487 matches
-
sufletului. Toate aceste impresii nu le iei decât dumneata. Actorul este obosit iar dumneata trist; asta pentru că el s-a zbătut fără să simtă ceva, iar dumneata ai simțit fără să te zbați. Dacă ar fi fost altfel, condiția de comediant ar fi cea mai nefericită condiție; dar nu el este personajul, el îl joacă și îl joacă atât de bine încât dumneata îl iei drept acesta: iluzia este numai pentru dumneata; el știe că nu este acela." Arta comediantului constă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de comediant ar fi cea mai nefericită condiție; dar nu el este personajul, el îl joacă și îl joacă atât de bine încât dumneata îl iei drept acesta: iluzia este numai pentru dumneata; el știe că nu este acela." Arta comediantului constă în analizarea constantă a efectelor sale pentru a le stăpâni. De aceea el nu simte nimic din emoția pe care i-o trezește spectatorului, căci nu el este personajul, ci îl joacă. Numai spectatorul este câștigat de iluzie. Sensibilitatea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aceea el nu simte nimic din emoția pe care i-o trezește spectatorului, căci nu el este personajul, ci îl joacă. Numai spectatorul este câștigat de iluzie. Sensibilitatea actorului, jucată, nu este decât o înșelătorie. Acest lucru îi permite marelui comediant să intre în rolurile sale, chiar și în acelea care sunt la antipodul sensibilității sale. După părerea omului cu paradoxul, el este "un spectator rece și liniștit" (îi trebuie) "spirit de pătrundere și nicio sensibilitate, arta de a imita totul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
paradoxul, el este "un spectator rece și liniștit" (îi trebuie) "spirit de pătrundere și nicio sensibilitate, arta de a imita totul, sau, ceea ce este același lucru, o aptitudine egală pentru tot felul de caractere și de roluri." Privindu-se jucând, comediantul este o ființă dublă, care trebuie să se străduiască să-i ascundă spectatorului această dedublare 41. Un abis îl desparte de personajul său. Diderot o ia ca exemplu pe D-ra Clairon, căreia i-a observat timp îndelungat jocul, pentru a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ochii închiși, nemișcată, ea poate, urmărindu-și din memorie visul, să se audă, să se vadă, să se aprecieze și să aprecieze impresiile pe care le va face. În momentul acesta este o ființă dublă: micuța Clairon și marea Agripină." Comediantul nu joacă "din rărunchi", ci cu sânge rece, făcând referire la un "model ideal", un fel de "fantomă măreață", pe care și-a construit-o pornind de la cea imaginată de autorul dramatic. Acesta și-a elaborat propriul model cu referire
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tatonare lungă și grea". "Prietene, exclamă omul cu paradoxul, există trei modele, omul din natură, omul poetului, omul actorului. Cel din natură este mai puțin mare decât cel al poetului, iar acesta și mai puțin mare decât cel al marelui comediant, cel mai exagerat din toți. Ultimul se suie pe umerii celui dinainte, și se închide într-un mare manechin din răchită căruia îi reprezintă sufletul; el manevrează acest manechin într-un mod înfricoșător, chiar și pentru poetul care nu se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scopuri foarte diferite în cele două lucrări ale sale, Diderot afișează acolo poziții opuse. În Convorbiri despre Fiul nelegitim, operă destinată unui public larg, în care Diderot vrea să apere condiția actorului, prea adesea criticată, și să-l investească pe comediant cu o înaltă funcție morală, asemănătoare celei a predicatorului, face o activitate de propagandă ca în Enciclopedie. În schimb, în Paradoxul, întreprinde o vastă reflecție fenomenologică pe care numai moartea o va întrerupe, reflecție rezervată unui cerc restrâns de cititori
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1781, chiar în anul morții, adaugă o a doua prefață la traducerile sale din opera teatrală. Singurele lucrări ale lui Diderot pe care nu le-a cunoscut sunt, cum este și normal, scrierile sale postume, Saloanele (Salons) și Paradoxul despre comediant (Paradoxe sur le comédien). Dacă Lessing a lucrat mult asupra operei lui Diderot, acesta îl cunoaște în schimb prost pe Lessing. Pare să se fi interesat mai ales de Miss Sara Sampson, piesă din 1755, pe care o califică drept
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spectacolului va fi cu atât mai convingătoare pentru spectator cu cât îl va părăsi el mai emoționat. De aceea Lessing este foarte atent la toate mijloacele susceptibile să întărească puterea emoțională a spectacolului. El se interesează în special de jocul comediantului și de rolul muzicii de scenă care, și unul și cealaltă, generează emoția. Lessing reproșează Teatrului clasic francez că a suprimat elementele de spectacol capabile să-l impresioneze pe spectator. După exemplul lui Diderot în Convorbiri despre Fiul nelegitim, el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
admirativ față de arta pantomimei la Antici care dispuneau de un întreg limbaj gestual. Cheironomia era deosebit de complexă în teatrul latin. Lessing nu caută restaurarea pantomimei, conștient fiind că gesturile codate care sunt executate acolo nu reprezintă decât un limbaj convențional. Comediantul trebuie să găsească în sinea lui gesturi specifice, firești, adaptate la situația în care evoluează. Din lecturarea tratatelor antice, Lessing reține că în teatru gestul nu trebuie să fie niciodată lipsit de intenționalitate. Lui nu-i este destinat să fie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gesturi specifice, firești, adaptate la situația în care evoluează. Din lecturarea tratatelor antice, Lessing reține că în teatru gestul nu trebuie să fie niciodată lipsit de intenționalitate. Lui nu-i este destinat să fie grațios, să scoată în evidență meritele comediantului a cărui artă devine atunci cabotinaj. El trebuie să reușească să arate sufletul personajului. "Nu știm decât foarte puține lucruri despre cheironomia anticilor, adică ansamblul de reguli pe care anticii le trasaseră pentru mișcările mâinii. Însă știm că au dus
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a piesei. 4. Goldoni, reformatorul comediei în Italia Goldoni (1701-1793), a cărui carieră cuprinde întregul secol, este cel mai mare reformator al comediei italiene. Răsturnând tradiția instaurată de commedia dell'arte, în care spectacolul se bazează în întregime pe virtuozitatea comediantului, el descentrează interesul pentru joc către text, iar caracterului îi substituie tipul. Adept al Iluminismului, el concepe teatrul nu ca pe un divertisment, ci ca pe un loc de reflectare asupra moravurilor timpului său pe care vrea, prin râs, să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramatic ce ne-a lăsat, în afara unor livrete de operă și câteva tragicomedii, mai bine de două sute de comedii, nu este un teoretician în sensul obișnuit al cuvântului. Om de platou, el își scrie foarte repede piesele pentru trupele de comedianți de care este legat prin contract. Practica sa neîncetată în scriitura dramatică, frecventarea asiduă a actorilor ca și a sălilor de spectacol i-au permis să construiască o gândire pur personală, atât asupra legăturii dintre textul dramatic și joc, cât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trame sau scenari, sketch-urile lor, clovneriile, "lazzi"58-urile lor în culegeri numite, după regiunile Italiei, centoni, zibaldoni sau cibaldoni. Textele de commedia nu au fost vreodată scrise altfel decât sub formă de canevas, lăsându-se toată libertatea de improvizație comediantului care se exprimă prin pantomimă 59 măcar la fel ca prin dialog. Această improvizație, posibilă în măsura în care actorul joacă constant același rol, nu este de fapt decât aparentă, căci se bazează pe un anumit număr de tehnici învățate. 4.2. Reforma
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rol, nu este de fapt decât aparentă, căci se bazează pe un anumit număr de tehnici învățate. 4.2. Reforma Goldoni, care pornește războiul împotriva unei asemenea tradiții, incompatibilă cu teatrul modern pe care vrea să-l creeze, impune simultan comedianților abandonarea improvizației și a măștilor, două tehnici de joc tributare una alteia. Comedianții dell'arte pot improviza, pentru că ei încarnează un tip imuabil, înscris invariabil, cu ajutorul măștii, pe fața lor. 4.2.1. De la improvizație la text Goldoni degajează progresiv
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
număr de tehnici învățate. 4.2. Reforma Goldoni, care pornește războiul împotriva unei asemenea tradiții, incompatibilă cu teatrul modern pe care vrea să-l creeze, impune simultan comedianților abandonarea improvizației și a măștilor, două tehnici de joc tributare una alteia. Comedianții dell'arte pot improviza, pentru că ei încarnează un tip imuabil, înscris invariabil, cu ajutorul măștii, pe fața lor. 4.2.1. De la improvizație la text Goldoni degajează progresiv scriitura din cadrul jocului, impunându-le actorilor un text. Dacă nu-și realizează reforma
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și pentru a-mi urma geniul, nu am scris-o așa cum este citită aici. Cu excepția a trei sau patru scene pe Act, cele mai interesante pentru rolurile serioase, tot restul Comediei era numai indicat, în maniera numită de obicei de Comedianți un canevas; adică un Scenariu redactat, în care, indicând subiectul, trama, desfășurarea și locul unde vin tiradele și dialogurile, le lăsam Actorilor libertatea de a completa lucrarea pe neașteptate, cu cuvinte bine alese, niște lazzi potrivite și niște punctări strălucite
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
subiectul, trama, desfășurarea și locul unde vin tiradele și dialogurile, le lăsam Actorilor libertatea de a completa lucrarea pe neașteptate, cu cuvinte bine alese, niște lazzi potrivite și niște punctări strălucite." De-abia mult mai târziu, decepționat de interpretarea unor comedianți mai puțin dotați, scrie în întregime, fixând chiar și acele lazzi. Am văzut-o apoi jucată de alți Comedianți, dar pentru că le lipsea nu capacitatea poate, ci niște cunoștințe pe care nu li le putea da numai scenariul, mi s-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
neașteptate, cu cuvinte bine alese, niște lazzi potrivite și niște punctări strălucite." De-abia mult mai târziu, decepționat de interpretarea unor comedianți mai puțin dotați, scrie în întregime, fixând chiar și acele lazzi. Am văzut-o apoi jucată de alți Comedianți, dar pentru că le lipsea nu capacitatea poate, ci niște cunoștințe pe care nu li le putea da numai scenariul, mi s-a părut că a pierdut enorm comparativ cu prima reprezentație. De aceea m-am hotărât să o scriu în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Louis-Sébastien Mercier din 1775. Goldoni își află personajele prin intermediul unui amestec permanent de realism și stilizare, invers decât drama burgheză, hotărât realistă 61. Această abandonare a măștii îi permite chiar uneori să schimbe modelul existent. Repartiția rolurilor în trupele de comedianți dell'arte constituie, pentru actori, un dispozitiv de joc. Întotdeauna există, într-o trupă, cei doi bătrâni, cei doi zanni, perechile de îndrăgostiți și subreta. Când Goldoni este compozitorul oficial al Teatrului San Angelo, trupa este distribuită după cum urmează: cei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a doua îndrăgostită, Beatrice, devine soția bătrânului Ottavio. Cât despre subretă, Coralina, îndrăgostită de tânărul Florindo, este promovată la rangul de primă amoreză, în același timp cu Rosaura, care și ea îl iubește pe Florindo. Goldoni se lovește de reticențele comedianților cărora le schimbă obiceiurile, modificându-le jocul în cursul repetițiilor cu care ei nu sunt obișnuiți. Ei se simt neîndemânatici jucând cu fața descoperită și nu sunt dispuși să memoreze un text. Acest lucru este dovedit de cuvintele pe care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ce e cu mine. Orazio Ți-e teamă ? De ce anume ? Tonino Scumpul meu Domn Orazio, să lăsăm naibii glumele, și să stăm ca lumea de vorbă. Comediile astea de caracter ne-au răsturnat cu fundul în sus meseria. Un biet comediant care a învățat după tradiție și care e obișnuit să improvizeze, să spună, bine sau rău, tot ce-i trece prin cap, când se vede obligat să învețe și să spună un text gata făcut, atunci, dacă are un dram
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
casa stăpânului său Pantalone. Când distribuie rolurile, actorii, preferând să improvizeze, refuză să-și învețe textul, sub pretextul că este prea greu, și că joacă roluri care nu li se potrivesc. Fiecare pretinde un rol conform caracterului său, după exemplul comedianților dell'arte care toată viața încarnează un singur tip. În piesa aceasta, care capătă aspectul unei comedii de comedianți, Goldoni arată că este obligat să dea înapoi și să le îngăduie actorilor masca de care unii reușesc să se despartă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este prea greu, și că joacă roluri care nu li se potrivesc. Fiecare pretinde un rol conform caracterului său, după exemplul comedianților dell'arte care toată viața încarnează un singur tip. În piesa aceasta, care capătă aspectul unei comedii de comedianți, Goldoni arată că este obligat să dea înapoi și să le îngăduie actorilor masca de care unii reușesc să se despartă cu greu. De aceea Goldoni nu-și precupețește laudele față de actrițele care, datorită inteligenței și talentului lor, i-au
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spirituală, și îndatoritoare în mod firesc, dădea un nou avânt imaginației mele, și mă încuraja să lucrez în acest gen de Comedii care cer finețe și inventivitate", scrie Goldoni în Memoriile sale. Goldoni va regăsi mai târziu același conservatorism la Comedianții Italieni de la Paris, care nu mai au succes, căci nu au știut să evolueze și au încremenit într-un joc care și-a pierdut întreaga originalitate. El se lovește în privința lor de o rezistență încă și mai mare și nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]