504 matches
-
Colentina - nr. 80 - 408 Șos. Colentina - nr. 410 - 484; Șos. Colentina - nr. 31 - 53 Șos. Colentina - nr. 55 Șos. Colentina - nr. 57 - 97 Șos. Colentina - nr. 99 - 411 Șos. Colentina - nr. 413 - 513 Int. Colții Brezei Int. Colții Morarului Str. Comisul Buzinca Str. Constantin Gheața Str. Constanța Str. Cornișei - nr. 1 - 17 Str. Cornișei - nr. 2 - 10; Str. Cornișei - nr. 12 - 50 Str. Cornișei - nr. 19 - 71; Str. Cornișor Str. Cotmeana Ale. Cozia Str. Cpt. Constantin Merișescu Str. Cpt. Gheorghe Rovența
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
vechi sat din vatra Sloboziei a fost Cetățelele, localizat în partea de Sud-Vest a actualului municipiu. Este menționat în documente la 16 iulie 1538, când era întărit de voievodul Radu Paisie, împreună cu mai multe sate, spătarului Drăghici, vistierului Udriște și comisului Vintilă, care primeau în această zona mai multe moșii și sate ce se întindeau de la "cotul Ialomiței din jos de Orașul de Floci până în dreptul satului Tătariul, aflat pe moșia Lata, în dreptul văii Sărata" (adică până în dreptul localității Motâlva de pe
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
Muntenia, România. Se află pe malul lacului Mostiștea. Având rădăcini adânci în negura istoriei, satul Tăriceni (Vutești după vechea denumire) este menționat pentru prima dată într-un document din 2 aprilie 1579, prin care Mihnea Turcitul îi întărește lui Chirică comisul o ocină în satul Vutești: „Din mila lui Dumnezeu, Io Mihnea voevod și domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul marelui și prea bunului Alexandru voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugei mele Chirică comis și Jupâniței sale
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
Spinare 13. Ioniță Țurcan 14. Gheorghe Lajivechi 15. Toader Nechita 16. Tudorache, scutelnic a dumisale spătarului Contandin Sturza 17. Dumitru Tij, scutelnic a dumisale spătarului Contandin Sturza 18. Neculita Cornița, scutelnic a dumisale spătarului Contandin Sturza 19. Anton, scutelnic a comisului Fotache 20. Enachi Chebac, scutelnic a comisului Fotache 21. Lupul Chebac, scutelnic a comisului Fotache 22. Constandin Chipaila, scutelnic a lui Gheorghe Șerban, căpitan 23. Ursache, vier, scutelnic a lui Gheorghe Șerban, căpitan 24. Șerban, țigan de acolo 25. Case
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
15. Toader Nechita 16. Tudorache, scutelnic a dumisale spătarului Contandin Sturza 17. Dumitru Tij, scutelnic a dumisale spătarului Contandin Sturza 18. Neculita Cornița, scutelnic a dumisale spătarului Contandin Sturza 19. Anton, scutelnic a comisului Fotache 20. Enachi Chebac, scutelnic a comisului Fotache 21. Lupul Chebac, scutelnic a comisului Fotache 22. Constandin Chipaila, scutelnic a lui Gheorghe Șerban, căpitan 23. Ursache, vier, scutelnic a lui Gheorghe Șerban, căpitan 24. Șerban, țigan de acolo 25. Case cu femei văduve de la acest sat 26
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
dumisale spătarului Contandin Sturza 17. Dumitru Tij, scutelnic a dumisale spătarului Contandin Sturza 18. Neculita Cornița, scutelnic a dumisale spătarului Contandin Sturza 19. Anton, scutelnic a comisului Fotache 20. Enachi Chebac, scutelnic a comisului Fotache 21. Lupul Chebac, scutelnic a comisului Fotache 22. Constandin Chipaila, scutelnic a lui Gheorghe Șerban, căpitan 23. Ursache, vier, scutelnic a lui Gheorghe Șerban, căpitan 24. Șerban, țigan de acolo 25. Case cu femei văduve de la acest sat 26. Țigani 27. Tudora, babă 28. Nastasie Recensămintele
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
care se duc la Târgul Ieșilor ori la Român fac acolo popas mare"". Astăzi, Hanul Ancuței a redevenit locul de popas și odihnă de odinioară, păstrând câte ceva din atmosferă unui trecut care îndeamnă la taclale și zăbava, ca pe vremea comisului Ioniță. Mihail Sadoveanu scria despre han: ""Trebuie să știți dumneavoastră că hanul acela al Ancuței nu era han, ci era cetate!. Avea niște ziduri groase de ici până colo și niște porți ferecate cum n-am văzut în zilele mele
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
și în Pliocen). În fiecare din aceste etape s-au creat platforme de eroziune, ce se mai recunosc astăzi pe creste sub forma unor suprafețe aproape plane, fracționate de văi (de exemplu: creasta principală în Vârful Brătilei și în Vârful Comisul). Lista vârfurilor din munții Făgăraș cuprinde nu mai puțin de 107 vârfuri cu înălțimi de peste 2.000 de metri, dintre care 40 de vârfuri cu înălțimea peste 2.400 de metri și 8 vârfuri peste 2.500 de metri, inclusiv
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
domnia mea și cât va trăi fiul domniei mele, Mihail voievod... Iată aceștia sunt martorii acestui hrisov: Radu ban-vornic, jupan Martin, Aga ban, jupan Stoica rusul, jupan Dragomir dela Segarcea, baldovin logofăt, Micul vistier și Vasea purtătorul de sabie, Stanciu comis, Manea stolnic, Gherghina paharnic. Și eu, Mihail gramatic, care am scris la Argeș, luna Iunie 10 zile în anul 6923 (1415) indiction 8, în vremea când a venit Mustafa Celapi. Io, Mircea voevod, din mila lui dumnezeu domn. Acad. R.P.R.
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,95%). Pentru 2,63% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Satul eponim al comunei a purtat numele de "Măstănești" până la înființarea în 1594 a schitului Apostolache, denumit după comisul care l-a înființat împreună cu soția sa, Voichița. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Podgoria a județului Prahova și era formată din satele Mârlogea, Tisa și Buzota, totalizând 1556 de locuitori. În 1925 ea este
Comuna Apostolache, Prahova () [Corola-website/Science/301636_a_302965]
-
interes local, toate aflate în satul Filipeștii de Târg. Unul dintre ele este monument de arhitectură ruinele unei mori vechi de apă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Celelalte trei sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare: piatra tombală a comisului Vintilă (secolul al XVI-lea) din incinta bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, pisania bisericii vechi (1642) aflată în zidul pridvorului aceleiași biserici; și o cruce de pomenire din piatră (1646) aflată la ieșirea din Filipeștii de Târg pe drumul spre Mărgineni
Comuna Filipeștii de Târg, Prahova () [Corola-website/Science/301673_a_303002]
-
zapise de danie și cumpărătură de la răzeși, se învoiesc ca Antiohie să întoarcă banii în schimbul moșiei. În anul 1801 moșia Văleni trece în proprietatea familiei Roșca Codreanu ca urmare a casatoriei dintre Ioan Roșca Codreanu cu Ecaterina Jora. În 1837 comisul Gheorghe Roșca Codreanu lasă prin testament toată moșia sa Vălenii constituită din hlizele ei (adică părți din moșie) Dăncenii, Stâlpitura, Ciocârlanul și Sârbii, "să se facă o școală pe moșia mea pentru una sută elevi cari să învețe dialectul latinesc
Văleni (Viișoara), Vaslui () [Corola-website/Science/301919_a_303248]
-
-lea Craiovescu. Pe 29 august 1530, într-o luptă dată la Viișoara, cei doi sunt uciși iar armata strânsă de ei este spulberată. Familia Craioveștilor nu se oprește aici cu ura față de noul domn; în octombrie, Drăghici, fiul lui Danciu, comisul Gogoasă și fratele marelui ban Barbu Craiovescu ucis la Viișoara, adună în jurul lui toată nobilimea olteană și „[...] înșelând împărăția că ar fi fecior de domn, i-au dat domnia și dovedindu-l boierii de mincinos, l-au spânzurat la Țarigrad
Vlad Înecatul () [Corola-website/Science/298680_a_300009]
-
multe locuri. În 1735 domeniul a fost moștenit de Dionisie Bánffy al IV-lea, care avea în acel moment 12 ani. După un timp petrecut la Curtea de la Viena, acesta s-a întors în Transilvania în anul 1747 ca Mare Comis al împărătesei Maria Tereza, după care a inițiat reconstrucția castelului în stil baroc între anii 1747-1751. În primă fază s-a construit curtea de onoare din fața clădirii porții, inspirându-se din arhitectura barocă vieneză. Curtea de onoare cu plan în
Castelul Bánffy de la Bonțida () [Corola-website/Science/299597_a_300926]
-
află moartea eroica Albu din Golești, rudă domnului, a cărui piatră tombala de la Mănăstirea Vieroș relatează pe larg evenimentul. Voievodul muntean este obligat să se retragă la Târgul de Floci unde organizează contra-ofensiva; o armată condusă de Dragomir vornicul, Mitrea comisul, Bratu paharnicul și Ioan pârcălabul înfrânge cetele moldovene ale lui Ioan Vodă cel Cumplit și cuceresc Bucureștiul. Pretendentul adus pe tron este prins și executat, capul lui fiind țintuit pe poarta palatului domnesc. Scenă, nu tocmai plăcută, este relatata de
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
domnitorului Radu cel Mare. Singura informație sigură a familiei sale o dă un act din 16 iulie 1538 dat de Radu Paisie prin care întărește lui Drăghici spătarul, fratelui său Udriște marele vistier din Mărgineni și vărului lor primar Vintilă comisul satele Viișoara și Tiha (probabil Tiia, sat astăzi dispărut, situat în apropierea localității Saelele) din Teleorman, „[...]pentru că le-au fost vechi și drepte ocine, dedine, de la bunicul lor Badea vornic, ci au fost pierdute de Bădica ce s-a ridicat
Radu Bădica () [Corola-website/Science/308222_a_309551]
-
voievod în cronicile lor. Totuși nu apare din neant. El figurează în Sfatul Țării în timpul domniei lui Neagoe Basarab semnând ca Bădica (Badea) Mare Postelnic, începând cu iunie 1517 , mai apoi, începând cu septembrie 1520 să urce la rangul de comis. Va rămâne în această demnitate până la moartea lui Neagoe Basarab și, probabil, pe tot parcursul scurtei domnii a fiului acestuia. Problema succesiuni dinastice după moartea marelui voievod se acutizează constatându-se în perioada septembrie 1521-august 1525 nu mai puțin de
Radu Bădica () [Corola-website/Science/308222_a_309551]
-
hrisov din 25 martie 1545 a menținut în funcții și chiar a promovat patru dregători ai predecesorului său. Cronica țării consemnează că la două săptămâni după instalare a poruncit ca să fie uciși mai mulți boieri printre care: Coadă vornicul, Radul comisul, Dragul stolnicul, Stroe spătarul, și Vintilă comisul. Cronica mai menționează că ei au fost și torturați pentru a dezvălui unde sunt banii și bijuteriile ascunse pentru a fi vărsate la tezaur. În urma acestui măcel, o parte din marea boierime și
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
în funcții și chiar a promovat patru dregători ai predecesorului său. Cronica țării consemnează că la două săptămâni după instalare a poruncit ca să fie uciși mai mulți boieri printre care: Coadă vornicul, Radul comisul, Dragul stolnicul, Stroe spătarul, și Vintilă comisul. Cronica mai menționează că ei au fost și torturați pentru a dezvălui unde sunt banii și bijuteriile ascunse pentru a fi vărsate la tezaur. În urma acestui măcel, o parte din marea boierime și rudele celor uciși pleacă în pribegie în
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
pod" (1975), "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Clipa" (1979), "Bietul Ioanide" (1979), "Năpasta" (1982), etc. a avut și o colaborare de succes cu Televiziunea. "Gaițele" (1993), "Strigoii" (1992), "Trandafirul și coroana", "Conu' Leonida față cu reacțiunea"(1985), "Moartea unui comis voiajor" (1977), "Idolul și Ion Anapoda" (1991) sunt doar câteva din piesele în care a apărut la Televiziune. Deși a fost considerată o actriță dramatică, Leopoldina Bălănuță a avut și memorabile roluri de comedie. Sceneta TV "Care de dame" de
Leopoldina Bălănuță () [Corola-website/Science/303976_a_305305]
-
folosit la traducerea denumirii germane "(General)-Feldmarschall", care a fost cea mai înaltă distincție militară acordată pentru gradul de general, mai întâi în țările germane, apoi și într-o serie de alte state europene. Inițial feldmareșalul a fost un vel comis la curtea imperială. În Evul Mediu feudal poziția dregătorului s-a dezvoltat, devenind comandant al cavaleriei. În secolul al XVI-lea, el a fost de obicei nu numai comandantul cavaleriei, ci și adjunct al comandantului suprem cu atribuții judiciare. În
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
ispravnic de Iași, în 1848 l-au făcut postelnic. Pe Gheorghe, moșul postelnicului Costachi, prin mijlocirea nepotu-său, domnul Ioan Sturza l-au făcut căminar. Pe Neculai, fiul căpitanului Iordachi, văr primare cu postelnicul Costachi, tot Mihai vodă l-au făcut comis și Enachi, frate vitreg postelnicului Costachi, la Ioan vodă s-a făcut căminar; și, iată, o familie boierească nouă și răpede ridictă la înalte ranguri au sporit în țară. Pentru fericirea ei sau pentru a ei împilare.“
Lipan (familie de nobili) () [Corola-website/Science/312957_a_314286]
-
trapeză, și câteva chilii. După moartea fraților Răftivanu, osemintele lor au fost depuse într-o cutie ce se afla în biserică. Ele erau scoase în fața credincioșilor la fiecare slujbă și se pomenea numele lor. Unul dintre moștenitorii Răftivanilor a fost comisul Gheorghe Sterea (1853-1940), nepotul lor. El luptase în războiul pentru independență și fusese acuzat de lezmajestate. Boierul Sterea este considerat al treilea ctitor, el adăugând bisericii, în anul 1914, sticla de cristal la ferestre și tabla de cupru pentru acoperiș
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Poiana-Dolhasca () [Corola-website/Science/309552_a_310881]
-
deosebită a limbii și vraja stilistica, observația realistă și pătrunzătoare de a surprinde destinele omenești, candoarea romantică în dezvăluirea sentimentelor și tainelor sufletești, cadrul de legendă și atmosfera poetica, poate fi considerată cea mai strălucită creație lirico-epică a lui Sadoveanu. Comisul Ioniță povestește cum, în tinerețea să, a trebuit să meargă până la Vodă pentru a i se face dreptate, legat de o problemă cu pământurile pe care a moștenit-o. Pe drum s-a oprit la Hanul Ancuței și i-a
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
dreptate „să poftească Maria Să să-mi pupe iapa nu departe de coadă!”. Acesta își continuă drumul și ajunge la curte. Este primit imediat la Vodă, și face o plecăciune. Domnul îi cere să se ridice, si auzindu-i vocea comisul își dă seama fulgerat că era chiar boierul de la han, dar nu era supărat de cele spuse. Încrezător, Ioniță îi arăta hârtiile, spunându-și pricina. Vodă îi dă dreptate, dar, amuzat, domnitorul îl întreabă ce ar fi făcut dacă nu
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]