41,330 matches
-
atare trafic de frontieră. Și că tinerii, de la care se aștepta pînă nu demult o astfel de transgresiune, nu reprezintă azi decît obiectul unei adulații anesteziante. [...] Tinerețe și promisiune sînt termeni aproape sinonimi, folosiți, în general, pentru a ne amăgi conștiințele cu o iminentă inovație, care se petrece doar în plan biologic și care se traduce pur și simplu printr-o schimbare de public și de clientelă. Iar acest lucru este atît de răspîndit încît trebuie să analizăm cu seriozitate în ce măsură
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
însă mulți dintre tinerii poeți de azi scriu prost într-un mod complicat și întortocheat, greu de descris. Mai liberi și mai conștienți decît toți predecesorii lor, ei par incapabili să-și depășească pasivitatea, care este termenul opus libertății și conștiinței. Ei pot fi foarte atenți la uzanțe, fără să aibă un veritabil simț al bunei-cuviințe; pot fi liberi pînă la extravaganță, dar în același timp jenați de propria îndrăzneală; pot fi, cu meticulozitate, prețioși, lipsindu-le însă adevăratul gust pentru
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
fără oprire și fără să trezească vreun interes prin intermediul unor citate luate, minuțios, de la alții." Nu mai e nevoie să spun că diagnosticul se potrivește în aceeași măsură, poate chiar mai mult, prozei. Însă trebuie să precizez că libertatea și conștiința la care se referă De Man au scăzut proporțional cu intensificarea controlului pieței asupra producerii și receptării operelor scrise de către tineri. De altfel, De Man însuși se întreabă dacă nu cumva e vorba de un fenomen firesc, propriu tinereții "expresia
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
sigur că au nevoie de recuperări mai lungi decât semenii lor cruțați de trauma comunistă. Numai că în nici una din ex-colegele noastre de lagăr bolșevic n-ai să întâlnești în mediile politice deșănțarea de la noi și disprețul fățiș față de muncă. Conștiința eternamente vinovată a stăpânilor țării într-o tranziție normală și după o revoluție netrucată nici unul dintre ei n-ar fi avut cum să ajungă la putere îi îndeamnă la gesturi sinucigașe nu doar pe termen lung, ci și în imediat
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
la putere îi îndeamnă la gesturi sinucigașe nu doar pe termen lung, ci și în imediat. Disperați, incapabili să găsească soluții valide, guvernanții se pierd în improvizații ce seamănă a bacșișuri date populației, în încercarea disperată de a le perverti conștiințele. Ceea ce ce pare că și reușesc cu brio. În aceste momente de adormire națională, cui să spui că vom plăti cu vârf și îndesat "facilitățile" și "cadourile" oferite de comenduire? Încearcă să-i explici românului că trăiește prost pentru că muncește
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
avea sub comunism, când cronica lui Eugen Simion din România literară era un eveniment așteptat cu sufletul la gură fiindcă putea face sau desface destinul unei cărți, chiar al unui autor. Așa cum există acum o literatură Desperado, care, după fluxul conștiinței (refuzul a două milenii de convenții literare) este un refuz al refuzului, o alchimie disperată de procedee și convenții de toate felurile, din toate timpurile, ar trebui să putem vorbi și despre o critică Desperado, un alt fel de abordare
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
disperat la ironie. E o literatură întortocheată, care cere multe relecturi, care ascunde sub aparenta simplitate a stilului un orgoliu nemăsurat, acela de a crea opera perfectă, alcătuită din toate procedeele ce au fost folosite vreodată în istoria literară. Fluxul conștiinței era în primul rând un refuz a ce fusese literatura două mii de ani (cauzalitatea cronologică, realismul lumii înconjurătoare și intriga amoroasă). Cred că autorii Desperado refuză exact acest refuz, adică folosesc tot ce au la îndemână și speră că alchimia
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
chiar eu. Preferă să glumească prin colțuri. Ricanarea nu e însă o metodă eficientă în combaterea acestui tip de aberații științifice. Deruta în rîndul celor interesați de astfel de probleme, unii, dascăli, e imensă. Nu vreau să fac procese de conștiință nimănui, dar chiar și unii dintre adversarii tezelor naționaliste cu pricina sînt ispitiți de ideile principale aflate în joc. Care este preocuparea cea mai constantă a, să zicem, lingviștilor români din anii din urmă? Aceea de a reveni la scrierea
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
unei lupte, ultima carte înainte de moartea ei la Institutul Curie, la Paris, în 1956. Ochiurile rețelei, jurnalul Soranei Gurian din 1950, a cărui ediție românească e, trag concluzia din Post scriptum-ul traducătoarei, doar parțială, ocolește cu multă prudență problemele de conștiință ale unei scriitoare care semnase articole de adeziune la limita penibilului și care, înșelată în convingerile ei de stînga, încearcă să plece din țară prin orice mijloace ( în speță, o căsătorie fictivă cu un cetățean italian). Talentul de prozatoare și
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
alege să se despartă de sistemul la a cărui construcție contribuise; răzbat într-adevăr urme, însă urme ale unei alte iubiri ( cu un general sovietic), lăsînd să pară căsătoria cu Jo mai curînd un compromis, nu ale unei rupturi de conștiință. Sorana Gurian se revoltă împotriva îngrădirii libertății de exprimare, dar unde, cum, în ce măsură s-a produs desprinderea? Prins cumva in media res, Ochiurile rețelei ( metaforă ușoară a unei capcane din care autoarea vrea să scape) ar fi un roman excelent
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
ale societății civile n-au uitat de campania lor pentru deconspirarea foștilor securiști care au făcut poliție politică. Am fost emoționat de ceea ce au început acești oameni și ar fi mare păcat să nu continue. Asta e o problemă de conștiință pe care n-o putem abandona. Ea ține în egală măsură de istoria noastră, ca și de igiena noastră interioară. Cînd știi că există o listă cu asemenea persoane la CNSAS nu se poate să nu faci tot ce poți
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
cînd a fost înființată Securitatea, sabia tăioasă a dictaturii proletare. Să nu mi se spună că cine se băga în Securitate visa la o carieră de Maica Tereza. Să nu mi se spună cît erau de patrioți securiștii și ce conștiință a binelui pe care îl făceau țării era în capul lor. Dacă e așa, de ce nu recunosc ei, azi, că au făcut poliție politică? Pînă în ^89 nu se considerau ei elita societății românești? Nu se uitau ei, la noi
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
ale societății civile n-au uitat de campania lor pentru deconspirarea foștilor securiști care au făcut poliție politică. Am fost emoționat de ceea ce au început acești oameni și ar fi mare păcat să nu continue. Asta e o problemă de conștiință pe care n-o putem abandona. Ea ține în egală măsură de istoria noastră, ca și de igiena noastră interioară. Cînd știi că există o listă cu asemenea persoane la CNSAS nu se poate să nu faci tot ce poți
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
cînd a fost înființată Securitatea, sabia tăioasă a dictaturii proletare. Să nu mi se spună că cine se băga în Securitate visa la o carieră de Maica Tereza. Să nu mi se spună cît erau de patrioți securiștii și ce conștiință a binelui pe care îl făceau țării era în capul lor. Dacă e așa, de ce nu recunosc ei, azi, că au făcut poliție politică? Pînă în ^89 nu se considerau ei elita societății românești? Nu se uitau ei, la noi
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
în interpretare Valentin Gheorghiu contopește inspirația cu educația, plăsmuirile cu ideile, simplificând lucrurile până la limitele lor strict necesare, ca un vajnic dușman al tuturor prisosințelor. Este, deci, un clasic. Și un mare caracter, ce a pus în operă statornicia unei conștiințe. Or, să-ți asculți conștiința este o regulă care nu admite nici un fel de derogări. De șase decenii Valentin Gheorghiu ne încântă și descântă cu muzica sa. Ne-am născut și ne-am petrecut împreună. Arta lui va dăinui însă
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
inspirația cu educația, plăsmuirile cu ideile, simplificând lucrurile până la limitele lor strict necesare, ca un vajnic dușman al tuturor prisosințelor. Este, deci, un clasic. Și un mare caracter, ce a pus în operă statornicia unei conștiințe. Or, să-ți asculți conștiința este o regulă care nu admite nici un fel de derogări. De șase decenii Valentin Gheorghiu ne încântă și descântă cu muzica sa. Ne-am născut și ne-am petrecut împreună. Arta lui va dăinui însă și după noi. Vorba lui
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
nu e esențial. Și poate pentru că sînt într-o fază de saturație" (p. 216). Entuziasmul Doamnei Monica Lovinescu pare de nezdruncinat, chiar dacă șansele izbînzii nu se întrevăd încă. Puținele momente de ezitare sînt pricinuite de demisiile morale, inexplicabile ale unor conștiințe ce păreau impecabile (o mare deziluzie a fost angajarea lui Samuel Beckett în disputele electorale din Franța după zeci de ani de superioară tăcere) sau de opțiunile nefericite ale unor români scoși cu mare greutate din țară și ajutați să
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
doi ani am fost prezent mai mult pe alte scene decît în România, pentru că am considerat interesante, utile și onorante propunerile făcute de instituții și festivaluri din diverse țări europene. Mă simt un artist liber și nu am mustrări de conștiință din această cauză. Nu trebuie uitat că aici nu ne produce nimeni spectacolele și că nu sîntem plătiți pentru ceea ce facem. Ba din contră, părem exagerați dacă pretindem vreun onorariu... În timp ce la Paris am o primire foarte bună, în România
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
severitate care, afectînd o carte bună de debut, poate semnala cui se cuvine o oarecare penurie în materie. Cum debutanții de azi sînt scriitorii de mîine, e de la sine înțeles îngrijorarea noastră. Am sacrificat un premiu ca să trezim la realitate conștiința literară. Sîntem cei dintîi gata să se bucure dacă am greșit. ( Rep.)
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
din Vietnam ( "Give peace a chance"), tentativei eșuate de reformare a comunismului în Cehoslovacia, revoltei studenților francezi, revoluției sexuale ( "Make love not war") și culturale de la sfîrșitul deceniului șapte. Trăirea cu intensitate maximă a acelor ani de mutații profunde în conștiința tineretului european și nord-american explică, în bună măsură, asumarea senină de către Liviu Antonesei a unei atitudini anti-regim în anii optzeci. Într-un fel, această carte este și un omagiu adus acelor ani de entuziasm și speranțe, fără de care, astăzi, lumea
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
Ceea ce ar fi fost în vremuri "normale" doar un prilej de introspecție și de confruntare cu ambianța, sub egida melancoliei, se încarcă în cazul de față cu tensiunea unei alienări obiective, supraindividuale. Scepticismul funciar e mereu confirmat de mediu. În conștiința lezată a scriitorului se răsfrînge monstruozitatea unui segment al istoriei care i-a marcat destinul. Contactul cu o carte care-l evocă e precum atingerea unei răni nespus de dureroase: "«Stalin și stalinismul» de Medvedev. De cîte ori mă apropii
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
sau sindicat. Nu văd nici o ieșire (pe termen scurt) din jalnica situație în care am decăzut". E așadar o standardizare a ( pre)judecății propagandistice, care se repercutează într-una a retoricii, închizînd un cerc vicios. Limba de lemn divulgă o conștiință vidă. Violent contrastante cu semidoctismul ( orientat) al politicienilor actuali, ni se înfățișează memoriile de închisoare ale lui Cesianu: "Ce oameni politici am avut O comparație cu liderii politici actuali ridiculă, neavenită". Concluzia este exclamativă în amara-i stupoare.
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
arat așa cum sînt, ci așa cum vreau să fiu." Citatul e unul „de gradul doi" pentru că îl preiau din Să fie binecuvîntați, cartea lui Maurice Nadeau, care redă formularea, adăugînd: „I se întîmpla totuși să-și vorbească lui însuși, în secretul conștiinței sale, fără teama de a fi citit de alții, dovedind acea luciditate pe care o avea la un nivel eminent." Dar nu despre Gombrowicz va fi pagina aceasta, ci despre cartea scrisă de Maurice Nadeau. În alt fel poate decît
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
era ( din rațiuni de "corectitudine culturală") o veșnică paranteză necesară la cursurile de literatură universală, iar intervențiile politice ale dramaturgului - devenit membru al Academiei Franceze - împotriva ubuescului regim din România, făcute publice prin intermediul postului de radio "Europa Liberă", aveau în conștiințe forța unor lovituri de baros. Generații de români au găsit în Rinocerii satisfacția revanșei în fața unui regim irațional, care a adus o întreagă populație la starea de regn vegetal ( Ana Blandiana). Chiar dacă renunțaseră la scrisul în limba română ( cu excepția prozelor
Ionesco după Ionesco by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13978_a_15303]
-
la infinit, nu putem lăsa impresia că suntem proști, la infinit. Mai sunt unii care știu exact ce este arta, dar de obicei aceștia stau retrași, lăsând astfel liber locul celor ce "se bagă" fără să-și facă probleme de conștiință, celor ce insistă și fac presiuni. Arta nu are nimic de-a face nici cu presiunile, nici cu insistențele, nici cu prezența permanentă în paginile unor publicații sau pe unele simeze. Arta de fapt este atât de independentă încât nu
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]