjgani îi ieșiră în cale, îl prinseră, îl prăvăliră-n colbul drumului, îi deșertară traista cu merinde și gologani, îi sfâșiară cămașa luând și pergamentul și, după ce-l înmuiară cu o cruntă bătaie, se făcură nevăzuți în întuneric. Tragodas deveni iarăși, chiar de a doua zi, umil și nenorocit. Mai spunea
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
cucerit cetatea Atalyei din care regele Agatos și ai săi evadaseră ca prin minune, au venit și vremuri mai bune. Regele a reușit să-și redobândească regatul și a domnit în continuare fericit în cetate. După ani și ani, prin colbul șerpuitoarelor drumeaguri ce se pierdeau prin câmpiile argiloase din țara Atalyei, ori pe strâmtele uliți ale satelor, încă mai rătăcea pribeagul cerșetor Tragodas. Bătrân și sprijinit în toiag, gârbovit și neputincios, deschidea șovăitor portițele caselor și cerșea cu umilință o
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
Se adunau în curtea fără gard a bisericii Precista, lângă mormântul părăsit al unui prelat din alt veac unde jucau poker sau barbut, făceau poștă la chiștoace, înjurau ca niște camionagii și din când în când, scuipau cu măiestrie în colbul de pe jos.” Adevărați fii ai Dunării care-și ajungeau loruși, fără să aibă nevoie de alte jucării sau distracții. Autorul redă cu nostalgie și bucurie amară, cât mai fidel, lumea de atunci, văzută parcă într-un film alb-negru, cu locuri
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
de catifea, căci de aceea Dumnezeu ne-ncearcă! Este vremea când trebuie să înlocuiți zilele de lână care v-au zgâriat sufletul cu zilele și parfumul florilor de primăvară care să vi-l atingă ușor și plăcut. Scuturați-vă de colbul amintirilor care v-au încătușat inima prea multă vreme și încercați să nu mai căutați răspunsuri la întrebări la care nu s-a dorit sau nu s-a vrut să vi se răspundă. Este vremea când trebuie să încercați să
DIMINEŢI TÂRZII... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341840_a_343169]
-
mistic, din care crește Arborele Cosmic - sub semnul macului-somn pentru visare-demiurgie); copilul este sâmburele mistic, este esența-Călin (Zburător de Foc). În poemul acesta, totul este iubire mistică, dincolo de vălul Măyă (“... cu mâna sa el rumpe / Pânza cea acoperită de un colb de pietre scumpe”) și naștere-fără-naștere - sugerând arhetipurile Maria-Iisus. Călin este sinonimul codrului cu Vârf al Muntelui Cosmic; nunta sa este nașterea sa-sâmbure mistic:nunta-regăsire este Revelația nunții mistice, căci nunta sa se dizolvă în impersonalitatea arhetipală a nunții Fluturelui cu
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
din 02 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Damian Drăghici este un muzician de etnie țigănească din România, care a încântat o lume. Ar mai fi fost timp și izvor nesecabil de har să o facă, dar a decis să lase colbului naiul și să ia sub braț mapa de politician, ales fiind ca deputat în colegiul uninominal 4 Bacău, unde are pondere de confrați. Uniunea Națională pentru Progresul României i-a pus la dispoziție scena unui spectacol nu mult deosebit de splendorile
DAMIAN DRĂGHICI. UN GRAMMY IPOTETIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341887_a_343216]
-
micul ecran De unde așa aromă în trandafiri sălbatici, Și cine-i regizorul ce-a rânduit tulpini? Din palma lui Isus coboară filosofii antici: Nu-n petale, în ghimpii dresați și arini. Vântul de-acasă, de la țară, cel de sub fereastră Mătură colbul de lângă Ștefan cel Mare. S-a înălțat în izbândă Pasărea măiastră A trupului tânăr, și-i fără ajutorare. Buzele de viscol pe flăcări le lipesc: Deloc nu mă frige. Se frige însuși focul De dorul meu nestăvilit îl molipsesc - Și
CUVINTELE MELE de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341891_a_343220]
-
01 februarie 2014 Toate Articolele Autorului CEL MAI DEȘTEPT... Cred că aveam în jur de cinci-șase ani de zile, cu siguranță nu mai mult. Mă jucam cu Ionel cel mic, verișorul meu primar, fiind aproape de aceeași vârstă, pe drumul cu colb de lângă poartă. In sat, vecinii ba chiar și în familie mie îmi spuneau Ionel cel mare pentru că eram mai mare ca înălțime față de Ionel cel mic, Dumnezeu să-l ierte că s-a dus demult spre cele veșnice. Bunicul nostru
CEL MAI DEŞTEPT... de IONEL CADAR în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342002_a_343331]
-
Ionel cel mic, Dumnezeu să-l ierte că s-a dus demult spre cele veșnice. Bunicul nostru Nuțu, că așa îl chema, ne făcuse un căruț cu roți de lemn pe care îl plimbam pe drum prin țărână și prin colb de dimineața până seara. Uneori până noaptea târziu. Când ne strigau părinții să mergem în casă, purtând amândoi acelaș nume, IONEL, răspundeam amândoi odată. Pentru a ne deosebi prin strigăt sau chemare, părinții și bunicii ne spuneau Ionel cel mic
CEL MAI DEŞTEPT... de IONEL CADAR în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342002_a_343331]
-
demult știut, înspre un altceva, înspre o schimbare de ritm sau de sens... Era o sete adâncă în gândurile frământate de schimbările prea numeroase care brăzdaseră veacul acesta cu cicatricele adânci care, încet, încet, au fost anesteziate, apoi acoperite de colbul uitării. Într-un tumult al schimbărilor, setea cea mai fierbinte a omului a rămas totuși setea de...schimbare! Nici anii de pace și belșug, nici anii de foamete și molime, nici războaiele mondiale, nici dezastrele cauzate de om ori declanșate
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342487_a_343816]
-
În inima noastră,/ Pentru că Tu poți să vii/ Cu mine în camera mea” sau “Până când.../ Până când floarea va veni spre mine?/ Și eu stăteam sub apă,/ Venea o floare și-mi inundă ochii../ Și-mi spală picioarele/ Picioarele pline de colb,/ Pline de nămol.../ Și mâinile mele, și față mea.../ Și m-am uscat în razele soarelui/ În razele soarelui m-am uscat!/ Starea această/ E asemănătoare învierii!” Ziua cea mare Bucuria în Dumnezeu are ca finalitate ziua revenirii Lui. Întreaga
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
vrâstră tânără. Încălțate cu teniși sau bascheți, coboram sprintene din barcă și o luam în șir indian pe cărarea care ne ducea la marginea satului Chelința, acolo unde își duceau veacul românii vechi, cum erau numiți țiganii. Puradeii stăteau în colbul uliței dezbrăcați, jucându-se fericiți cu ce aveau la îndemână. Punctul nostru terminus era la pădurea din jurul colibei, unde nu o dată făcusem foc de tabără, la sfârșitul anului școlar. Primul lucru, odată ajunși acolo, era să aprindem un mic foc
MINIEXPEDIŢII ÎN PĂDUREA CHELINŢEI de FLORICA BUD în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341650_a_342979]
-
accents au silence blessé psychopathologiquement raisonnable à să nature. modèle-moi de nouveau homme de la neige triste de ne plus jamais être ... ni și blanche ni și pure versant à perdre haleine du plomb fondu dans mă forme d’argile tentatrice. COLBUL POLIMORF AL IUBIRII iubește-mă căci am primit tainic asemeni unui cățel de pripas diabolica dezlegare. târăște-mă în colbul polimorf al iubirii amăgindu-mi credință că în locul desfătării pândește disperarea. mângâie-mă de știi să strivești inerții cu mâini
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]
-
être ... ni și blanche ni și pure versant à perdre haleine du plomb fondu dans mă forme d’argile tentatrice. COLBUL POLIMORF AL IUBIRII iubește-mă căci am primit tainic asemeni unui cățel de pripas diabolica dezlegare. târăște-mă în colbul polimorf al iubirii amăgindu-mi credință că în locul desfătării pândește disperarea. mângâie-mă de știi să strivești inerții cu mâini nelegate citindu-mi în ochii ce au deplâns rimelați când verde când albastru împăcarea cu sine. singură și ființă ce
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]
-
ce ne-au dat viață. Ei, părinții (Cap. II), se așază rodnic, ancestral între Dumnezeire și Viață. În acest ciclu te învăluie nostalgia sau bucuria pură a întoarcerii în universul mirific al copilăriei: „Îmi caut urmele\ prin hățișurile timpului,\ prin colbul vremii, pe ulița satului. („Surâs... înapoi în timp...”). Oglinda retrovizoare a timpului prinde „o năzbâtie cu plete-zambile", apoi „fata bujorului", apoi „o femeie veselă, cu ochi surâzători cât o grădină de bujori" - tot atâtea ipostaze ale trecerii pe sub umbra tutelară
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
zână - ...și din arșiță neagră se dă un sens poeziei; de-aceea speră-n sămânță risipita, în zori, pe hotare - și dinspre un cuc se desprinde un zbor al pribegiei, de-aceea mai așteaptă întoarceri și vânturi polare - ...și din colb viscolit se dă un sens poeziei; de-aceea, măi musca din glod, când ești hămesit - și din frunză de brad se dă un sens histeriei, de-aceea, așteapt-o furtună să te urce-n zemit. Referință Bibliografica: ELOGIU SENSULUI / Ion Mârzac
ELOGIU SENSULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341204_a_342533]
-
trecut de prima decadă a lunii septembrie. Și cum toamna te cuprinde nostalgia clipelor când soarele-ți zâmbește șăgalnic printre frunzele trecute de farmecul lor primăvăratec, câte o briză de vânt îți adie pe la urechi sau uneori stropii albi precum colbul de praf al verii, îți toarnă licăriri de unde peste trup. Dar printre aceste nostalgii care-ți cad precum mustul în pahar, sau grămezile de fructe și zarzavaturi ce le privești ca pe niște picturi superbe, iți mângâie sufletul în aceiași
AMINTIRI AIEVEA,ÎN ZI DE SĂRBĂTOARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343832_a_345161]
-
Când am uitat că acest tărâm, ne-a fost oferit necondiționat, fără acte adiționale sau contracte false? De ce ne-am pierdut în lucruri nesemnificative, care ne consumă timpul și așa limitat? De ce ne ascundem după fantasme sau vorbe pierdute în colbul nehotărârilor noastre? Unde? Unde ne sunt aspirațiile gândurilor transmise de cei ce ne-au oferit șansă, să jucăm magistral rolul vieții noastre ... singurul? Unde am pierdut busola curajului de a ne asumă acțiunile, drumul drept? Până când? Până vom prelua frâiele
PÂNĂ CÂND ? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343897_a_345226]
-
gătat bogățiile țării noastre. Din păcate, este încă populată de oameni ușor de manipulat, adicătelea din neamul lui Păcală și Tândală; oameni care se păcălesc pe ei înșiși. Indiferență, lașitatea, merg mâna în mână cu nepăsarea, iar „năvălitorii” născuți din colb de copite, au pus manipularea, la rang de constituție. Nu vă luați după aparente ci, mergeți la sate, sau în orice colț al României, unde sigur veți întâlni o realitate cumplită: sate depopulate, pământuri lăsate în paragină, bătrâni care-și
ROMÂNIA, ȚARA TA ROMÂNE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/343919_a_345248]