1,909 matches
-
cathartic. În felul acesta, se urmărește anularea sau cel puțin compensarea actelor negative din trecutul imediat sau Îndepărtat. Durerea morală, regretul, suferința, doliul sunt forme simbolice cu caracter sublimativ, veritabile ritualuri, care exprimă efortul persoanei de a repara actele negative comise, de care se consideră a fi vinovată. Este o revenire asupra actelor comise și o reevaluare a acestora În planul conștiinței morale a individului, declanșând un alt tip de suferințe morale sub formă de remușcări și căință. Căința este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
din trecutul imediat sau Îndepărtat. Durerea morală, regretul, suferința, doliul sunt forme simbolice cu caracter sublimativ, veritabile ritualuri, care exprimă efortul persoanei de a repara actele negative comise, de care se consideră a fi vinovată. Este o revenire asupra actelor comise și o reevaluare a acestora În planul conștiinței morale a individului, declanșând un alt tip de suferințe morale sub formă de remușcări și căință. Căința este o reactualizare În planul conștiinței a vinovăției comise sau a unui act pe care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vinovată. Este o revenire asupra actelor comise și o reevaluare a acestora În planul conștiinței morale a individului, declanșând un alt tip de suferințe morale sub formă de remușcări și căință. Căința este o reactualizare În planul conștiinței a vinovăției comise sau a unui act pe care am fost refuzat să-l facem. Pentru M. Scheler, ea este o „amintire dureroasă”, o remușcare care revine sau persistă În mod obsedant În conștiința individului. Ce este căința? Este ea un act reparator
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Întrucât nu se mai poate reveni asupra lui. În sensul acesta, căința ne apare ca un sentiment pur moral, un proces absolut necesar prin care individul este pus față-n față cu el Însuși și obligat să-și evalueze actele comise. Așadar, căința este un proces prin care sufletul se purifică, se vindecă, ridicându-se și recăpătându-și virtuțile pierdute. Ea este primul pas către actul reparator. Reparația este un efort intențional sufletesc și moral. Ea are tot un caracter simbolic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
particular al actelor de reparație În Psihologia Morală. Orice reparație este un act simbolic. Să ne referim pentru exemplu la furt. Acesta constă În Însușirea de către o persoană a unui obiect aparținând altei persoane fără știrea și voia acesteia. Actul comis va determina ulterior, un sentiment de culpabilitate În cazul persoanei care a produs prejudiciul. Acesta va fi Întreținut de prezența obiectului furat ca obiectivare a culpabilității. Înapoierea obiectului persoanei prejudiciate este un act de reparație morală, prin care, o dată cu obiectul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoana Într-o stare de inferioritate și regresiune (J. Delay și P. Pichotă. Această durere nu are un caracter corporal și nici psihic, ci este raportată la valorile morale. Durerea morală este similară chinului. Ea reprezintă plata individului pentru greșelile comise, sau pedeapsa pentru păcatele sale. Din acest motiv, existența În chinurile durerii este raportată la Infern, după cum existența În plăcere este rezervată Paradisului. Între Infernul durerii și Paradisul plăcerii se interpune Purgatoriul, simbol al instanței de catharsis al durerii, al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
rupe barierele care-l Închid. Prin aceasta, chinul este eliberarea disperată a omului de constrângeri. Dar chinul mai este și amintirea dureroasă care te apasă, legat de vinovățiile comise În trecut. Toate acestea asociază chinul cu pedeapsa morală pentru faptele comise. Chinul este răspunderea și pedeapsa morală combinate, destul de greu de separat una de alta. Frământare, efort, eliberare - chinul este tortura fizică și morală care urmărește individul, fiind sădit În adâncul conștiinței sale morale, amintindu-i permanent de vinovăția sa. Chinul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
eliberare - chinul este tortura fizică și morală care urmărește individul, fiind sădit În adâncul conștiinței sale morale, amintindu-i permanent de vinovăția sa. Chinul este Închiderea persoanei În Închisoarea propriei sale conștiințe, ca o permanentă asociere a acesteia cu vinovăția comisă. Este complexul lui Cain. De aici derivă toate formele de chin ale persoanei umane. Chinul este unic ca suferință, deși el este mai apropiat de efortul de reparație prin pedeapsă, decât de suferința propriu-zisă. Formele de manifestare ale acestuia au
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sunt extrem de nuanțate și ele se Înscriu În ontologia umanului. Chinul este un supliciu ritualizat, deși aparent formal; el este absurd, inutil și inexplicabil. El se raportează la acțiunile umane, fiind În final o Încercare de „repetare reparatorie” a vinovăției comise. Aceasta o vedem În panorama tragicului, care nu este altceva decât spectacolul chinului expiator. Toate personajele tragice au fost eroi, dar, prin vinovăția lor, au devenit eroi decăzuți. Este o pierdere a statutului uman și moral. Dar lucrurile nu se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ea este anularea pedepsei, deci și a chinului. În absența iertării, chinurile s-ar acumula la nesfârșit, iar viața ar Înceta să mai existe prin Închiderea ei totală. Alături de iertare, al doilea factor care poate anula chinul este uitarea faptelor comise, ceea ce ar corespunde, Într-o formă ocolită, tot cu iertarea. Atât iertarea, cât și uitarea sunt atitudini care vin dinspre cel prejudiciat către cel care a comis vinovăția sau prejudiciul. Împăcarea are semnificația simbolică a ștergerii vinovăției, a anulării acesteia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cel prejudiciat către cel care a comis vinovăția sau prejudiciul. Împăcarea are semnificația simbolică a ștergerii vinovăției, a anulării acesteia și a refacerii relațiilor dintre cele două persoane. Ultima formă de anulare a chinului este căința, regretul sincer pentru păcatul comis și dorința de a-și repara greșeala, vinovăția. În acest caz, chinul este acceptat ca fiind o cale absolut obligatorie de parcurs. Nu poți spera În mântuire dacă nu treci tu Însuți prin nenorocirile pe care le-ai produs. Chinul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trăit de individ În planul conștiinței sale morale (A. LittréĂ. Pentru P. Foulquié și R. Saint-Jean, sentimentul sau complexul de culpabilitate este o stare patologică constând În faptul că subiectul se simte vinovat În fața conștiinței sale de o greșeală intenționat comisă sau independent de voința sa, pentru care acesta trebuie să fie pedepsit. K. Jaspers, care a dedicat un important studiu vinovăției, distinge patru forme principale. Acestea sunt următoarele: aă vinovăția criminală, care se referă la crimele comise de individ, ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dacă actul a fost făcut În mod nereflexiv, automat și involuntar, ca o eroare. Întotdeauna persoana care prejudiciază este responsabilă de efectele actelor sale negative, indiferent dacă a avut sau nu intenția de a le comite. Această răspundere pentru actele comise face ca acțiunea prejudiciabilă să fie pusă sub semnul responsabilității morale a individului. Singura situație În care cel care comite o acțiune psihomorală negativă Împotriva altei persoane nu este pusă sub semnul responsabilității morale este reprezentată de faptul că cel
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
contactul său cu victima. Această satisfacție Îi anulează sentimentul de culpabilitate sau cel puțin Îl face să se simtă Învinovățit de către alții, și În nici un caz de propria sa conștiință. Anestezia morală a agresorului este satisfăcută de actul de agresivitate comis. 2. Persoana care este prejudiciată Dacă se poate vorbi despre un profil psihologic al agresorului, acesta este perfect valabil și În cazul victimei. Nu oricine, oricum și oricând, poate cădea victimă. Există, ca și În cazul persoanei agresorului, anumite condiții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
următoarele aspecte: aă să fie În raport direct cu gravitatea prejudiciului produs; bă să producă asupra agresorului efectul pe care prejudiciul l-a produs asupra victimei; că să anuleze conștiința perversă și să trezească În persoana agresorului conștiința gravității actului comis, suferință și durere morală și sufletească, astfel Încât acesta să retrăiască În planul conștiinței sale traumatismul pe care l-a avut victima sa; dă să fie o compensare pentru victimă; eă prin efectele sale psihomorale, să-l determine pe agresor să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
decât cei needucați. Educația este un factor esențial, din care se dezvoltă responsabilitatea individului, discernământul său. Oamenii educați regretă primii greșelile lor. Persoanele lipsite de educație, sau formate Într-o direcție negativă, nu regretă sau trec cu ușurință faptele negative comise, văzând uneori În acestea forme de curaj și de afirmare. Regretul ca suferință psihomorală Orice regret este o Întoarcere către trecut, pe care persoana o trăiește În sfera conștiinței sale ca pe o suferință. Această Întoarcere care mă face să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
forme de curaj și de afirmare. Regretul ca suferință psihomorală Orice regret este o Întoarcere către trecut, pe care persoana o trăiește În sfera conștiinței sale ca pe o suferință. Această Întoarcere care mă face să sufăr, fie pentru Răul comis, fie pentru refuzul de a nu fi făcut Binele atunci când trebuia, când mi se impunea să-l fac, chiar dacă, prin atitudinea mea pasivă, nu am făcut Răul. Este o stare de nostalgie, o Întoarcere dureroasă care mă apasă și mă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În sensul acesta, regretul trebuie considerat o veritabilă experiență a Întoarcerii către trecut, care include două stări sufletești și morale: durerea și suferința. Să Încercăm să vedem care este raportul dintre regret și durerea, și suferința, care-l Însoțesc. Răul comis este perceput și trăit de persoană ca vinovăție, ca o stare sufletească complexă care apasă permanent individul. Orice reactualizare a vinovăției este Însoțită de resentimente față de actele comise În trecut și față de propria sa persoană, În prezent. Persoana se simte
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-și propria culpabilitate. Care poate fi soluția În acest caz? Regretul nu este Însă numai tortură sufletească și morală. El actualizează vinovăția, pentru a o putea repara. Vinovăția morală este Însăși condiția desprinderii, prin regret. Faptul de a regreta actele comise este, dincolo de Întoarcerea către un trecut penibil, traumatizant sufletește și moral, și condiția desprinderii de acest trecut. Regretul cuprinde un Întreg șir de acte, sufletești și morale, prin care conștiința obligă Eul să reevalueze critic actele sale și să facă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o situație concretă, bine determinată și delimitată În timp. Prin aceasta, el are un caracter exterior În raport cu persoana, care adesea consideră că, deși a comis un act reprobabil, producerea acestuia a fost independentă de voința sa. Vinovăția legată de faptul comis este mai puțin, sau chiar deloc, resimțită interior către de persoană, ea rămânând În afara acesteia. 2. Căința Căința, ca de altfel și remușcarea, este resimțită interior de persoană, Întrucât aceasta nu mai este, ca În cazul regretului, un simplu spectator
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
consumat, ci se recunoaște ca fiind un autor activ al producerii acestuia. Orice căință rezultă din conștiința mea, care judecă faptele Eului meu. Ea nu este un simplu regret, ci, În același timp, și un efort de reparare a greșelilor comise. Conștiința mea morală, În cazul regretului, face apel la arhetipul suprem, la divinitate, care este chemată să judece actele mele. Căința este efortul de a mă putea prezenta În fața Judecătorului pentru a putea obține iertarea. Prin căință, eu doresc să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este „durerea spiritului În legătură cu ceea ce a greșit” (Înțelepciunea lui Solomon, V, 2-3Ă. Pentru R. Le Senne, căința se raportează În primul rând la intelect și voință. Ea are un caracter autoreflexiv, prin care cel care a greșit reflectează asupra greșelii comise și vrea să Întreprindă un act de reparație. 3. Remușcarea Remușcarea este forma cea mai profundă a trăirii interioare a vinovăției de către persoană. În cazul remușcării, se suprapune amintirea actului negativ pe actul propriu-zis. Amintirea concentrează În ea durerea, suferința
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
concentrează În ea durerea, suferința și doliul. F. Nietzsche spune că remușcarea este o „iluzie interioară”. Ea apare ca un spectru terifiant, care domină În totalitate persoana, Închizând-o În limitele propriei sale vinovății. Persoana se va identifica cu vinovăția comisă, pierzându-și semnificația umană. În această situație, sentimentul sufletesc și moral al remușcării va duce la dezvoltarea unei depresii grave, dureroase și penibile, care invadează sufletul individului. Spre deosebire de căință, remușcarea are un caracter profund afectiv, care poate duce la o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
luându-și marfa Înapoi și returnându-mi banii. Însă acesta nu căzu la Învoială nici cu una, nici cu cealaltă, așa că nu-mi mai rămase altceva de făcut decât să urmez sfatul prietenilor mei și să informez poliția de Înșelătoria comisă, cerându-le să-mi recupereze banii. Spre surprinderea mea, În timp ce mă aflam la biroul de poliție pentru a-mi depune plângerea, am fost arestat din ordinul guvernatorului și adus În fața acestuia. Prima anchetă pe care o făcu viza pașaportul. I
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
al personalității, marcat de aspectele psihosociale de tip deviant, care-l deosebesc de bolnavul mintal. Semiologia deviantului sociopatic este reprezentată prin următoarele grupe de manifestări: - un anumit stil de existență, caracterizat prin: instabilitate, impulsivitate, inadaptabilitate, tendință spre mitomanie, disimularea actelor comise; - o copilărie tulburată, cu: alternanță între apatie și surescitare, activitate școlară neregulată, acte de indisciplină, crize de mânie, fugă; - accentuarea acestor tulburări în perioada adolescenței, când apar: conflicte cu autoritatea (părinți, educatori), instabilitatea sau inegalitatea școlară urmată de eșecuri, frecventarea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]