764 matches
-
usca-o-n gândurele, Că trăim cu mare jele...461. Urătorii nu le ocoleau pe femeile singure Dacă culegătorii de folclor ar fi adăugat, în publicațiile lor 462, lângă numele „informatorului” și date despre persoana căreia i s-a adresat colinda - zisă „la fereastră” sau „la ușe” -, reținând măcar vârsta, starea civilă, meseria și sexul acestor destinatari, categoriile în care sunt încadrate „cântecele ce meneau sănătate și prosperitate” (zise în preajma zilei de Crăciun și considerate de Petru Caraman asemănătoare „celor de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aici sunt intelectuali indieni sau fermieri englezi - și nici ei n-au nici un fel de relații cu fakirii. Firește, oricine a Întâlnit În India cel puțin un fakir extraordinar - dar unde să-l găsești când Îți trebuie? Acei care demonstrează colindă din loc În loc, și nimeni nu le știe urma”. Nu numai În România, la insistențele ciudate ale tatălui său, dar tocmai din Kashmir, Înainte de plecare (scrisoarea e datată Calcutta, 10 aprilie 1930): „La sfârșitul lui mai voi pleca În Kashmir
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un tradiționalist, prin sursele de inspirație, prin predilecția pentru lexicul arhaic, regional. Asimilează doina (Doina Iancului, Doina doinei, Doina graiului românesc, Doina timpului), cântecul (Cântec din nai, Cântec din fluier), descântecul (Descântec de dor, Descântecul lui Orfeu), orația (Orația vârstelor), colinda (Colindul vieții), preia trama unor basme, ca În căutarea tinereții fără bătrânețe și a vieții fără moarte, pleacă de la balade și legende, ca în Chemarea firii, unde valorizează motivul vânătorilor transformați în cerbi. Tonalitatea imnică e caracteristică, în acest mod
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
și melodie (strofa și refrenul, versul) Elemente de construcție a melodiei: început, sfârșit, repetiții *Improvizația melodică pe un text dat, prin continuarea melodiei Timbrul Sunete vocale-instrumentale Orchestra și corul Pianul, vioara, trompeta* și naiul Genuri muzicale Genuri ale folclorului ocazional: colinda și cântecul propriu-zis din zonă* Genuri muzicale de factură cultă: menuetul, hora Interpretarea Procedee armonico-polifonice: solist - cor, lanț, dialog, ison ritmic* Cântarea cu acompaniament Cântarea vocal-instrumentală Nuanțe: tare - încet Tempo: repede - lent Mișcarea pe muzică: liberă, ritmică, pe timpii măsurii
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
prim-plan câmpuri, holde, munți, ciobani, hore, nunți, lăutari, cârciumi, hanuri; lirismul tradiționalist decorează peisajele cu biserici, schituri, troițe, înfățișează preoți, monahi, ceremonii cultice, datini de sărbători, procesiuni religioase, coboară pe pământ îngeri, înlocuiesc strigătura și chiotul cu melosul de colindă, cu formule de incantație magică. Modalitățile expresive diferă de la poet la poet, dar, mai mult decât atât, nu toți tradiționaliștii (prin sursa inspirației) urmează același principiu poetic. Unii, precum Nichifor Crainic, V. Voiculescu, D. Ciurezu, Radu Gyr, Zaharia Stancu (în
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
autorul considerând că asemenea cercetări sunt necesare în vederea realizării unei sinteze. Obiceiuri agrare în tradiția populară românească (1989) înmănunchează câteva studii distincte: Între obiceiurile calendaristice și cele legate de vârstele omului, Plugușorul - sinteză folclorică românească, Paparuda, Caloianul, Drăgaica, Imagini de colindă în cântecul ceremonial de seceră. Pe lângă obiectivele strict științifice, cercetătorul își propune să demonstreze, prin intermediul riturilor analizate, vechimea agriculturii ca ocupație principală la români, permanența satului românesc, ambele înțelese ca semne ale continuității etnice. Fiecare text reprezintă o contribuție densă
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
Crișuri, / Altul, pe Nistru, sus pe mal, / Să nu stăm singuri în furtună / Cu Doamna Basarabia” (Decebal la Vadul lui Vodă). Trecutul și prezentul, legenda și istoria, imaginarul și realul, soarta țării și soarta lumii se întâlnesc în ritm de colindă populară: „Colindă, colindă / Poposiră-n tihnă, / Crai înalți de-o șchioapă, / Cu obraji de ceară, / În ajun sub seară / [...] Că în umbra nopții, / Stau la pândă lupii / Slujitorii Morții / Împrejurul stânii / [...] Trădătorii lumii, / Adunați cu lașii, / Din taigaua rece / Și
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
pe Nistru, sus pe mal, / Să nu stăm singuri în furtună / Cu Doamna Basarabia” (Decebal la Vadul lui Vodă). Trecutul și prezentul, legenda și istoria, imaginarul și realul, soarta țării și soarta lumii se întâlnesc în ritm de colindă populară: „Colindă, colindă / Poposiră-n tihnă, / Crai înalți de-o șchioapă, / Cu obraji de ceară, / În ajun sub seară / [...] Că în umbra nopții, / Stau la pândă lupii / Slujitorii Morții / Împrejurul stânii / [...] Trădătorii lumii, / Adunați cu lașii, / Din taigaua rece / Și din Kazahstan
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
Nistru, sus pe mal, / Să nu stăm singuri în furtună / Cu Doamna Basarabia” (Decebal la Vadul lui Vodă). Trecutul și prezentul, legenda și istoria, imaginarul și realul, soarta țării și soarta lumii se întâlnesc în ritm de colindă populară: „Colindă, colindă / Poposiră-n tihnă, / Crai înalți de-o șchioapă, / Cu obraji de ceară, / În ajun sub seară / [...] Că în umbra nopții, / Stau la pândă lupii / Slujitorii Morții / Împrejurul stânii / [...] Trădătorii lumii, / Adunați cu lașii, / Din taigaua rece / Și din Kazahstan, / Spre
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
trăirilor. Deși, în general, temele și mesajul au la M. cea mai mare importanță, în volumul Lilioară se poate constata atenția dată expresiei, versurile, imaginile fiind mai elaborate, mai puțin descriptive și enunțiative. Intervin sugestia, ambiguitatea, incantația (uneori în genul colindei sau al descântecului), ponderea căzând pe jocul cuvintelor, pe sonoritate. Se observă un alt tratament stilistic, căutarea unor imagini mai originale, a unor efecte, în special muzicale, fie prin euforia unor vocabule, fie prin semnificațiile lor auditive. În mare măsură
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
argumentată științific, potrivit căreia la baza ei ar sta tocmai această cutumă a nunții mortului. Adrian Fochi va remarca mai târziu că ideea lui M. este extrem de utilă în încercarea de a decoda setul de mesaje al baladei și al colindei mioritice. Obiceiul junilor brașoveni, Cercetări folclorice în Țara Oașului, Variantele românești ale snoavei despre femeia necredincioasă sunt alte studii demne a fi consemnate, punând în evidență viziunea cercetătorului asupra culturii populare, ca și maniera de abordare a tot ce aparține
MUSLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
PLUGUȘOR, formă a colindei legată de obiceiul uratului din ajunul Anului Nou. Regional, obiceiul se mai numește „cu plugurelul”, „cu plugul”, „cu buhaiul”, „cu cârceia”, iar colindătorii - „plugari”, „plugărași” sau „urători”. Se practică, în forme mai simple sau degradate, de către copii, iar în forme
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
fi exclus să fie o folclorizare a p. scris de G. Sion. În evoluția tipului tradițional nu poate fi ignorat nici rolul variantei publicate de V. Alecsandri. O situație specială are p. pe teritoriul Transilvaniei, unde ia forma de epilog al colindei propriu-zise și se numește urarea colacului sau mulțămită. Ca și celelalte forme ale colindei, p. își are originea într-un ritual magico-religios. Funcția sa ritualică s-a transformat treptat într-una de divertisment și felicitare, ceea ce i-a asigurat permanența
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
tradițional nu poate fi ignorat nici rolul variantei publicate de V. Alecsandri. O situație specială are p. pe teritoriul Transilvaniei, unde ia forma de epilog al colindei propriu-zise și se numește urarea colacului sau mulțămită. Ca și celelalte forme ale colindei, p. își are originea într-un ritual magico-religios. Funcția sa ritualică s-a transformat treptat într-una de divertisment și felicitare, ceea ce i-a asigurat permanența. S-a găsit o corespondență a p. în sărbătorile romane Opalia, în care se celebra
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
prin cultivarea alegoriei și a divagațiilor amuzante, se aseamănă cu orația de nuntă. Deoarece ocazia de care se leagă p. coincide cu aceea a reprezentării teatrului popular de Anul Nou, sunt dese situațiile în care cele două manifestări se reunesc, colinda servind ca preambul al piesei. P. poate fi încadrat și într-un ciclu de obiceiuri cu caracter agrar, căci în ziua de Anul Nou după el urmează semănatul și obiceiul cununii la seceriș. Dintre toate formele colindei, p. se dovedește
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
manifestări se reunesc, colinda servind ca preambul al piesei. P. poate fi încadrat și într-un ciclu de obiceiuri cu caracter agrar, căci în ziua de Anul Nou după el urmează semănatul și obiceiul cununii la seceriș. Dintre toate formele colindei, p. se dovedește a fi cel mai rezistent, datorându-și vitalitatea conținutului său laic, marii adaptabilități la situații și funcției educative a satirei. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866; Teodor T. Burada, O călătorie în Dobrogea, Iași
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
distincția și competența ce îi erau caracteristice, O. nu avea nici prea mult simț practic, nici energia lui Ion Heliade-Rădulescu, nici puterea de muncă a lui B. P. Hasdeu sau disciplina lui Titu Maiorescu. Fire aristocrată, se lasă în voia „colindei” neîntrerupte într-ale culturii, în epocă el părând mai curând o „grădină suspendată”. De altfel, l-au impus câteva lucrări de erudiție surâzătoare: Pseudo-cynegeticos. Epistolă scrisă cu gând să fie Precuvântare la cartea „Manualul vânătorului” (1874), Istoria arheologiei (I, 1877
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
vânătorii, scoate totuși din tăcere amintiri despre timpul de odinioară, când, copil fiind, văzuse vestitele locuri ale acestei îndeletniciri, în Bărăgan, împărăția dropiilor. În substanța fluidă a rememorării intră spectacolul unei lumi fascinante: mișcarea surdă a imensității toropite de arșiță, colinda căruțelor cu tămădăieni, vânătorii de dropii (Et in Arcadia ego). Monolog în meandre, debitat nostalgic, împodobit cu digresiuni despre păsări, reverii livrești, anecdote vânătorești. Peregrinarea propriu-zisă, pe tărâmul artei, are ca punct de plecare lucrarea Laokoon a lui Lessing, care
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
curând,/ să nu-i port, ca pe-o icoană, numai în suflet și-n gând... Cu capul proptit pe umărul meu,/ a plâns împreună cu mine, aseară, Dumnezeu” (Lacrimi). Versurile sunt alteori îndatorate poeziei populare, asimilând rostirea, timbrul proprii doinei, bocetului, colindei sau cântecului haiducesc. Dezrădăcinarea atrage după sine pierderea sentimentului identității: „Nu știu. Mă caut. Dar nu mai sunt eu!”, declară, arghezian, poetul. Și poeziile erotice sunt influențate de Arghezi: „Ți-am căutat părul, fruntea și genele,/ Ochii tăi albaștri și
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
sursă de primă importanță a literaturii culte românești. Folclorul e privit și din perspectivă comparatistă în studiul Ecouri în România ale activității folcloristice a Fraților Grimm. Teoria mitologică, prin prismă teoretică, așa cum se întâmplă în Note privind aspectele funcționale ale colindei, sau în legătură cu literatura cultă, ca în Folclorul în opera lui Ion Barbu. Cultura populară ca parte constitutivă a creației literare moderne. Ca germanistă, cercetătoarea elaborează și studii de literatură comparată în domeniul ei de specialitate (Eminescu și Novalis, J.W
NISCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288461_a_289790]
-
acest jus valachicum, trebuie căutată baza istorico-etnografică a faptului epic din baladă. Prezența elementului justițiar a dus la ipoteza că prima versiune s-a născut în zona de nord-est a Ardealului, respectiv în regiunea dintre Munții Rodnei și Munții Căliman. Colinda transilvăneană, considerată ca fiind prima etapă în geneza Mioriței, cuprinde numai acest motiv. Ulterior, în mediul folcloric moldovenesc, firul epic s-ar fi îmbogățit cu episodul „oii năzdrăvane”. Se pare că într-o fază următoare în versiunea moldo-munteană este introdus
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
ciobanului. Variantele moldovenești au o notă de pronunțat lirism, fapt ce le diferențiază de variantele ardelenești, în care se tinde către epicizare. În Transilvania și în Banat, concomitent cu formarea versiunii-baladă, s-a constituit și o versiune-colindă. Între baladă și colindă a existat un schimb reciproc de valențe artistice, însă versiunea-baladă a exercitat o influență mai puternică asupra versiunii-colindă decât invers. Miorița-colindă are două tipuri principale. În nordul și estul Transilvaniei, respectiv în Crișana și Maramureș, există colinda cunoscută sub denumirile
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
Între baladă și colindă a existat un schimb reciproc de valențe artistice, însă versiunea-baladă a exercitat o influență mai puternică asupra versiunii-colindă decât invers. Miorița-colindă are două tipuri principale. În nordul și estul Transilvaniei, respectiv în Crișana și Maramureș, există colinda cunoscută sub denumirile Corinda păcurarului Străienelul sau Cei trei păcurari, cântată în genere între Crăciun și Anul Nou, dar mai ales în cele trei zile ale Crăciunului. Celălalt tip de colindă, cuprinzând motivul „fata de maior”, circulă îndeosebi în zona
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
și estul Transilvaniei, respectiv în Crișana și Maramureș, există colinda cunoscută sub denumirile Corinda păcurarului Străienelul sau Cei trei păcurari, cântată în genere între Crăciun și Anul Nou, dar mai ales în cele trei zile ale Crăciunului. Celălalt tip de colindă, cuprinzând motivul „fata de maior”, circulă îndeosebi în zona Jiboului. Tematic, ceea ce deosebește versiunea-colindă de versiunea-baladă este episodul „oii năzdrăvane”, caracteristic numai baladei. Asupra baladei s-au făcut numeroase cercetări, cu metode diferite. Există o interpretare în sens ritualist și
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
1964, 555-1074; Miorița. Balade populare românești, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 1966, 45-47; Folclor din Oltenia și Muntenia, I, București, 1967, 597-600; Folclor din Moldova, București, 1969, I, 81-90, II, 90-92; Miorița străbate lumea sau 123 de traduceri ale colindei și baladei, îngr. și introd. Ion Filipciuc, Câmpulung Moldovenesc, 2001. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 477-479; A.I. Odobescu, Scrieri literare și istorice, I, București, 1887, 208-219; N. Iorga, Balada populară românească, Vălenii de Munte, 1910, 35; Ovid Densusianu, Flori alese
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]