719 matches
-
aprilie 1980, luând și 21 de ostatici din personalul ambasadei plus câțiva vizitatori și un polițist. După 6 zile, văzând că cererile nu le sunt satisfăcute, teroriștii au ucis unul din ostatici, ceea ce a determinat guvernul britanic să acționeze. Un comando al Special Air Service (SAS) a pătruns prin acoperiș în clădire, ucigând imediat 5 din teroriști, eliberând ostaticii. Spre sfârșitul războiului, prin anii 1987-88, populația iraniană era deja sătulă de lipsuri și de atâția ani de război, cu atât mai
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Insula Rodos a fost cucerită de germani, dar britanicii au preluat controlul asupra majorității insulelor din regiune până la mijlocul lunii septembrie 1943. Germanii se bucurau de o netă superioritate aeriană în regiune și, prin acțiuni combinate ale parașuțiștilor, aviației și comandourilor marinei au reușit să cucerească până în noiembrie insulele Kos și Leros. Restul garnizoanelor britanice au fost evacuate spre baze din Orientul Mijlociu. După invazia germană din Iugoslavia, nu au apărut lupte ale partizanilor antinaziști decât la două luni după declanșarea Operațiunii
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
de aterizare din lume. În 1998 a fost inaugurată a doua pistă, asftel devenind unul dintre cele mai importante din America Latină. Ocupă primul loc în America Latină, după cantitatea de marfă transportată, și al treilea după numărul de pasageri transportați. CĂTAM ("Comando Aéreo de Transporte Militar"), este anexă militară a aeroportului, destinată zborurilor militare și guvernamentale. Alte aeroporturi care deservesc Bogota ar fi aeroportul Guaymaral situat în nordvestul orașului în localitatea Șuba, destinat aeronavelor mici și serviciilor polițienești și baza aeriană militară
Bogotá () [Corola-website/Science/302313_a_303642]
-
pe peronul Gării de Nord de o echipă mixtă, de ofițeri ai armatei și de legionari, și dus împreună cu adjunctul său, Nicki Ștefănescu, la penitenciarul Jilava, unde aveau să fie asasinați, împreună cu alți 62 de generali, miniștri și fruntași politici, de un comando de legionari. Asasinarea lui Moruzov și a adjunctului său, Nicki Ștefănescu, la 27 noiembrie 1940, a avut ca scop ștergerea urmelor, atât ale lui Sima cât și ale lui Antonescu, despre care Moruzov deținea un dosar compromițător. La 14 septembrie
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
Ungaria ieșea din război, însă Hitler îi ordonase cu o zi înainte comandantului Otto Skorzeny să plece în Ungaria cu o misiune specială. Miklós, fiul lui Horthy, a fost arestat în aceeași zi și folosit drept ostatec de către Gestapo. Ulterior, comandoul special condus de Skorzeny a dus la îndeplinire operațiunea Panzerfaust: a intrat în Budapesta cu 42 de tancuri din clasa Tiger ("Tigru") și cu unitatea Goliath. La 16 octombrie 1944, Horthy a fost capturat în palatul regal din Buda, fiind
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
până la 80 de soldați cu vârste între 15 și 20 de ani, sub autoritatea absolută a unui lider adult cu experiență. Detașamentele, specializate în operațiuni de căutare și distrugere în spatele liniei frontului în timpul și după bătălii, au fost descrise ca comandouri ale morții. Ele se asemnănau cu "Sturmbattalion "din armata germană și cu unitățile de asalt rusești organizate în Primul Război Mondial. În total, 1650 de Albi au murit în Teroarea Roșie și 10.000 de Roșii au murit în Teroarea
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
și Andrada Popa (voci adiționale). Este realizat albumul "Toți într-o barcă", primul disc pe care Mircea Vintilă îl înregistrează alături de formația Brambura. Colaborarea cu Horia Stoicanu este continuată, alături de care a înființat în anul 2000, după spusele sale, un "„comando muzical”" prin care cei doi au dorit să "„debarce în forță pe plaja de manele”". Ca urmare, dintre cele 10 piese care alcătuiesc materialul albumului "Toți într-o barcă", cinci sunt creditate tandemului Vintilă - Stoicanu, iar alte două sunt semnate
Mircea Vintilă () [Corola-website/Science/303878_a_305207]
-
au cerut retragerea imediată a forțelor rusești din Cecenia și au amenințat că vor arunca în aer cladirea cu toți cei aflați în ea, dacă autoritățile ar fi încercat să elibereze ostaticii prin forță. După trei zile de la începutul crizei, comandourile forțelor speciale rusești au năvălit în clădire, după ce ocupanții teatrului și ostaticii lor au fost amețiți cu un gaz de luptă introdus prin sistemul de ventilație. Rebelii inconștienți au fost împușcați mortal. Gazul, a cărui compoziție autoritățile militare nu au
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
16-17 iulie 1918 țarul și întreaga familie (soția, Alexandra Fiodorovna, nepoata reginei Victoria a Angliei, țareviciul Alexei și cele patru surori, Olga, Tatiana, Maria, Anastasia) au fost uciși bestial în Casa Ipatiev, alături de medicul curant și câțiva slujitori, de un comando bolșevic condus de Iurevski (membru al proaspetei poliții secrete, CEKA). Nu s-a găsit nici o confirmare în legătură cu cei care au ordonat masacrul, dar firele duc la Centru. În plin Război Civil, când trupele alb-gardiste se apropiau de oraș și trupele
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
de centru Kadima, ministru al apărării (1981-1983), ministru de externe (1998-1999), ministru al agriculturii, al comerțului și industriei etc. Înainte de intrarea în viața politică, s-a distins ca militar, ca unul din comandanții brigăzii de parașutiști, fondator al unității de comando 101 și ca general-maior, comandant al trupelor frontului de sud. Tatăl său, Shmuel Scheinermann era un tehnician agronom originar din Brest-Litovsk, pe atunci Lituania în sensul lărgit, în Imperiul Rus. Mama sa, Vera sau Dvora, născută Schneier, era medic, originară
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
Sharon a revenit la serviciul activ cu gradul de maior, ca fondator și comandant al unei noi unități, Unitatea 101, o unitate de forțe speciale, însărcinată cu operațiuni de represalii, ca răspuns la atacurile fedainilor palestinieni. Prima unitate israeliană de comando, Unitatea 101, era specializată în război de gherilă ofensivă pe teritoriu inamic. Unitatea era alcătuită din 50 de oameni, în mare parte foști parașutiști și din personalul Unității 30. Ei au fost înarmați cu arme nestandardizate, fiind însărcinați cu efectuarea
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
siriene, dar a suferit pierderi semnificative. O anchetă internă a exonerat Guvernul de responsabilitatea pentru eșecurile de dinainte și din timpul războiului, dar furia publică l-a forțat pe prim-ministrul Golda Meir să demisioneze. În iulie 1976, trupele de comando israeliene au efectuat o misiune îndrazneață, care a reușit salvarea a 95 de ostatici, care erau deținuți de către gherilele Organizației pentru Eliberarea Palestinei la Aeroportul Internațional Entebbe aproape de Kampala, Uganda. Alegerile Knesset-ului din 1977 au marcat un punct de
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
Sarantopoulos. Profesorul Florin Constantiniu afirma că agentul Sarantopoulos îl viza de fapt pe generalul german Erik Hansen (șeful Misiunii Militare Germane în România), iar Döring ar fi fost victima unei confuzii. În filmul "Revanșa", autorul asasinatului este prezentat a fi comandoul legionar condus de comisarul Paraipan, iar Sarantopoulos este prezentat doar ca un vagabond scos țap ispășitor pentru uciderea maiorului Döring. O altă eroare ar putea fi considerată moartea lui Paraipan, cu atât mai mult cu cât personajul real care a
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
și Emmerich Schäffer. Filmul ficționalizează câteva evenimente reale petrecute în noiembrie 1940 (masacrul de la Jilava, asasinarea profesorilor Nicolae Iorga și Virgil Madgearu), în perioada Statului Național-Legionar. Comisarul Moldovan este însărcinat cu anchetarea unui masacru organizat în noiembrie 1940 de un comando legionar la închisoarea Viraga. Masacrul a avut ca țintă mai mulți adversari ai regimului politic de extremă dreaptă din România anului 1940, încarcerați la Viraga, printre care și un grup de activiști comuniști. Pentru a scoate adevărul la lumină, Moldovan
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
a afirmat că existența unor conflicte dintre legionari și comuniști în anii 1940-1941 este o minciună, numărul comuniștilor fiind foarte redus pentru a reprezenta o amenințare pentru legionari. De asemenea, eliberarea din închisoare a deținuților comuniști pentru a scăpa de comandourile legionare care au săvârșit masacrul de la Jilava din 26/27 noiembrie 1940 nu este adevărată, iar comuniștii au rămas în închisoare, ei neprezentând o țintă pentru asasinii legionari. Cadrul politic în care a fost realizat filmul a impus prezentarea unor
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
sau chiar ani, încurcând astfel planurile ofensive aliate din Europa. Unitățile forțelor aliate participante la Operațiunea Torța, care debarcaseră la Alger, (Forța de asalt estică), avuseseră ca obiectiv ca, după debarcarea pe litoralul african, să continue atacul prin acțiuni ale comandourilor și ale forțelor aeropurtate în Tunisia. Aceste planuri au fost întârziate de comandanții locali ai trupelor franceze Vichyiste, care au început negocieri cu Aliații. Aliații au fost obligați să lase garnizoane numeroase în teritoriile controlate de Regimul de la Vichy în
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
au ordonat trupelor germane din peninsulă să ocupe centrul și nordul Italiei. Militarii germani au dezarmat fără greutate trupele italiene dezorientate și au preluat întreg echipamentul și armamentul armatei italiene. După numai patru ziele mai târziu, pe 12 septembrie, un comando de parașutiști condus de Otto Skorzeny a reușit să-l elibereze din captivitate pe Mussolini în timpul așa numitei „Operațiuni Stejarul” ("Unternehmen Eiche"). Câtă vreme s-a aflat în captivitate, Mussolini fusese mutat din loc în loc pentru a împiedica eliberarea lui
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
este numele folosit de unități de comando ale armatei italiene în Primul Război Mondial. Denumirea provine de la verbul "Ardire" ("it. a îndrăzni") și o traducere aproximativa în limba română ar fi "vitejii". "Reparți d'assalto" (Unitățile de Asalt) au fost înființate în vara anului 1917 de către Colonelul
Arditi () [Corola-website/Science/311059_a_312388]
-
În aceste condiții nu este de mirare că numeroși localnici s-au alăturat mișcării de rezistență antinazistă, iar restul populației a sprijinit în mod pasiv partizanii. După o vreme, specialiștii NKVD, SMERȘ și GRU au început să instruiască grupuri speciale - comandouri ale forțelor speciale - care au fost parașutate în spatele liniilor inamice. Cei recrutați în aceste grupuri erau de obicei voluntari din rândurile armatei regulate, a trupelor ministerului de interne dar și din rândul sportivilor de performanță sovietici. După ce ajungeau în spatele liniilor
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
aceste grupuri luau legătura cu formațiunile de partizani deja existente în teritoriile ocupate și le reorganizau și instruiau. În fiecare grup, ofițerii specializați în munca de strângere a informațiilor și în telecomunicații ocupau un loc aparte. Unii dintre membrii acestor comandouri au devenit comandanți renumiți ai unităților de partizani, așa cum a fost Dmitri Nicolaevici Medvedev. Legendă: Autoritățile sovietice au considerat că Belarusul este un teritoriu de o importanță extremă și au hotărât inițierea și consolidarea mișcării de partizani încă de la începutul
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
doua zi după emiterea primelor directive date de la centru. După unele estimări sovietice, în august 1941, luptau deja 231 de detașamente de partizani în spatele liniilor inamice. Până la sfârșitul anului 1941, fuseseră parașutate în sprijinul partizanilor din Belarus peste 437 de comandouri speciale cu peste 7.200 de luptători. Totuși, odată cu înaintarea liniei frontului spre est, condițiile aprovizionării unităților de partizani s-au înrăutățit continuu până în martie 1942. Una dintre cele mai mari greutăți întâmpinate de partizani era lipsa unor legături radio
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
eliberat deabia pe 8 august. Brigada I a serviciilor speciale a debarcat în al doilea val, având ca avantgardă două subunități franțuzești. Debarcarea acestei brigăzi a ajuns să fie faimoasă datorită faptului că a fost condusă de cimpoiașul Bill Millin. Comandourile franceze și britanice au avut ținte separate în Ouistreham: francezii un bloc de locuințe și un cazinou iar brianicii două baterii de artilerie care țineau sub control plajele. Blocul s-a dovedit rezistent în fața armelor antitanc ale comandoului, dar cazinoul
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
Bill Millin. Comandourile franceze și britanice au avut ținte separate în Ouistreham: francezii un bloc de locuințe și un cazinou iar brianicii două baterii de artilerie care țineau sub control plajele. Blocul s-a dovedit rezistent în fața armelor antitanc ale comandoului, dar cazinoul a fost cucerit cu ajutorul unui tanc „Centaur”. Conandoul britanic a reușit să cucerească amândouă locațiile bateriilor, dar nu au găsit niciun tun acolo. Piesele de artilerie fuseseră mutate cu ceva timp mai înianite. Comandourile au lăsat sarcina curățării
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
în fața armelor antitanc ale comandoului, dar cazinoul a fost cucerit cu ajutorul unui tanc „Centaur”. Conandoul britanic a reușit să cucerească amândouă locațiile bateriilor, dar nu au găsit niciun tun acolo. Piesele de artilerie fuseseră mutate cu ceva timp mai înianite. Comandourile au lăsat sarcina curățării regiunii de focarele de rezistență germane în seama infanteriștelor și s-au alăturat brigăzii lor, care a venit în sprijinul Diviziei a 6-a aeropurtate care lupta în interiorul teritoriului francez. Forțele canadiene care au debarcat pe
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
de infanterie (Northumbrian) a reușit să depășească aceste probleme și a înaintat până la periferia orașului Bayeux până la sfârșitul zilei. Cu excepția canadienilor de pe Plaja Juno, nicio divizie nu a ajuns mai aproape de obiectivele lor decât militarii din Divizia a 50-a. Comandoul britanic nr. 47 a debarcat pe Gold la est de Le Hamel. Ei aveau ca sarcină să intre adânc în teritoriul francez, să-și schimbe direcția de deplasare spre vest, să mărșăluiască 16 km prin teritoriul controlat de germani și
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]