3,155 matches
-
1977. Cioran și Sperber sunt personificarea celor mai ascuțite contradicții: unul dintre ei ține la aspectul pozitiv, în ciuda unui destin propriu dintre cele mai dure, este recunoscător pentru fiecare turnură benefică, pentru fiecare zi cu soare, celălalt - Cioran -, resimte personal compasiune față de orice tragedie, dar numai ca o confirmare a îngrozitoarei sale concepții despre lume. Dar Cioran trăiește așa cum trăiește numai datorită propriei sale inconsecvențe. Sperber nu are nevoie de așa ceva. Felul de a fi al lui Sperber naște curaj, întărește
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
sale concepții despre lume. Dar Cioran trăiește așa cum trăiește numai datorită propriei sale inconsecvențe. Sperber nu are nevoie de așa ceva. Felul de a fi al lui Sperber naște curaj, întărește eforturile constructive, Cioran nu poate oferi în situații disperate decât compasiunea mângâierii că disperatul a fost înțeles. 18.2.1980, luni, Paris. Cioran: Nu trebuie să fiu luat ad litteram. Scriu paradoxuri, stări de spirit. În ultima mea carte (Sfârșitul istoriei), scriu: Când ies pe stradă și văd oamenii, nu-mi
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
mișcă astfel de spectacole cum a oferit domnul primar. Astfel de așa-zise lacrimi nu mă conving cu nimic. Domnul Oprescu este primar general de atâta vreme. Ce a făcut dânsul până acum, că altceva n-a oferit decât lacrimi? Compasiune și lacrimi. În funcții de genul acesta eu așa cred: nu se plânge în fața publicului. În funcții de asemenea răspundere, de primar general al Capitalei se oferă soluții, se discută rațional, asta face parte din fișa postului. Manifestări de genul
CTP: Oprescu se pregătește pentru prezidențiale, se antrenează la plâns by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73110_a_74435]
-
iubire, arivist cu program, gata de orice ca să se căpătuiască"? Sunt enumerați, în aceeași categorie decepționantă, alți "ageamii într-ale vieții, geniali în arta lor": Mozart, Celine, Rimbaud, Verlaine, Leonardo da Vinci, Dostoievski, Bacovia, Urmuz, Proust, Kafka etc... Cu o compasiune acidă, contemporanul nostru ne încredințează: "îi zăresc limpede cum stau confuzi, trecători, mărunți, păcătoși, cum stau pe veci condamnați, închiși ca-ntr-o temniță transparentă și definitivă în biografiile lor dezamăgitoare". Foarte posibil. Dar nu cumva se poate desluși aici
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
sacoșe și pe care grație vederii le-a descoperit în subsolul unui magazin, soția doctorului este încolțită de către ceilalți orbi care asemeni unei haite flămânde sunt pe punctul de a o sfâșia. Lupta este animalică și nu lasă loc pentru compasiune, cel mai puternic ia totul, iar tribul său prosperă când vânătoarea a avut succes. Este orbirea o binecuvântare, este ea un blestem? Ambele stadii fac parte din această experiență limită, există ca potențialitate în fiecare dintre noi atât iadul cât
Orbitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7324_a_8649]
-
fără să-și fi propus, a îndeplinit condiția obligatorie a oricărei înțelegeri omenești: a preluat suferința altora transformînd-o în neliniște teoretică. Iar cartea Între Dumnezeu și știință este chiar expresia unei asemenea neliniști de tip medical. Cine crede că descriu compasiunea medicului față de chinurile pacientului greșește. Ar însemna să-i atribui un sentiment pe care nu numai că nu-l are, dar de care nici nu are nevoie. Ba mai mult, chiar i-ar dăuna. Dacă există un pericol ce planează
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
însemna să-i atribui un sentiment pe care nu numai că nu-l are, dar de care nici nu are nevoie. Ba mai mult, chiar i-ar dăuna. Dacă există un pericol ce planează asupra competenței medicale, acela e tocmai compasiunea. Nu poți fi bun dacă nu ești detașat de ființa pe care o tratezi. Și nu poți face bine dacă nu-ți privești pacientul ca pe un obiect. Un medic care ar vrea să vadă subiectivitatea pacientului ar înceta să
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
repede anduranța: s-ar distruge sub influența unui mediu de maximă toxicitate psihică. Și totuși, spuneam adineauri că Dora Petrilă reușește să preia suferința altora preschimbînd-o în tribulație personală. Cum face asta, de vreme ce unui medic nu-i putem atribui o compasiune față de pacienți? Într-un singur fel: Dora Petrilă se încarcă cu o stare pe care o convertește apoi într-o curiozitate teoretică. E trecerea de la experiență la concept, de la cazurile individuale ale unor muribunzi la generalitatea impersonală a morții. Ce
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
au devenit un fel de abatoare umane: intri relativ sănătos și ieși mort de-a binelea. Nu ne mai surprinde nimic și nu ne mai impresionează nimic. Explicația nu e prea complicată: suntem atât de expuși la informații catastrofale, încât compasiunea a fost extirpată precum un organ inutil. Parabola izgonirii din Rai definește din ce în ce mai agresiv lumea înconjurătoare: există un tip de cunoaștere care te dezumanizează, coborându-te din statutul de ființă pură în cel de victimă. Expuși, de dimineața până noaptea
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
să sublinieze evoluția lui Prospero de la un magician preocupat doar de conjurarea morților, de hipnoză și alte esoterisme vecine cu magia neagră la un înțelept care a descoperit adevărurile vieții și s-a plasat în zona marilor virtuți spirituale, a compasiunii, a iubirii aproapelui și a unei modestii împinsă până la smerenie. S-ar putea ca, în felul cum Prospero își ia rămas bun de la insulă și de la activitățile sale de vrăjitor, Shakespeare să fi strecurat sugestia că și el, ca dramaturg
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
din localitate murise înecat, încercând să salveze un porc de la ferma de stat ce căzuse în apă, tânăra soție și cea între două vârste rămăseseră cu totul indiferente. Nici măcar așa, de fațadă, nu se deranjaseră să facă vreun gest de compasiune. Fata bătrână observă totul și însemnă în caiet. Într-o zi, după serviciu, fata îi spuse tinerei soții: - Am impresia că au ceva cu mine. Pe la acea vreme ajunseseră deja atât de apropiate că împărțeau gustările una cu cealaltă. În
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
nu "se aruncase în mare" (adică nu începuse viața sexuală; așa se spunea pe atunci). La rândul ei, avea parte de senzații pe care nu le cunoscuse până atunci: atingerea mâinii aceleia calde și nevinovate a fetei, un sentiment de compasiune, cam ca acela pe care o pisică trebuie să-l simtă înaintea de a se arunca asupra prăzii, gândul că putea să hotărască ce urma să se întâmple, sau să nu se întâmple cu fata. Așa că viața ei deveni mult
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
capul ei ar da o replică Osânditului, din centrul de jos al Judecății și care ne privește pe toți îngrozit și comic în același timp. Nu mai sunt atent la nimic; urmăresc pas cu pas acest tablou viu, cu o compasiune sinceră. O ființă singură și uzată plângând cu o vădită stăpânire de sine lăuntrică și mușcându-și buzele, fiindcă altfel ar izbucni în hohote... Materialul din care este făcută rochia ce o poartă e ieftin, - și nici o podoabă nu văd
Sixtina (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7270_a_8595]
-
Facebook că ”un prieten de o viață” l-a trădat, în timp ce Oreste a scris că își întoarce față de la prietenii care și-au întors față de la patrie. "E penibil să te lupți cu cineva sortit mereu să piardă!" (Seneca) Din compasiune eu renunț! Ceea ce am avut a spune, am zis! Vreau să rămân, totuși cu o amintire plăcută!”, este mesajul postat, luni, pe Facebook de Oreste. Textul apare alături de o imagine cu Mircea Badea.
Oreste despre Mircea Badea: Sortit mereu să piardă by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/71398_a_72723]
-
locuiește împreună cu persoana pentru care și-a asumat responsabilitatea îngrijirii. ... 7.2. respectă confidențialitatea asupra informațiilor la care are acces în cursul desfășurării activității de îngrijitor informal; ... 7.3. respectă drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vârstnice; ... 7.4. manifestă grijă și compasiune în relația cu persoana vârstnică; ... 7.5. acționează onest, diligent și responsabil în realizarea activităților de suport; ... 7.6. evită situațiile conflictuale și posibilele riscuri de discriminare și tratament abuziv; ... 7.7. se străduiește să asigure echilibru între respectarea doleanțelor persoanei vârstnice și
ORDIN nr. 955 din 19 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/271372]
-
produse de activitatea umană în mediul înconjurător. *2) ISE (2015). Profilul de formare al absolventului. https://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/12/Profilul-deformare-al- absolventului_final.pdf Printre valorile, comportamentele și atitudinile pe care le vizează educația pentru mediu și schimbări climatice se numără: ● empatia, conexiunea cu natura; grija și compasiunea pentru toate formele de viață; ● respectul, interesul și aprecierea față de natură și serviciile pe care le oferă oamenilor; ● responsabilitatea privind utilizarea resurselor naturale; ● responsabilitatea în gestionarea propriilor decizii cu impact asupra mediului și climei, inclusiv în comportamente de consum
STRATEGIA NAȚIONALĂ din 18 ianuarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/264529]
-
cu pas afecțiunea și încrederea celor două fiice scăpate de sub controlul deopotrivă matern și patern. În jurul familiei se reunesc forțele constructive, familia este țărmul la care se refugiază naufragiatul sentimental, un ezitant George Clooney, amestecând gelozia și înțelegerea, furia și compasiunea etc. Regizorul a pigmentat povestea și cu apariția lui Sid (Nick Krause), prietenul Alexandrei, un adolescent dezinhibat până la obrăznicie, dar care ascunde propria sa dramă, decesul recent al tatălui într-un accident de mașină. Încă o dată, programul anunțat inițial, drame
Dramă în Hawaii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4920_a_6245]
-
vorba de o fugă a poetului (care, deși un spirit religios, nu dă glas decît rareori credinței) de propriul păcat posibil, cel al trufiei, fugă însoțită de cultul realiilor umile, abordate aidoma unor icoane la îndemînă ale Creației. Intervine și compasiunea (alt factor al reflexului divin) față de ceea ce e nebăgat în seamă, disprețuit. Așadar, aspectele unui creștinism subiacent. Vasile Ponea, Fără tăgadă, Ed. Fundației Constantin Brâncuși, 2010, 140 pag.
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
convertească la iudaism pentru a face din el un om de omenie. „Orice om este evreu, deși puțini oameni o știu. Butada preferată a lui Bernard Malamud sintetizează oarecum viziunea lui despre egalitatea în fața suferinței și despre nevoia absolută de compasiune. A trudit ca un sclav pentru a ajunge să-și pună gândurile și închipuirile pe hârtie în așa fel încât să corespundă exigențelor lui. „Mă bicuiesc cu o voință înfricoșătoare, ca să-mi intru în formă" - recunoștea. O viață întreagă s-
Viață modelată de operă (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6008_a_7333]
-
sticle de apă minerală de doi litri care au ajuns marți la destinație, a anunțat Ambasada Japoniei la București. autor: Lucian Negrea Aceeași sursă a precizat că, pe langă sticlele de apă minerală, au fost trimise din partea României scrisori de compasiune și condoleanțe din partea mai multor persoane, printre care președintele Traian Băsescu, premierul Emil Boc, președinții celor două Camere ale Parlamentului, Roberta Anastase și Mircea Geoană, și din partea ministrului de Externe, Teodor Baconschi, informează Mediafax. Ambasada precizează că cele 15.360
Apa din România a ajuns în Japonia, la patru luni de la cutremur () [Corola-journal/Journalistic/60215_a_61540]
-
evreului american. Am citit o bună parte dintre cărțile lui și am apucat să le prezint în anii '70 și '80, când nu fuseseră încă eclipsate de scrieri mai detașate, mai puțin tributare impulsului de a pune accentul pe îndurare, compasiune, empatie (virtuți prețuite de iudaism atât pentru efectele lor sociale cât și pentru influența lor salutară asupra celor care le practică, nu însă de natură să sporească valoarea estetică a unei opere). înainte însă de a ajunge (săptămâna viitoare), la
Viață modelată de operă (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6022_a_7347]
-
într-un joc de copii: Sony, Praxis, Vodafone, Nikon, Enco, JVC, Randstad, Shell, Philips, Dobbe, Ninders, Ben... Și, așa cum pe oameni îi iubim, pare-se, mai degrabă pentru slăbiciunile decât pentru calitățile lor, așa a crescut în mine, cu timpul, compasiunea față de acel peisaj al absenței, față de linia dreaptă a orizontului de un verde crud, față de peisajele nocturne reci, cu lună plină și un cârd de gâște mari și albe care se deslușeau limpede în întuneric sau față de umbrele înghețate ale
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
Lucia Toa Lucia Toader: Stimată doamnă Ana Blandiana, ați putea adăuga, dacă vi s-ar cere să definiți conturul unui autoportret, sintagma „lamă de oțel acoperită de învelișul compasiunii”? A avut intuiție N. Steinhardt atunci când a scris despre „lama de oțel” a Anei Blandiana sau a fost mai degrabă o formulare jucăușă? Ana Blandiana: Textul lui N. Steinhardt despre mine nu era deloc jucăuș. Era o analiză plină de
„Sper că voi ajunge să devin din nou numai scriitor“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/5944_a_7269]
-
dosarului său de Securitate, îl transformă pentru mine într-un model și sunt fericită că a meditat asupra paginilor mele. Sper că a avut dreptate și în sintagma la care vă referiți (și care trebuie citită cu două accente diferite): compasiunea este întotdeauna îndreptată către ceilalți, lama de oțel de cele mai multe ori către mine. Și mai ales nu trebuie uitat că lama de oțel este tăioasă, dar flexibilă. L. T.: Suntem în redacția revistei „România literară”. Ați avut o colaborare de
„Sper că voi ajunge să devin din nou numai scriitor“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/5944_a_7269]
-
cât de amenințată aș fi, știu că nu voi fi părăsită și nu mi se va întâmpla nimic, cu adevărat, rău. Îngerii din pagini sunt infinit mai complecși, mai greu de definit, lipsiți ei înșiși de apărare, obosiți, bolnavi de compasiune, chinuiți de ambiguitatea locului lor dintre cer și pământ. Ei sunt, de fapt, dureroase întruchipări ale poeziei, sfâșiați ca și ea între dorința de a-și deschide aripile și remușcarea de a se îndepărta, astfel, de semenii lor apteri.
„Sper că voi ajunge să devin din nou numai scriitor“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/5944_a_7269]