27,363 matches
-
tot atâta viață cât are și noul născut, copilul de grădiniță, adolescentul sau adultul. Prin urmare, prin avort se omoară o viață omenească, o existență omenească, chiar dacă se află în stadiul cel mai de început. Viața umană începe din momentul concepției, atunci când spermatozoidul se unește cu ovulul pentru a forma o celulă mai mică decât o granulă de sare. Noua viață a moștenit 23 de cromozomi de la fiecare părinte, în total 46. Această celulă conține tiparul genetic complex al dezvoltării umane
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
copil.<footnote Pr. C. Galeriu, Studiu introductiv la ediția în limba română a lucrării Vindecarea arborelui genealogic, Dr. Kenneth McAll, Edit. Harisma, București, 1993, p. 13. footnote> Și descoperirile științifice din domeniul embriologiei și geneticii dovedesc faptul că din momentul concepției apare o nouă existență umană, care are atâta viață și drept la viață cât are și un nou-născut, un copil de școală, un tânăr și un adult<footnote Ibidem, p. 15. footnote>. Nu pot exista limite de tranziție în devenirea
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
și să facem sacrificii pentru ei. să păstrăm castitatea înainte de căsătorie și fidelitatea în căsnicie, să respectăm faptul că sexualitatea umană nu poate fi folosită în afara căsătoriei binecuvântată de Dumnezeu și care este indisolubilă; în cazurile serios justificate, pentru evitarea concepției, singurul mijloc permis de Biserica Ortodoxă este abstinența. să nu uităm că nu este voia Tatălui nostru din ceruri să piară măcar unul din acești micuți (Matei 18, 14); să lăsăm deci copiii să vină la Mântuitorul și să nu
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
caracteristică a exegezei gregoriene asupra Cântării o constituie accentul autorului pe simțurile spirituale. El crede, în consens cu Origen, că există o corespondență între mișcările și deplasările sufletului și organele de simț ale corpului și devine curând evident că această concepție consolidează opinia pozitivă pe care o are vizavi de discursul sexualității în rolul său de descriptor al progresului sufletului spre Dumnezeu și al răspunsului față de atracția divină. Relevanța constă în aceea că răspunsul nostru pământean la frumusețe ne oferă o
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
s Dialogue on the Soul and Resurrection”, în Vigiliae Christianae, 46, 1992, p. 25. footnote>. Însă, scopul acestui capitol este de a desluși taina dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. Revenind deci la autorul nostru, aflăm printre altele că, în concepția sa, sarcina cărții biblice este de a pregăti sufletul „să dorească virtutea”, concentrându-se pe sălașul dorinței înseși (τὸ ἐπιθυμητικòν), Sfântul Grigorie susținând că strategia pedagogică a Proverbelor face orice altceva decât să încerce să stingă dorința. În debutul operei
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
omilia a X-a, în PSB, vol. 29, p. 248; „împărăteasa” este sufletul (în limba greacă, ψυχή este de genul feminin), ajuns la treapta unirii cu Dumnezeu; cf. Pr. D. Stăniloae, nota 248 eodem loco; a se vedea Chișcari Ilie, „Concepția despre epectază a Sfântului Grigorie de Nyssa - o teologie a dorinței -”, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă «Patriarhul Justinian», Edit. Universității Din București, Anul V (2005), p. 598. footnote> și Cel Prea Iubit. Iubind și astfel continuându-și urcușul său
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
și-a păstrat un nivel constant al consistenței structurale, expresive, valorice. Fără abateri, alegerile făcute fiind de natură mai degrabă „conformistă” (la nivelul genurilor abordate), însă investite cu un indescriptibil și „inevaluabil” spor de creativitate, ingeniozitate și fantezie, la nivelul concepției structurale și expresive deopotrivă. Această formulare o putem explica și prin caracterul sintetic pe care îl deține creația lui Bach, atât în opinia lui Manfred Bukofzer, cât și în formularea din textul articolului „Style” din dicționarul New Grove Dictionary of
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
recepta drept „stiluri” diferite, „biografia” stilistică a lui Beethoven reflectă la modul fidel mutațiile trăite de către compozitorul însuși pe parcursul evoluției lui personale, aceasta fiind reprezentată la modul mediat prin structura și etosul lucrărilor muzicale corespunzătoare cronologic evoluției „biografice” a compozitorului. Concepția celor trei stiluri beethoveniene apaține scriitorului Wilhelm von Lenz (1809-1883), autor al volumului intitulat Beethoven et ses trois styles (1855), conceput oarecum în „trena” volumului Biographie universelle des musiciens et bibliographie générale de la musique (1835-1844) de François-Joseph Fétis (1784-1871) (articolul
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
destinatar, ținta discursului tău, natura subiectului”<footnote Anca Oroveanu, Teoria europeană a artei și psihanaliza, București, Editura Meridiane, 2000, p. 189. footnote>; (2) o imagine a cadrului, a limitărilor impuse de către acesta și a posibilităților de alegere - „O astfel de concepție nu e întru totul incompatibilă cu o a doua: opțiunea pentru un stil anume poate avea motivații psihologice: cutare artist e prin fire mai în largul său în zona stilului înalt, sau umil etc. și, ne spun teoreticienii, nu trebuie
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
al operei lui Bach, cât și calitatea „monolitică” a stilului acestuia, adică prin tentativa (reușită) de realizare a idealului retoric de încorporare și înfăptuire a tuturor posibilităților pe care le oferă totalitatea tipologiilor retorice. Într-o opoziție iconciliabilă cu această concepție se prezintă, în termenii Ancăi Oroveanu, modelul „psihologic” sau, în termenii noștri - modelul antropomorfic și organic: „Stilul va dobândi de aici încolo (deși acest proces e departe de a fi unul non-contradictoriu, liniar) diverse formulări, dar grupate în jurul unei constante
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în ceea ce privește referirea la starea lucrurilor în postmodernismul muzical, iar ipoteza Ancăi Oroveanu pare a fi cât se poate de plauzibilă: „ceva semnificativ îmi pare să se fi petrecut în această artă în ce privește comportamentele, strategiile în raport cu problema stilului, indicând emergența unei concepții diferite de cea moștenită și încă activă, pe care o conturam mai sus. Istorismul postmodern se manifestă adesea ca o revizitare și reactualizare a stilurilor preexistente, mai distante sau mai apropiate în timp, fie în globalitatea lor (clasicism, romantism, expresionism
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
reprezintă cea mai slabă și mai imperfectă formă de asumare stilistică -, generația beethoveniană și urmașii acesteia aleg, după cum deja știm, varianta a doua. Acest pas de la „monolitic”-retoric la „antropomorfic”-organic este realizat prin opțiunea pentru un „fragment” al primei concepții: o singură tipologie dintr-o multitudine de tipologii stilistice disponibile, și aceasta, la rândul ei, nu neapărat una puternică, integră și eficientă din punctul de vedere al unui compozitor al Barocului. Însă, această opțiune „minimalizantă” și oarecum de „autosacrificiu” a
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Renașterii, Clasicismului sau Modernismului (stil de epocă), stilul german, italian, francez, englez sau rus (stil național) sau stilul lui Beethoven de stilul lui Bach, Mozart, Debussy sau Verdi (stil individual). Raportarea cazului stilistic beethovenian la specificul implementării și realizării acestei concepții organice în muzica întregului secol al XIX-lea îl valorizează pe compozitor ca un punct nodal, o sursă sau o intersecție conceptuală, justificând și legitimând cu de la sine putere imaginea „beethovenocentrismului” lui Ivan Ivanovici Sollertinski. Prin raportarea la trecut, Beethoven
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
-lea îl valorizează pe compozitor ca un punct nodal, o sursă sau o intersecție conceptuală, justificând și legitimând cu de la sine putere imaginea „beethovenocentrismului” lui Ivan Ivanovici Sollertinski. Prin raportarea la trecut, Beethoven se prezintă ca un prim practicant al concepției organice, în opoziție cu întreg trecutul retoric-polifonic al Renașterii și Barocului muzical. Prin raportarea la viitor, el se prezintă fie în calitatea lui de „prevestitor”, fie în calitatea lui de compozitor deja romantic (dat fiind și paralelismul cu existența lui
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
drept garant al unității, omogenității și integrității discursive a tuturor părților constitutive ale ciclului simfonic; (2) ideea simfonismului, într-o primă accepțiune, s-ar referi la definiția de gen - calitatea unei lucrări de a fi simfonică (monumentală) în opoziție cu concepția muzicii de cameră. În concepția lui Asafiev, simfonismul reprezintă ceva mai mult, deoarece nu este limitat la identitatea de gen, ci se prezintă ca un mediu natural de realizare a concepției organice. O singură diferență se impune, însă, deoarece Asafiev
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și integrității discursive a tuturor părților constitutive ale ciclului simfonic; (2) ideea simfonismului, într-o primă accepțiune, s-ar referi la definiția de gen - calitatea unei lucrări de a fi simfonică (monumentală) în opoziție cu concepția muzicii de cameră. În concepția lui Asafiev, simfonismul reprezintă ceva mai mult, deoarece nu este limitat la identitatea de gen, ci se prezintă ca un mediu natural de realizare a concepției organice. O singură diferență se impune, însă, deoarece Asafiev nu recurge la metafora creșterii
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
lucrări de a fi simfonică (monumentală) în opoziție cu concepția muzicii de cameră. În concepția lui Asafiev, simfonismul reprezintă ceva mai mult, deoarece nu este limitat la identitatea de gen, ci se prezintă ca un mediu natural de realizare a concepției organice. O singură diferență se impune, însă, deoarece Asafiev nu recurge la metafora creșterii organice, ci, mai degrabă, la ideea elanului vital care străbate întreaga operă muzicală<footnote Gavin Thomas Dixon, Polystylism as dialogue: A bakhtinian interpretation of Schnittke’s
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
romanul ca două forme esențialmente romantice de inventare și formulare a unor orizonturi deziderative imaginative, psiho-afective și chiar mergând până la inventarea unui anumit tip de public, „coagularea” indivizilor umani în comunități de receptori sau chiar de configurare a unei anumite concepții asupra ființei umane în general<footnote În opinia muzicologului rus Mihail Aranovski, simfonia ca gen reprezintă o formă specifică a concepției asupra Omului (sau Ființei) și este încadrată în imaginea unei evoluții istorice pe care aceasta o suportă, trecând prin
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
unui anumit tip de public, „coagularea” indivizilor umani în comunități de receptori sau chiar de configurare a unei anumite concepții asupra ființei umane în general<footnote În opinia muzicologului rus Mihail Aranovski, simfonia ca gen reprezintă o formă specifică a concepției asupra Omului (sau Ființei) și este încadrată în imaginea unei evoluții istorice pe care aceasta o suportă, trecând prin etapele successive dominate de genurile Misei, Oratoriului sau Operei și cu un ipotetic punct final între limitele concepției de Simfonie. Extrapolând
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
formă specifică a concepției asupra Omului (sau Ființei) și este încadrată în imaginea unei evoluții istorice pe care aceasta o suportă, trecând prin etapele successive dominate de genurile Misei, Oratoriului sau Operei și cu un ipotetic punct final între limitele concepției de Simfonie. Extrapolând spre viitor caracterele Misei ca gen purtător al concepției teocentrice asupra Omului, Aranovski emite o ipoteză asupra unui gen corespunzător ca imagine și funcții, însă într-un context diferit, al concepției antropocentrice ca și dominantă culturală: „Un
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
imaginea unei evoluții istorice pe care aceasta o suportă, trecând prin etapele successive dominate de genurile Misei, Oratoriului sau Operei și cu un ipotetic punct final între limitele concepției de Simfonie. Extrapolând spre viitor caracterele Misei ca gen purtător al concepției teocentrice asupra Omului, Aranovski emite o ipoteză asupra unui gen corespunzător ca imagine și funcții, însă într-un context diferit, al concepției antropocentrice ca și dominantă culturală: „Un asemenea gen trebuia să corespundă unui șir de condiții: 1) să dețină
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
un ipotetic punct final între limitele concepției de Simfonie. Extrapolând spre viitor caracterele Misei ca gen purtător al concepției teocentrice asupra Omului, Aranovski emite o ipoteză asupra unui gen corespunzător ca imagine și funcții, însă într-un context diferit, al concepției antropocentrice ca și dominantă culturală: „Un asemenea gen trebuia să corespundă unui șir de condiții: 1) să dețină posibilități potențiale de a crea o «nouă sobornicitate», altfel spus să fie capabil ca, în virtutea condițiilor lui de interpretare, să se adreseze
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
al așteptării din partea auditorului; 4) canonizarea formei trebuie, de fapt, să reprezinte expresia formală a funcțiilor semantice atribuite fiecăreia din părțile formei; 5) funcțiile semantice ale părților trebuie să corespundă [să conțină și să exprime - n.o.G.] unei anumite concepții asupra Omului.” (Mihail Aranovski, Căutările simfonice, Leningrad, Editura Sovetskii Kompozitor, 1979, p. 16.) footnote>. Dialogismul tematic al unei concepții simfonice se manifestă în cel puțin două momente-cheie, care asigură evoluția expansivă a întregului discurs: (1) contrastul tonal-expresiv T-D între
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
din părțile formei; 5) funcțiile semantice ale părților trebuie să corespundă [să conțină și să exprime - n.o.G.] unei anumite concepții asupra Omului.” (Mihail Aranovski, Căutările simfonice, Leningrad, Editura Sovetskii Kompozitor, 1979, p. 16.) footnote>. Dialogismul tematic al unei concepții simfonice se manifestă în cel puțin două momente-cheie, care asigură evoluția expansivă a întregului discurs: (1) contrastul tonal-expresiv T-D între blocurile tematice principal și secund, precum și (2) contrastul relației tonale-expresive între blocurile tematice în secțiunea Expoziție și Repriză, deoarece
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
o formă împinsă spre o evidentă hiperbolizare conceptuală o identificăm în imaginea ideii Gesamtkunstwerk - a operei de artă totale, aparținându-i lui Richard Wagner (1813-1883), un alt compozitor de pe lista canonică, după Bach și Beethoven. Fuziunea simfonicului și operisticului în concepția dramei muzicale ca totalitate sincretică a tuturor elementelor constitutive (incluzând și baletul, în versiunea pariziană - în patru acte - a operei Tannhäser) a determinat, pentru început și în virtutea unui astfel de „metisaj”, extinderea ideii organice de la o singură entitate generatoare (motivul-rachetă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]