868 matches
-
naturii și deschid un nou orizont: cel al comunicării între ființele înzestrate cu spirit 158. Reluând acum analiza întreprinsă în primul capitol în legătură cu distincția pe care Noica o operează în spirit kantian între intelect și rațiune, vom spune că numai comprehensiunea acționează la nivelul rațiunii, care "dă înțelesuri", nu simple "cunoștințe", precum intelectul. Comprehensiunea poate fi echivalată cu "totalizarea conștientă a demersurilor sufletului" (intelect, sentiment, voință) la nivelul spiritului, care reflectând asupra lui însuși, "îmbogățește aceste demersuri cu rațiunea", ceea ce trimite
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
spirit 158. Reluând acum analiza întreprinsă în primul capitol în legătură cu distincția pe care Noica o operează în spirit kantian între intelect și rațiune, vom spune că numai comprehensiunea acționează la nivelul rațiunii, care "dă înțelesuri", nu simple "cunoștințe", precum intelectul. Comprehensiunea poate fi echivalată cu "totalizarea conștientă a demersurilor sufletului" (intelect, sentiment, voință) la nivelul spiritului, care reflectând asupra lui însuși, "îmbogățește aceste demersuri cu rațiunea", ceea ce trimite până la urmă la o integrare de tip hegelian a intelectului în rațiune 159
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sentiment, voință) la nivelul spiritului, care reflectând asupra lui însuși, "îmbogățește aceste demersuri cu rațiunea", ceea ce trimite până la urmă la o integrare de tip hegelian a intelectului în rațiune 159. Tocmai de aceea vorbim despre științele spiritului ca științe ale comprehensiunii. Rolul și importanța corelațiilor comprehensiunii reies mai ales când înțelegem lucrurile la nivelul "conștiinței filozofice", care, fiind "un exercițiu al rațiunii", "vine după experiența vieții, cunoaștere în genere și știință", ca să "postuleze o ordine", să "raționalizeze" obiectele cunoașterii, "propunând în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care reflectând asupra lui însuși, "îmbogățește aceste demersuri cu rațiunea", ceea ce trimite până la urmă la o integrare de tip hegelian a intelectului în rațiune 159. Tocmai de aceea vorbim despre științele spiritului ca științe ale comprehensiunii. Rolul și importanța corelațiilor comprehensiunii reies mai ales când înțelegem lucrurile la nivelul "conștiinței filozofice", care, fiind "un exercițiu al rațiunii", "vine după experiența vieții, cunoaștere în genere și știință", ca să "postuleze o ordine", să "raționalizeze" obiectele cunoașterii, "propunând în acest fel o interpretare a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unei autentice istoricități în ceea ce privește ideea unei rațiuni istorice. Drept argument, autorul amintit invocă o anumită invariabilitate a structurii spirituale în raport cu "corelațiile acțiunilor, centrate în ele însele". Nu atât poziția lui Lieber, cât mai cu seamă noul context deschis de corelațiile comprehensiunii ne determină să reluăm discuția în legătură cu relativizarea apriorismului de către Dilthey. După cele spuse anterior (vezi II, 2Ba și III, 4), e limpede că socotim eronată perspectiva lui Lieber: pe de o parte, conceptul de "structură" la Dilthey nu este dedus
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Blaga o atribuia culturii germane asupra culturii noastre 168 pare să vină din partea gândirii grecești, pentru care, conform lui Dilthey, "realul este ceva viu", iar "corelația fenomenelor [...] ceva psihic sau măcar ceva analog psihicului"169. Din punctul lui de vedere, comprehensiunea vieții presupune înțelegerea corelației individului cu realitatea exterioară și cu "ceilalți". În Die Entstehung der Hermeneutik, Dilthey avansează chiar conceptul unei "comprehensiuni superioare" (ein Besser-Verstehen): pentru că un autor creează oarecum inconștient 170, "scopul ultim al procedeului hermeneutic este de a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ceva viu", iar "corelația fenomenelor [...] ceva psihic sau măcar ceva analog psihicului"169. Din punctul lui de vedere, comprehensiunea vieții presupune înțelegerea corelației individului cu realitatea exterioară și cu "ceilalți". În Die Entstehung der Hermeneutik, Dilthey avansează chiar conceptul unei "comprehensiuni superioare" (ein Besser-Verstehen): pentru că un autor creează oarecum inconștient 170, "scopul ultim al procedeului hermeneutic este de a-l înțelege pe autor mai bine decât s-a înțeles el însuși"171. V. Drăghici este de părere că Dilthey nu clarifică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
corelația dintre structura teleologică a sufletului (ca parte), care este ea însăși o corelație, și corelația scopurilor la nivelul întregului, proces asupra căruia am stăruit deja în subcapitolul precedent. Puțin mai sus am văzut că Riedel vorbește despre "principiul imanenței comprehensiunii". Această imanență se realizează tocmai pe baza corelațiilor dintre parte și întreg, fapt bine pus în evidență de către același comentator. Pe urmele istoriștilor, el consideră că întregul apare "doar ca <<totalitate relativă>> sau continuitate care păstrează deschisă experiența istorică dinspre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și întreg, fapt bine pus în evidență de către același comentator. Pe urmele istoriștilor, el consideră că întregul apare "doar ca <<totalitate relativă>> sau continuitate care păstrează deschisă experiența istorică dinspre trecut spre viitor". Tot Riedel avansează ideea unui "model al comprehensiunii prin prezumție" ("un singular nu poate fi înțeles decât sub presupoziția cvasisistematică a întregului", iar pe de altă parte, "înțelegerea întregului poate fi dobândită abia prin comprehensiunea singularului"), și precizează că prezumția vizează "sesizarea unui particular în propria sa particularitate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
experiența istorică dinspre trecut spre viitor". Tot Riedel avansează ideea unui "model al comprehensiunii prin prezumție" ("un singular nu poate fi înțeles decât sub presupoziția cvasisistematică a întregului", iar pe de altă parte, "înțelegerea întregului poate fi dobândită abia prin comprehensiunea singularului"), și precizează că prezumția vizează "sesizarea unui particular în propria sa particularitate printr-o deducție controlată empiric a generalului" (s.n.)173. De altfel, în System der Ethik, Dilthey se exprimă cât se poate de tranșant: "Ori o idealitate imanentă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o deducție controlată empiric a generalului" (s.n.)173. De altfel, în System der Ethik, Dilthey se exprimă cât se poate de tranșant: "Ori o idealitate imanentă a lumii și a științei, ori nici una"174. La filozoful hermeneut întîlnim, așadar, o comprehensiune imanentă, ceea ce înseamnă, evident, mai mult decât metafizica "pozitivistă", "imanentă" la care se referă Mircea Florian (vezi I, 3D). O asemenea comprehensiune are la bază o conștiință psihologică structurată teleologic, care pleacă de la singularul vieții, de la Lebenserfahrung (fără a omite
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Ori o idealitate imanentă a lumii și a științei, ori nici una"174. La filozoful hermeneut întîlnim, așadar, o comprehensiune imanentă, ceea ce înseamnă, evident, mai mult decât metafizica "pozitivistă", "imanentă" la care se referă Mircea Florian (vezi I, 3D). O asemenea comprehensiune are la bază o conștiință psihologică structurată teleologic, care pleacă de la singularul vieții, de la Lebenserfahrung (fără a omite aici acele presupoziții despre care am vorbit deja175), și ajunge la principii, la uniformitățile abstracte, pentru a afirma și a realiza prin
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aceasta autorul își contrazice propria-i afirmație despre caracterul "imanent", "pozitivist" al metafizicii lui Dilthey (vezi I, 3D). 10 W. Dilthey, Construcția..., p. 75. Autorul constată că "aprehensiunea obiectuală se efectuează în timp" atât în privința propriei persoane, cât și în privința comprehensiunii celorlalte, iar "din generalizarea a ceea ce survine astfel într-o totalitate se constituie experiența vieții individului". O asemenea generalizare "ia ființă prin tipuri de demersuri echivalente celor inductive" și se bazează pe un număr din ce în ce mai mare de cazuri, ceea ce îi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de lucrările târzii (vezi I, 3A). 28 R. Wellek, op. cit., IV, p. 343. 29 W. Dilthey, Gesammelte Schriften apud R. Wellek, op. cit., IV, p. 343. 30 R. Wellek, ibid. 31 "Științele spiritului se bazează pe raportul dintre trăire, expresie și comprehensiune" (W. Dilthey, Construcția..., p. 73). 32 Apud M. Riedel, op. cit., p. 107. 33 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 75. 34 Ibid., p. 156. 35 Cf. Al. Boboc, Dilthey și filozofia istoriei. 36 W. Dilthey, Einleitung..., p. 6. 37 V.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de "atitudinea voinței" (Willensverhalten), precizează Dilthey în Das Wesen... (p. 59). Cf. în acest sens și A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 790. 114 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 58. 115 H. Schnädelbach observă că "pentru a aplica modelul său de comprehensiune asupra a tot ce este inteligibil în general", Dilthey "profită de cîmpul semantic comun <<expresie-manifestare>> și filozofează oarecum pe bază etimologică". În aceste condiții, termenul de "expresie" dobândește "o funcție-cheie, asemănătoare cu aceea a termenului de << trăire>>": "Tot ce e
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
general", Dilthey "profită de cîmpul semantic comun <<expresie-manifestare>> și filozofează oarecum pe bază etimologică". În aceste condiții, termenul de "expresie" dobândește "o funcție-cheie, asemănătoare cu aceea a termenului de << trăire>>": "Tot ce e inteligibil este manifestarea unui fapt interior, iar comprehensiunea este în forma ei elementară o regresie de la faptul interior manifestat prin expresie la însuși acest fapt interior." Această operație inversă procesului de producere a expresiei "este posibilă întrucât corelația vieții <<trăire expresie comprehensiune>> îi include deopotrivă pe cel ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este manifestarea unui fapt interior, iar comprehensiunea este în forma ei elementară o regresie de la faptul interior manifestat prin expresie la însuși acest fapt interior." Această operație inversă procesului de producere a expresiei "este posibilă întrucât corelația vieții <<trăire expresie comprehensiune>> îi include deopotrivă pe cel ce se manifestă, pe cel cel se exprimă și pe cel ce înțelege" (Philosophie in Deutschland, p. 155). 116 E. Spranger, Der Sinn..., pp. 14-17. 117 W. Dilthey, Einleitung..., pp. 124-125. Subliniind încercarea de a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
75. 135 Edmund Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 54. 136 De altfel, comentând o observație a lui Landgrebe despre Husserl, Al. Boboc precizează că, din punctul de vedere al întemeietorului fenomenologiei, "filozofiei îi incumbă o dublă intenționalitate: explicarea și comprehensiunea lumii și răspunderea pentru angajarea aspirației spre cunoaștere, pentru intrarea într-un <<sistem>>" (Prefață la E. Husserl, Scrieri filozofice alese, București, Editura Academiei Române, 1993, pp. 11-12), adică niște sarcini pe care filozofia și le asumă și-n viziunea lui Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de la conceptul de Selbstbesinnung, "critica rațiunii istorice" poate fi plasată "între rațiunea teoretică și cea practică" (vezi I, 3F și II, 2Ba). 152 Ibid., p. 105. 153 "Astfel, potrivit premiselor logicii hermeneutice, în fiecare trăire și reflectare a ei în comprehensiune sunt legate momente ale cunoașterii (reprezentării), evaluării (sentimentului) și acțiunii (voinței) într-o unitate structurală care, ca atare, face accesibilă structura unui obiect sau stări de lucruri" (ibid., pp. 107-108). Vezi și III, 2. 154 W. Dilthey, Construcția..., pp. 83-85
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că Dilthey relativizează categoriile, conferindu-le o dimensiune istorică. Ele sunt "produse ale spiritului care se dezvoltă în istorie"1, susține filozoful german, însă nu în sensul hegelian al întrupării Spiritului obiectiv și supratemporal în istorie, ci în sensul unei comprehensiuni imanente, dezvoltate pe calea inducției (vezi III, 5). Pentru înțelegerea categoriilor trebuie să ținem seama de "istoricitatea" lor. Am arătat de altfel că Dilthey caută "esența filozofiei" în istoria filozofiei și fundamentul cunoașterii în istoria cunoașterii, pentru că, potrivit opiniei sale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
configurație unică, general umană. Vorbim atunci despre o relativizare a cunoașterii. Ea trebuie văzută drept o consecință a istoricizării conștiinței (vezi II, 1Bc). La o înțelegere superioară, conceptuală a faptelor ajungem numai printr-o corelație a posteriori; o astfel de comprehensiune apare ca o operație de sinteză, posibilă numai după ce vom fi analizat, reasamblat și înțeles în corelațiile lor elementele izolate pe care ne bizuim în procesul cunoașterii: "Corelația lucrurilor a fost realizată inițial de totalitatea forțelor sufletești; doar treptat, cunoașterea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
am văzut (III, 5), viața rămâne "elementul primordial și mereu actual, în timp ce abstracțiunile cunoașterii constituie al doilea element și se referă tot la viață". Comentariul autorului în legătură cu această problemă este cât se poate de elocvent: "Dacă sintetizăm formele date ale comprehensiunii superioare, caracteristica lor comună este aceea că, pe baza manifestărilor date, ele ne fac să înțelegem printr-o concluzie inductivă corelația întregului." Această metodă se bazează pe "comprehensiunea elementară, care ne înlesnește oarecum accesul la elementele reconstrucției" (s.n.). O asemenea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
problemă este cât se poate de elocvent: "Dacă sintetizăm formele date ale comprehensiunii superioare, caracteristica lor comună este aceea că, pe baza manifestărilor date, ele ne fac să înțelegem printr-o concluzie inductivă corelația întregului." Această metodă se bazează pe "comprehensiunea elementară, care ne înlesnește oarecum accesul la elementele reconstrucției" (s.n.). O asemenea înțelegere "are întotdeauna drept obiect ceva particular", iar "în formele ei superioare pe baza adunării inductive a tuturor datelor oferite de opera sau viața cuiva -, ea trage concluzii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de care nu putem face abstracție. Premergătoare acestui demers, ele funcționează ca niște presupoziții ce sunt înrădăcinate în conștiința noastră prin experiența de viață și constituie cadrul general în limitele căruia putem înțelege fenomenele particulare. Dacă la nivelul superior al comprehensiunii am evocat la capătul analizei elementelor individuale posibilitatea unei "concluzii inductive" capabile să realizeze a posteriori corelația întregului, nu trebuie să uităm totuși că metodologia lui Dilthey urmează figura cercului hermeneutic (vezi I, nota 103), unde nu numai întregul trebuie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
diversitatea existențelor spirituale", în așa fel încât pe baza generalului putem "să rezolvăm practic întotdeauna sarcina de a interioriza cumva această evoluție spre individuație", precizează Dilthey 5. Tocmai în acest sens, Riedel consideră că în hermeneutică întîlnim un "model al comprehensiunii prin prezumție" (vezi II, 2Bf): conținuturile particulare pot fi exprimate "numai prin intermediul <<asumării în prealabil>> sau prezumării unui general posibil"6. Încă din primul capitol ne-am referit de altminteri la presupozițiile pe baza cărora autorul admite existența unei situații
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]