1,048 matches
-
unor concepții moderne și în ceea ce privește raporturile dintre cultură și religie, dintre cultură și civilizație, locul și rolul inspirației, stilul și finalitatea artei. Și de această dată, C. respinge o erudiție pretențioasă, ostentativă, discursul luând deseori o turnură lirică sau chiar colocvială. Graba redactării și eludarea unor etape, ce se resimt pe alocuri, nu împiedică Nostalgia paradisului a fi un închegat tratat de estetică și filosofie a culturii în viziune ortodoxă. În prima fază a carierei ziaristice, C. a dat la iveală
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
bibliografice: Petroveanu, Pagini, 238-246; Simion, Orientări, 353-363; Vlad, Convergențe, 48-53; Piru, Varia, I, 384-387, II, 453-459; Tomuș, Răsfrângeri, 197-202; Petrescu, Scriitori, 61-65; George, Sfârșitul, I, 201-208, 268-271; Nițescu, Repere, 58-63; Ciobanu, Critica, 268-271; Bălan, Artă, 208-212; Cristea, Domeniul, 365-367; Regman, Colocvial, 101-111; Ștefănescu, Preludiu, 233-238; Vlad, Lectura, 108-115; Ungheanu, Lecturi, 239-244; Pillat, Itinerarii, 348-351; Dimisianu, Opinii, 194-205; Mihăilescu, Conceptul, II, 120-126; Șerban, Ispita, 134-138; Paleologu, Ipoteze, 201-209; Grigurcu, Critici, 70-80; Felea, Prezența, 132-139; Simion, Scriitori, III, 583-599; Raicu, Fragmente, 437-446; Marcea
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
Mitică, „bucureșteanul par excellence”, cam intrigant, poltron și bârfitor, însă, altfel, mereu bine dispus și pus pe șotii, șmecher, lăudăros și băgăreț, o simpatică secătură, cu aura inconfundabilă a balcanității dâmbovițene. Amicul poate fi și becher, dar, cu felul lui colocvial (trăncănitor, adică), nu-i strică o nevastă în fața căreia să se poată făli cât e el de deștept și cum le știe pe toate. Cât despre familie, aici e destulă falsitate și, sub zâmbete, sub vorbăria prefăcută, frisonează un apetit
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
a dialogului și de un umor de bună calitate, cu toate că uneori apar derapaje spre excese ludice și grotești ori secvențe prolixe. Serialul radiofonic Piața rotundă, la care C. a fost coscenaristă, s-a remarcat prin verva situațiilor comice, „realismul” limbajului colocvial și naturalețea situațiilor, ca una dintre producțiile izbutite de „umor popular” din anii ’90. SCRIERI: Justin, București, 1990; Miercuri, joi pe strada circulară, pref. Hanibal Stănciulescu, București, 1998. Traduceri: Voltaire, Dicționar filosofic , Iași, 2003. Repere bibliografice: Ion Bogdan Lefter, Cum
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
Evenimentul” din Iași. Din 1990 este publicist-comentator la ziarul „Adevărul” și redactor al săptămânalul „Adevărul literar și artistic”. Este laureat al Premiului „G. Bacovia” al revistei „Ateneu”. C. s-a remarcat ca un ingenios comentator literar, cultivând predilect interviurile, discuțiile colocviale, confruntarea de opinii cu personalități ale literaturii române contemporane, contribuțiile sale în această direcție fiind reunite în volumele de Dialoguri literare (I-II, 1976-1980) și Mărturii în timp (1997). Privite în ansamblu, dialogurile nu se încadrează în formula comună a
COROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286429_a_287758]
-
II, 287-302, III, 95-103, 172-175, 253-255; Săndulescu, Citind, 202-209; Nițescu, Repere, 21-27; Piru, Reflexe, 246-250; Felea, Secțiuni, 387-390; Ciobanu, Critica, 201-211; Ungureanu, La umbra cărților, 5-15; Oprea, Incidențe, 41-50; Zaciu, Lecturi, 134-138; Ungheanu, Arhipelag, 332-337; Crohmălniceanu, Literatura, III, 186-203; Regman, Colocvial, 264-278; Fanache, Întâlniri, 227-233; Săndulescu, Continuități, 261-264, 280-283; Mihăilescu, Conceptul, I, 414-424; Sevastia Bălășescu, Contribuții la bibliografia critică - Șerban Cioculescu. Opera în periodice (1923-1947), București, 1977; Cristea, Arcadia, 178-182; Simion, Scriitori, I, 690-697; Zaciu, Alte lecturi, 147-152; Ungheanu, Lecturi, 141-152
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
a poetului și a poeziei sunt temele din Elementul „lume” (1978). Volumul Satiră duhurilor mele... (Parodii și nu prea) (1980) constituie oarecum o răspântie în creația lui C., în sensul apropierii de lirica optzecistă prin adoptarea unui limbaj prozaic, anecdotic, colocvial, ironic și autoironic. Timpul, moartea, dualitatea funciară a lumii rămân teme predilecte, dar, aspirând să pătrundă câte un înțeles, poetul percepe totul ca pe un spectacol factice, tragicomic. În Declinul elegiei (1983), ochiul-spectator, martor însingurat, surprinde iluzia, „farsa” pretutindeni în
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
1977, 8873; Nicolae Ciobanu, Doi poeți tineri, CNT, 1977, 48; Iorgulescu, Scriitori, 47; Valentin F. Mihăescu, Ipostazele iubirii, CNT, 1979, 48; Nicolae Ciobanu, Ochii pământului, „Viața militară”, 1984, 6; Alexandru Horia, „Imperiul de corali”, LCF, 1987, 12; Hristu Cândroveanu, Poezia colocvială, RL, 1989, 16; Ulici, Lit. rom., I, 258-259. S.I.
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
slabe și sunt expuși unui risc sporit de delincvență juvenilă, sarcină și eșec școlar (Newcomb & Felix-Ortiz, 1992). Pe scurt 10.1 Drogurile cel mai frecvent consumate de adolescenți și tineri și simptomele de intoxicație specifice Denumire Mod de întrebuințare Denumiri colocviale Simptomele intoxicației Marijuana Cei mai mulți utilizatori preferă să fumeze țigări de marijuana (joint-uri) iarbă, buruiană, pot, Gandj, kiful Starea de euforie dispare, în general, în 2-3 ore. Marijuana cu fenciclidină Marijuana amestecată cu PCP Loveboat Simptome de paranoia, probleme de concentrare
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
-se foarte mult, ca atmosferă, mai cu seamă de poezia lui Cristian Popescu. Banalitatea se amestecă de fapt cu epifanicul, realul cu irealitatea, epicul cu liricul, poezia cu proza, limbajul culturii înalte, stilul livresc cu limbajul culturii joase și registrul colocvial, împreună stau imaginația lingvistică și clișeul, originalul și parodia, într-o demonstrație a caracterului eteroclit al oricărui limbaj, inclusiv literar. „Construcția” este vizibilă însă doar la o lectură atentă, aluziile livrești, artificiile, trimiterile ludic-ironice la citate, autori (mai ales la
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
negoț și avea de dat și de luat de la cei de afară. - Bătrâne, zice ăsta, sunt foarte necăjit că răul din mine îneacă adesea binele...]. Se observă aici, ca și în multe alte „proze scurte” care ilustrează Gramatica... în afara tentei colocviale a povestirii, o conștiință neliniștită, cum se întâlnește adesea la D. Cantemir sau la cronicarii din secolul al XVII-lea. Adresându-se sieși sau altora, autorul ar dori răspunsuri și soluții la întrebările ce îl frământă. El este un meditativ
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
fi observată în romanul modern, și anume colocvializarea vorbirii naratorului. Această tehnică minimalizează diferențele dintre vorbirea naratorului și vorbirea personajelor. Studiile despre stilul indirect liber subliniază frecvent faptul că prezența acestuia este stimulată de un nivel stilistic care aproximează vorbirea colocvială 452. Prin folosirea stilului indirect liber "limbajul scris" se apropie "din nou de limbajul vorbit, care este mai simplu din punct de vedere sintactic"453. În conjuncție cu stilul indirect liber, o astfel de colocvializare are o funcție semiotică importantă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
romanul lui Döblin. Va trebui să revin asupra acestei observații în decursul discuției despre situația narativă la persoana întîi și modificările ei în direcția situației narative personale, din moment ce nivelul stilului are acolo un efect similar în situația narativă: un stil colocvial, cum este cel din în romanul De veghe în lanul de secară, tinde să limiteze perspectiva narativă la punctul de vedere al eului care trăiește. 7.1.8. Probleme ale demarcației auctorial-personal Cînd nu doar expresii individuale, ci și argumente
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
obiecțiile sale sînt cîteodată înregistrate indirect în discursul vorbitorului. Într-un fel, monologul dramatic este non-narativ, deoarece constă doar în vorbire citată direct. În această privință el se apropie de narațiunile la persoana întîi, în care actul narativ este colorat colocvial, cum sînt Huckleberry Finn, De veghe în lanul de secară, care, desigur, sînt încadrate fără rețineri în genul narativ. Pentru teoria generică diferența stă în faptul că persoana a doua implicată în romanul De veghe în lanul de secară și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Huckleberry Finn, De veghe în lanul de secară, care, desigur, sînt încadrate fără rețineri în genul narativ. Pentru teoria generică diferența stă în faptul că persoana a doua implicată în romanul De veghe în lanul de secară și în narațiunile colocviale la persoana întîi similare este un cititor implicit, în timp ce persoana a doua implicată în monologul dramatic este un personaj ficțional implicit. Spontaneitatea exprimării "eului" narator este comună ambelor forme, narațiunea colocvială la persoana întîi și monologul dramatic. Această spontaneitate apare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
De veghe în lanul de secară și în narațiunile colocviale la persoana întîi similare este un cititor implicit, în timp ce persoana a doua implicată în monologul dramatic este un personaj ficțional implicit. Spontaneitatea exprimării "eului" narator este comună ambelor forme, narațiunea colocvială la persoana întîi și monologul dramatic. Această spontaneitate apare de asemenea în conjuncție cu monologul interior. Pînă în secolul XX, monologul dramatic era aproape complet limitat la poezie (de exemplu, My Last Duchess de Robert Browning). În ficțiunea mai recentă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
168, 172, 178, 190, 201, 224-225, 230-231, 239, 296-299, 302-307, 311-312, 314-317, 320, 323, 327, 334, 338 ca editor, 296 ca martor ocular, 120, 152, 297, 302 ca narator în ramă, 296, ca persoană care dă citire unei povestiri, 296 colocvial, 329 cvasiautobiografic, 30, 78, 122, 127, 147, 149, 180, 297, 301, 307-309, 311-312, 322, 328 deschematizare a rolului, 315 periferic, 101, 178, 201, 296-297, 302-307 și narator auctorial, 317 și narațiune la persoana a treia, 156-157, 295-338 și punct de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cuprinde: • factorii (actorii/personajele/agenții) comunicării; • distanța dintre aceștia și • dispoziția așezării lor. Ambele sunt importante pentru precizarea particularităților canalului de transmitere a mesajului; • cadrul și contextul instituțional al comunicării, ceea ce imprimă, automat, un anumit tip de cod: oficial, mass-media, colocvial, didactic, secret etc.; • situația enunțiativă (interviu, dezbatere, lecție, sesiune științifică etc.); • repertoriile active sau latente ale emițător-receptorilor; • retroacțiunile practicate; • elementele de bruiaj (zgomotele). Este evident că pentru fiecare dintre acestea, comunicarea în clasă are specificul său, determinat de cadrul instituțional
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
un design de cercetare explicit - iar dacă nu, cel puțin unul implicit. În sensul cel mai elementar, designul este secvența logică ce leagă datele empirice de Întrebările inițiale ale studiului și, În cele din urmă, de concluziile sale. La modul colocvial, un design de cercetare este un plan logic pentru a ajunge de aici până acolo - unde aici poate fi considerat setul inițial de Întrebări la care trebuie găsite răspunsuri, iar acolo, setul de concluzii (răspunsuri) privitoare la aceste Întrebări. Între
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
avea loc simultan mii de Întâlniri neplanificate, neprotocolare și spontane. În afara locuinței familiale, de cele mai multe ori prea strâmtă, strada era spațiul cel mai important de desfășurare a vieții publice, astfel că expresia „merg În centru” s-a transformat, În limbaj colocvial, În „merg În stradă”. Ca nuclee ale socializării, aceste spații reprezentau, de asemenea, locuri esențiale pentru dezvoltarea opiniei publice și a „naționalismului de cartier”, care putea căpăta forme instituționale: echipe sportive, bande, ceremonii de celebrare a sfinților protectori, festivaluri și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
G. Țeposu vedea Orașul „fără solemnitatea prozaică din poemele lui Carl Sandburg”, ca un „hibrid cu îndoită înfățișare, de ființă tentaculară și de monstru încremenit”, iar în La cea mai înaltă ficțiune (1984) sublinia felul în care „predispoziția pentru stilul colocvial, grav și jovial, malițios și bonom se păstrează intactă”, dublată însă de „radiografierea parodică a existenței”, în cartea apărută în 1990, Înnebunesc și-mi pare rău, Nicolae Manolescu descoperea „reversul întunecat și coșmaresc” al acestei poezii. Observația se întemeia, între
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
în colaborare cu Dumitru M. Ion); Branko Țvetkoski, Adiere de molitvă, București, 1995. Repere bibliografice: Ștefan Aug. Doinaș, „Neîmblânzită ca o stea lactee”, LCF, 1975, 27; Piru, Poezia, II, 521; Barbu, O ist., 445; Ulici, Prima verba, I, 22; Regman, Colocvial, 35-38; Iorgulescu, Scriitori, 73-78; Poantă, Radiografii, I, 307-308; Dorcescu, Embleme, 139-143; Ștefănescu, Jurnal, 149; Tartler, Melopoetica, 29-33; Poantă, Scriitori, 115-117; Ulici, Lit. rom., I, 204-205; Gheorghe Grigurcu, Paradis, Purgatoriu, Infern, RL, 1998, 25; Dicț. scriit. rom., II, 581-582; Popa, Ist.
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
atitudinea lirică, dând suflu ideii de continuitate, integrarea în natură până la contopire implicând o pseudoîmpăcare, de unde limbajul psalmic, adesea suprapus lacrimii: „Laudă, oricum, laudă ție, / natură și forță vie, / mamă ce ne legeni pe jumătate adormiți...” Concomitent poetă de aspect colocvial - recurgând la interogații, exclamații și imperative - și exploratoare a eului profund, contând pe forța inepuizabilă a senzației, dar organizându-și sentimentele în texte decantate, dense, de o fluență impecabilă, I. excelează în tranziția de la „desenul” clar, creator de reliefuri, la
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
București, 1977; Panait Istrati, Mediterana, pref. edit., București, 2001; Florin Mugur, Scrisori de la capătul zilelor, pref. edit., București, 2002. Repere bibliografice: Liviu Petrescu, „Rondul de noapte”, TR, 1974, 28; Ungureanu, La umbra cărților, 63-64; Ulici, Prima verba, I, 42-45; Regman, Colocvial, 227-230; Culcer, Citind, 80-88; Vlad, Lectura, 68-73; Ungheanu, Lecturi, 210-215, 296-300; Dimisianu, Opinii, 299-303; Dobrescu, Foiletoane, I, 143-151; George, Sfârșitul, III, 286-289; Raicu, Contemporani, 212-215; Zaciu, Lancea, 227-232; Grigurcu, Critici, 377-388; Culcer, Serii, 93-104; Felea, Prezența, 88-95; Grigurcu, Între critici
IORGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
Iași, 1997; Vergiliu, Aeneis, Iași, 1996; ed. Iași, 1999, Bucolicele și Georgicele, Iași, 1997; Lev Șestov, Extazele lui Plotin, Iași, 1996; Psalmii, Iași, 1997; ed. Iași, 2001; Shakespeare, Regele Lear, Iași, 2000. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 93-96; Regman, Colocvial, 279-295; Doinaș, Lectura, 236-242; Paleologu, Alchimia, 152-155; Valentin Silvestru, Lumini și penumbre, AST, 1985, 10; Grigurcu, Existența, 462-465; Sorin Antohi, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie, ATN, 1987, 3; Florin Faifer, Un poem al mâniei, CRC, 1990, 21; Aurel Pantea, Extazul
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]