493 matches
-
gata a răspunde acestei dorințe, dar declarațiunea sa trebuie a fi subordonată unei grabnice evacuări a Varnei de către trupele turce. Dacă plenipotențiarii otomani binevoiesc a declara în Congres că nu mai e nici un obstacol la evacuarea imediată a acestei fortărețe, comitele Șuvaloff e gata a răspunde la cererea primului plenipotențiar al Franței. Caratheodory-pașa cere amânarea unei cestiuni asupra căreia nu este în stare de a da un răspuns precis. D. Waddington observă că nu a prezentat o propunere, ci un simplu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
în stare de a da un răspuns precis. D. Waddington observă că nu a prezentat o propunere, ci un simplu apel la bunăvoința Rusiei, în cazul când circumstanțele ar permite de a evacua teritoriul otoman fără a trece prin România. Comitele Șuvaloff ar satisface cu fericire dorința d-lui Waddington și regretă că. d. prim-ple nipotențiar otoman nu poate astăzi da informațiunile necesare deciziunii guvernului rus. [...] Caratheodory-pașa cere ca Congresul să ia în considerațiune petițiunea înscrisă sub no. 40, în lista
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
cestiunea să poată fi tratată în afara Congresului de către puteri. Principele de Bismarck zice că în adevăr acesta ar fi singurul chip realizabil de a trata cestiunea și crede că colegii săi vor consimți a scrie guvernelor lor în acest sens. Comitele Șuvaloff amintește că propunerea plenipotențiarilor francezi relativă la libertatea religioasă și la diversele garanții acordate tutulor cultelor a creat un drept nou aplicabil tutulor principatelor și care autoriză pe cei interesați a susține la timp și loc justele lor reclamațiuni
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
de la un punct spre răsărit de Silistra până la Mangalia, la Marea Neagră. Punctul de la răsăritul Silistrei nu este încă fixat, dar este vorba de o linie strategică; aceasta este o concesiune făcută României și traseul exact al acestei concesiuni rămâne rezervat. Comitele Șuvaloff amintește că, în adevăr, nu este aci vorba de o linie strategică. Plenipotențiarii ruși au sporit teritoriul acordat României; s-a luat deciziunea ca o linie, plecând de la răsăritul Silistrei și mergând la Mangalia, care ar fi coprinsă în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
limită a posesiunilor române în Dobrogea]. Aceasta este o cestiune de bună credință; punctul important fiind numărul de elemente române de coprins în Bulgaria, această linie trebuie să fie trasă cu îngrijire și ar putea fi confiată unei comisiuni europene. Comitele Andrássy zice că, cele două puncte extreme fiind fixate, detaliele trebuiesc, în adevăr, lăsate unei comisiuni. Principele Hohenlohe observă că nu se poate încă preciza punctul extrem din partea Silistrei, dar că comisiunea a indicat ca acest punct să fie locul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
poate încă preciza punctul extrem din partea Silistrei, dar că comisiunea a indicat ca acest punct să fie locul unde s-ar putea stabili un pod peste Dunăre la răsăritul Silistrei, pod care ar lega cele două țărmuri române ale fluviului. Comitele Șuvaloff, admițând că un pod ce ar uni amândouă țărmurile Dunării era necesar și baronul de Haymerle adăogând că, după părerea experților, un singur punct în împregiurimi este propice la construcțiunea unui pod, președintele întreabă dacă congresul acceptă: 1. linia
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
într adevăr este comun pentru Bulgaria, Muntenegrul, Serbia, România și comisiunea trebuia să găsească o singură formulă pentru atâtea situațiuni diferite: era greu, mai ales de a coprinde într însa israeliții din România, a cărora situațiune este nedeterminată în ceea ce privește naționalitatea. Comitele de Launay, în scopul de a preveni o neînțelegere, a propus în cursul discuțiunii inserarea următoarei fraze: „israiliții din România, pe cât nu sunt de o naționalitate streină, dobândesc, fără împotrivire, naționalitatea română“. Principele de Bismarck semnalează inconvenientele ce ar putea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
de idei, primul-plenipotențiar al Rusiei socotește că, în cazul când principatele ar fi nevoite să capitalizeze tributul, ele ar găsi cu greu sumele necesarii și că angagiamentele ce ar lua le-ar cauza cheltuieli superioare tributului ce ar fi răscumpărat. Comitele Șuvaloff credea până acum că această cestiune a fost decisă cu ocazia declarației independenței și pentru acest motiv nu a prezentat în această privință nici o observațiune. Cu cât Excelența-Sa consideră însă cestiunea, cu atât i se pare just ca
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
deoarece independința este rezultatul nu al unei învoiri, dară al rezbelului. Lordul Salisbury a zis că nu armatele române și serbe au înaintat până sub zidurile Constantinopolului, ci armata rusă, și că cele dântâi nu au avut succese de înregistrat. Comitele Șuvaloff constată că aceste armate au avut succese serioase: cea dântâi a luat cu asalt mai multe redute la Plevna, și cea d-a doua a ocupat și ocupă încă o parte din teritoriul otoman. În această condițiune, dacă principatele
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
la Plevna, și cea d-a doua a ocupat și ocupă încă o parte din teritoriul otoman. În această condițiune, dacă principatele ar trebui să cumpere cu bani independința lor, ar rămânea să se știe ce au câștigat în rezbel. Comitele Șuvaloff se vede dară nevoit de a reaminti, precum a și făcut-o într-o ședință precedentă, că Rusia a propus în protocolul de la Londra un act foarte moderat, că Turcia a respins acest act și că urmează a suferi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
o indemnitate de rezbel; sub ce titlu s-ar impune un sacrificiu României, care a luat o parte strălucită la rezbel? Serbia se află asupra acestui din urmă punct în aceleași condițiuni aproape; plenipotențiarii Franței vor vota în contra capitalizării tributului. Comitele Saint-Vallier adaogă: sub rezerva că teritoriele concedate vor avea o sarcină proporțională a datoriei. Comitele Andrássy face aluzie la Art. 5 al Tratatului de la San Stefano, care a fost reamintit acum și care tratează despre o îndemnitate ce rămâne a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
luat o parte strălucită la rezbel? Serbia se află asupra acestui din urmă punct în aceleași condițiuni aproape; plenipotențiarii Franței vor vota în contra capitalizării tributului. Comitele Saint-Vallier adaogă: sub rezerva că teritoriele concedate vor avea o sarcină proporțională a datoriei. Comitele Andrássy face aluzie la Art. 5 al Tratatului de la San Stefano, care a fost reamintit acum și care tratează despre o îndemnitate ce rămâne a se dezbate între România și Turcia, zice că Congresul a rămas străin de această stipulațiune
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
tractări pentru pace. Acele tractări se petrecură fără ca România să ia parte la ele; și cu toate acestea dreptatea ar fi cerut ca alianța de pe câmpul de bătaie să fie păstrată și pe tărâmul diplomatic. în luna lui ianuarie, generalul comite Ignatiev, trecând prin București ca să meargă la San Stefano, aduse cabinetului Domnesc o epistolă de la A.S. principele Gorciakov, în care pentru prima oară se deschidea oficial vorba despre un schimb de teritorie, fără însă de a se pronunța încă numele
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ce înalt model cultural! De rușinea de a scrie poezie, între poeți cine scapă?! Cum e să te știi lebădă între atâtea gâște gălăgioase și să nu te umpli de rușinea de a fi altfel... E greu, peste poate, când comiți fatala mișcare de a publica în cele reviste. Atunci rușinea cea mare coboară peste tine și ești alungat pentru veci dintre gâștele cele salvatoare de Capitoliu. Cu oricâtă discreție te-ai furișa, cărțile te-arată din orice colț, cu degetele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
insistență maniacală, ignorându-l pe cititor. Acesta devine martorul inoportun al unei defulări turbulente și adeseori dizgrațioase. El asistă la un act intim lipsit de semnificație artistică și nu poate decât să se rușineze de indiscreția pe care (involuntar) o comite. Chestia cu blondele care își leagănă anusul ca un drogat coada este de neuitat. Despre blonde se știa că fac ceva de genul ăsta, dar despre drogați se credea (în mod greșit, constatăm acum) că merg cu coada în sus
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Uneori, abuzurile lui Vivian veneau cu o asemenea viteză, încât îmi trebuiau câteva momente ca să le absorb pe toate. — Gândește-te la cea mai recentă achiziție a lui Lulu - un ghid sexy, superprovocator despre cum să nu fii prins când comiți adulter. Ei, aia e o carte pe care șapte din zece oameni căsătoriți vor vrea s-o citească. Lulu pricepe. Pur și simplu, pricepe. Iar instinctele astea nu pot fi învățate, Claire. Mașina a încetinit la un semafor pe roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Apoi reiau cuvânt cu cuvânt, și dialogul palpitant și la obiect dintre Mihai și doamnă, pe care intenționam să-l includ neapărat în sceneta mea: < Mihai: Nobilus sum. Doamna (Printre râsete trufașe, fără atâta veselie) - Al cui este satul acesta? Comitele: Este un sat de oameni liberi. Doamna: (Cavalerilor veniți cu ea) - Deci omul acesta nu minte? Comitele: Nu, Alteța Voastră Serenissimă. Doamna (Lui Mihai) - Ai venit să ne ceri ceva? Ai vreo plângere? Mihai: Nu, Domina. Doamna: -Atunci de ce ai venit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
intenționam să-l includ neapărat în sceneta mea: < Mihai: Nobilus sum. Doamna (Printre râsete trufașe, fără atâta veselie) - Al cui este satul acesta? Comitele: Este un sat de oameni liberi. Doamna: (Cavalerilor veniți cu ea) - Deci omul acesta nu minte? Comitele: Nu, Alteța Voastră Serenissimă. Doamna (Lui Mihai) - Ai venit să ne ceri ceva? Ai vreo plângere? Mihai: Nu, Domina. Doamna: -Atunci de ce ai venit dintre toți oamenii acestui sat, să ne întâmpini, și încă fără nicio ceremonie? Mihai: -... Am venit să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Apoi s‑au ivit pădurile de un roșu pal, care, acoperite de o boare blândă, albastră, treceau de‑a lungul munților. Chiar vezi pădurile trecând? Să sperăm că și‑au luat bilet. Nu, lăsând gluma la o parte (Rainer), când comiți infracțiuni ai nevoie de sprijinul unui om care te iubește și care în cazul său e o femeie (Sophie). Acest sprijin nu‑i același lucru cu ceea ce vede în femeie un mic‑burghez, ci mai degrabă cu ceea ce înseamnă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dincolo de Dunăre-pe malul stâng (nordic) după un sfert de secol, ei reușesc în ciuda opoziției bulgarilor și ungurilor să se întoarcă în Imperiu. Să observăm că bulgarii, care dominau nordul Dunării, nu aveau o armată în zonă, ci trimit pe un comite din sud. Colonizarea celor prinși s-a făcut în scopul dijmelor ce se puteau percepe de pe urma muncii lor. Ei au fost așezați departe de Dunăre și mai observăm că erau înarmați -aceasta înseamnă că regiunile din nord și locuitorii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cele două țări române, a unor orașe de tip medieval, încă înainte de întemeierea statului-la sud de Carpați, nu aflăm, în 1247, nici un singur oraș. Cel mai vechi oraș amintit în Țara Românească este Câmpulungul (1300), conform inscripției latine de pe mormântul comitelui Laurentius, așadar înainte de descălecare. În Moldova, întemeierea Episcopiei cumanilor, în 1227, a dus la apariția unei curți și a unui târg-un act al papii amintește cu prilejul năvălirii mongolilor de "civitas de Mylco" (Milcov), civitas, adică orășel întărit, aflat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să organizeze un stat propriu, cu statut de autonomie în cadrul Imperiului bizantin. Astfel, în Thesalia dintre Pind și Marea Egee, se organizează (întemeiază) "Vlahia Mare", cu privilegii de autonomie pentru clanurile de vlahi, aflată sub conducerea supremă a unui despot sau comite bizantin, ca reprezentant al împăratului în teritoriu. Aceasta este prima ctitorie statală românească din istorie, menționată prima dată în 980. În acest an, împăratul Vasile II numește pe Niculiță, stăpân feudal local al themei vlahilor din Ellada, provincie ce cuprindea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românesc) în organizarea și conducerea statului, fenomen ce se va accentua în anii următori. În anii 1210-1216, la Vidin, a avut loc o conjurație a boierilor împotriva lui Asan Borilă, care a apelat la regele ungar Andrei II (vezi expediția comitelui Ioachim de Sibiu). Ulterior, în 1213, prin căsătoria fiicei sale Maria cu împăratul latin Henric de Flandra, el s-a bucurat de sprijinul său. În 1216, după moartea împăratului latin, situația țarului bulgar s-a agravat, Ioan, fiul lui Asan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Choniates arată că, în 1199, sciții (cumanii) împreună cu o ceată de vlahi au trecut Istrul", cu referire la românii nord-dunăreni. Pe la 1210, când la Vidin a izbucnit o răscoală, în ajutorul țarului Asan Borilă a venit o oaste condusă de comitele Ioachim de Sibiu, alcătuită din "sași, români, secui, pecenegi", iar când a ajuns la râul Obozt (Olt), "trei căpetenii din Cumania ieșindu-i înainte a dat lupta cu ei, dintre care doi au fost uciși, iar al treilea, Karaz, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
proprietatea personală a regelui, la fel ca și teritoriile ocupate prin luptă. Acestea erau împărțite în "districte" delimitate teritorial, cu un hinterland variabil în jurul unei cetăți și care ulterior devenea comitat. În fruntea comitatului, regele numea un om de încredere, comitele, cu atribuții administrative, juridice, fiscale și militare. La început, comitatele erau foarte întinse teritorial, corespunzând voievodatelor din secolele X-XI: Bihor, Timiș, Solnoc, Alba aveau dimensiuni mari. După consolidarea regatului ungar, comitatele și-au micșorat dimensiunile, iar numărul lor a crescut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]