588 matches
-
dintre ele! Nu ai avea puterea să cari floarea pe prăvălatecul suiș, către Lumea ta. Profesorul se întoarse cu totul către pădureanca cu suav grumaz prins în inele de aramă, surprinzându-i pe față cum încă îi stăruiau oroarea și compătimirea pentru gestul masochist la care el se pretase, adineauri, sub candelabrul de argint. Printre ramurile arborelui-candelabru, care păreau vrăjite de grumazul ei, constrâns, în spirala de cupru, să arate disproporționat și totuși feciorelnic, începură să se agite surescitabili și arțăgoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ofensivă nu se face fără tractat în regulă ei răspund c-ar fi nedemn de-a cere de la un împărat zapis și chezășie; daca le spui că teoria de "om și om", o teorie curat filantropică și un rezultat al compătimirii ce omul o are nu numai cu semenul său ci chiar cu animalele, devine o stupiditate erijîndu-se în teorie de stat, căci preface tara moștenită, apărată cu vărsare de sânge și cu privațiuni, într-o mlaștină americană pentru scurgerea elementelor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nostru de religie. M-a mustrat cu blândețe (fusesem, bineînțeles, turnat). "Cum, băiete, tu nu crezi că sufletul e nemuritor?" Nu cred, părinte!" "Rău trebuie să fi trăit tu în cei șapte ani de acasă! a exclamat el cu sinceră compătimire. Mama și tata nu te-au învățat să te închini?" "Ba m-au învățat, i-am răspuns, am trăit bine în cei șapte ani și mama se închină ori de câte ori se așează și se scoală de la masă." " Atunci cum, fiule? Cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
obrazul celălalt." "Și ce faceți?"' Nu știu, nu mi s-a întîmplat acest lucru niciodată!" "Și totuși?" Am spus, nu accept. Forma de neacceptare se va manifesta atunci, după caz. Poate să-mi stârnească ură, dar tot atât de bine și milă, compătimire sau poate rușine că am împins pe cineva s-o facă. În nici un caz n-aș întoarce și celălalt obraz". "Și de ce credeți dumneavoastră că nimeni nu e bun? E o idee disperată, cum ați ajuns la ea?" "N-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și vorbit cu cine trebuie și intru în comerțul de stat. Dar tu n-o să pleci, o să stai ani în șir, să te găsească americanii la deratizare și... și Vintilă își izbi fruntea cu palma și se văită cu o compătimire copleșită: a! a! Ce om de valoare! Ce minte! Câte calități într-un singur om! Cum au putut bolșevicii să-l înjosească în felul ăsta!" Calistrat făcu "jjj. jjj! Batroane, se bâlbâi el, văd agum o băsărică de Joi-mari, gu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
viscolul chinuind neîncetat vârfurile celor doi plopi... Victoraș, ne-am procopsit..." Și în clipa când contemplă inevitabilul care s-a produs, care nu trebuia să se producă, și acuma ce să-i mai faci decât să cauți în tine însuți compătimire și să încerci să nu te disprețuiești: "Aoleo!", exclamă cu humor. Mă liniștii, dar nu ieșii din uimire. "De ce aoleo? zisei. În ce sens ne-am procopsit?" "Ne-am procopsit, repetă de astă dată mai ferm, dând mereu din cap
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cântă!“ și ea s-a fâstâcit foarte tare și de-atunci n-a mai îngânat nici un cântec. Pe atunci oamenii încă o mai alintau, dar, după ce s-a întors bolnavă și chinuită, nimeni nu i-a arătat vreun pic de compătimire! Cât sunt de cruzi în această privință! Ce idei au! Prima care a întâmpinat-o cu ură și dispreț a fost maică-sa: „De-acum m-ai făcut de râs“. Și ea a fost prima care a lăsat-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și mai mult. Parcă o imensă mândrie și desconsiderație, aproape ură, se citeau pe fața aceasta și, concomitent, mai era încă ceva încrezător, ceva uimitor de sincer; când îi priveai trăsăturile, cele două contraste parcă îți trezeau chiar o anume compătimire. Această frumusețe orbitoare era chiar insuportabilă, frumusețea feței palide, a obrajilor aproape supți și a ochilor arzători, era o frumusețe bizară! Prințul privi cam un minut, apoi se dezmetici brusc, se uită grăbit în jur, își apropie în grabă portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
om. Citiți-l, vreau să-l citiți. După toate aparențele, biletul era scris în grabă: „Astăzi se va decide soarta mea și dumneata știi în ce fel. Astăzi va trebui să-mi dau irevocabil cuvântul. N-am nici un drept la compătimirea dumitale, nu îndrăznesc să am nici o speranță; însă cândva mi-ai spus un cuvânt, unul singur, și acest cuvânt mi-a luminat toată noaptea neagră a vieții și a devenit un far pentru mine. Spune-mi, acum, un cuvânt asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai existe aceste deziceri sumbre și pătimașe, cum s-a dezis Rogojin mai înainte, iar toate astea să se săvârșească liber și... senin. Oare Rogojin nu-i capabil de lumină? Spune că o iubește altfel, că n-are în el compătimire, n-are „nici un fel de milă“. Ce-i drept, a adăugat pe urmă că „mila ta e, poate, mai mare decât dragostea mea“ - însă se calomniază singur. Hm, Rogojin cu cartea în mână - oare aceasta nu-i „milă“, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
compătimească. Când va afla tot adevărul și când se va convinge ce ființă vrednică de milă este această femeie vătămată, smintită, oare nu-i va ierta trecutul și chinurile lui toate? Oare nu-i va deveni slugă, frate, prieten, pronie? Compătimirea va da un sens vieții lui Rogojin, îl va învăța ce să facă. Compătimirea este cea mai importantă și, poate, unica lege a existenței întregii omeniri. O, cât de necinstit și de vinovat e el față de Rogojin! Nu, nu “în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de milă este această femeie vătămată, smintită, oare nu-i va ierta trecutul și chinurile lui toate? Oare nu-i va deveni slugă, frate, prieten, pronie? Compătimirea va da un sens vieții lui Rogojin, îl va învăța ce să facă. Compătimirea este cea mai importantă și, poate, unica lege a existenței întregii omeniri. O, cât de necinstit și de vinovat e el față de Rogojin! Nu, nu “în sufletul rus nu se știe ce zace“, ci în sufletul lui nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu întrebarea ei discuția celorlalți și neadresându-se nimănui personal. — El e, îi răspunse prințul. — De-abia l-am recunoscut. S-a schimbat mult și... în bine. — Mă bucur pentru el, spuse prințul. — A fost foarte bolnav, adăugă Varia cu compătimire bucuroasă. — Prin ce s-a schimbat în bine? întrebă Lizaveta Prokofievna cu nedumerire, furioasă și aproape speriată. De unde ai scos-o? Nimic nu-i mai bine. Ce ți se pare mai bine? Nu-i nimic mai grozav decât „cavalerul sărman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest caz pretenția domnului Burdovski apare ca escrocherie pe față (adică, desigur, dacă ar fi știut adevărul!), dar tocmai asta-i problema, că a fost înșelat și de aceea insist să fie absolvit; de aceea spun că e vrednic de compătimire, din pricina credulității, și nu poate rămâne fără susținerea dumneavoastră; altfel, din această afacere, ar reieși că și dumnealui e un escroc. Însă eu sunt deja convins că nu înțelege nimic! Doar și eu am fost în aceeași stare înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el v-a îndrăgit mai ales pentru că de mic erați bâlbâit, pentru că arătați ca un infirm, ca un copil vrednic de milă, nenorocit (iar Pavlișcev, după cum am tras eu concluzia din dovezi precise, a simțit toată viața un fel de compătimire delicată pentru toate făpturile urgisite, pe care natura le-a văduvit de ceva, lucru care, după părerea mea, este extrem de important pentru problema noastră). În sfârșit, aș putea să mă laud cu investigații foarte precise privitoare la faptul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chipul acestei femei avea întotdeauna pentru el ceva chinuitor; discutând cu Rogojin, prințul tradusese această senzație prin sentimentul de milă nemărginită, și acesta era adevărul: încă din portret, acest chip chemase din inima lui întreaga suferință a milei; senzația de compătimire și chiar de suferință pentru această ființă nu-i părăsise niciodată inima, nu i-o părăsea nici acum. O, nu, era chiar mai puternică. Însă prințul rămăsese nemulțumit de cuvintele pe care i le spusese lui Rogojin; și abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
învinuiască plin de amărăciune că mă consider mai presus decât ea (în timp ce mie nici nu-mi trecea așa ceva prin cap) și, în cele din urmă, când am cerut-o în căsătorie, mi-a declarat că nu-i pretinde nimănui nici compătimire superioară, nici ajutor, nici „ridicare în slăvi“. Ai văzut-o ieri; chiar crezi că e fericită cu cei care o înconjoară, crezi că asta-i societatea ei? Nu știi cât de cultivată e și ce lucruri profunde poate înțelege! Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
astăzi reproșul cum că mi s-a oferit ospitalitate. E nedrept. Invitându-mă aici, ai vrut să mă prinzi în plasă, ai contat că voi vrea să mă răzbun pe prinț. Pe deasupra, ai auzit că Aglaia Ivanovna și-a exprimat compătimirea față de mine și mi-a citit Confesiunea. Mizând, din cine știe ce motive, pe faptul că mă voi supune cu totul intereselor dumitale, ai sperat că, poate, vei găsi în mine un sprijin. Nu voi intra în amănunte! Din partea dumitale, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aici să-mi povestești în dimineața când ai plecat la Petersburg. Acum ai înțeles? — Ah, de cele patru sute de ruble vorbiți! exclamă Lebedev, lungind cuvintele, de parcă de-abia acum și-ar fi dat seama. Vă mulțumesc, prințe, pentru sincera dumneavoastră compătimire, care mă flatează peste măsură, dar... am găsit banii, chiar de mult. I-ai găsit! Slavă Domnului! — Exclamația este un semn de noblețe din partea dumneavoastră, deoarece patru sute de ruble sunt o pierdere prea mare pentru un om sărman, care trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sub cap. Nimeni nu se așteptase la așa ceva. Peste un sfert de oră, prințul N., Evgheni Pavlovici și bătrânelul încercară să reînvioreze serata, dar peste încă o jumătate de oră toți plecară pe la casele lor. Fură rostite câteva cuvinte de compătimire, multe regrete, câteva păreri. Printre altele, Ivan Petrovici spuse că „tânărul e sla-vo-fil80 sau ceva în genul acesta dar că, de altminteri, opiniile lui nu sunt primejdioase“. Bătrânelul nu se pronunță în nici un fel. Ce-i drept, mai târziu, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poate prea departe, dar... — Da, tot ce-i posibil. Poate că aveți dreptate, bâigui din nou prințul. E într-adevăr foarte iritată și aveți dreptate, desigur, dar... — Merită să fie compătimită? Asta vreți să spuneți, bunul meu prinț? Dar din compătimire pentru ea și pentru a-i da satisfacție e oare posibil s-o faceți de rușine pe cealaltă fată, superbă și pură, s-o înjosiți în ochii aceia trufași și plini de ură? După una ca asta, până unde poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ea și pentru a-i da satisfacție e oare posibil s-o faceți de rușine pe cealaltă fată, superbă și pură, s-o înjosiți în ochii aceia trufași și plini de ură? După una ca asta, până unde poate ajunge compătimirea? Știți și dumneavoastră că e o exagerare incredibilă la mijloc! E oare posibil ca, iubind o fată, s-o înjosiți astfel în fața rivalei, s-o părăsiți de dragul celeilalte, sub privirile aceleiași rivale, după ce dumneavoastră înșivă i-ați cerut mâna cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu mai e posibilă prin popor, am iarăși dreptate zicîndu-vă: Țin cu aceia din voi cari merg înainte, dar nu aparțin nici unei grupe de ale dv. Liniștită și rece, sub suflarea ghețoasă a Nordului, voi merge înainte, fără ură nici compătimire pentru oamenii sau lucrurile cari opresc revoluțiunea și pe cari le consider numai ca obstacole ce cată să, dispară. [6 ianuarie 1881] ["CELELALTE NEGUSTORII... Celelalte negustorii mai sunt cum sunt. Dar plătești mai mult decât face obiectul cumpărat? Nu face
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fost dați uitării și astăzi nimeni nu mai vorbește de dânșii. Credem însă că de astădată e vorba mai cu seamă de un principiu și de un interes public care trebuie apărat, deși fără îndoială copiii ca atari merită asemenea compătimirea noastră. S-a închis o școală care funcționase mai mulți ani de zile și așa ni se pune înainte de toate întrebarea dacă tocmai țara noastră poate să privească cu indiferență închiderea uneia dintre puținele sale școli. Îndeosebi cea de la Panteleimon
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
se scoteau cadavrele din teatru, un strigăt de durere trecea prin șirurile asistenților de câte ori trecea o nouă victimă. Aci era un june sănătos în haine elegante, cu un inel de briliant pe degetul jumătate ars, nici o damă îmbrăcată simplu. O compătimire profundă se manifestă când fu pusă între morți o fată frumoasă nici de șaisprezece ani. Copila avea ciorapi albaștri de mătase și pantofi eleganți; hainele erau înnegrite și pe jumătate arse, dar fața [î] era încă frumoasă, deși groaza morției
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]