1,143 matches
-
Rațional Reproductiv Liberalism Structura culturală Reflexiv Transformativ Către o sinteză generală După ce am analizat cele trei modele, putem aborda relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism, precum și perspectivele unei sinteze generale între intuițiile lor. Discuția este organizată în jurul unei comparații între conceptualizarea "liniară" și cea "triunghiulară" a relației dintre cele trei teorii. Fiecare dintre aceste conceptualizări sugerează posibilitatea unei sinteze generale. Totuși, ele se deosebesc sub aspectul condițiilor de realizare a acestei sinteze. La rândul său, acest fapt are implicații importante pentru
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cele trei modele, putem aborda relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism, precum și perspectivele unei sinteze generale între intuițiile lor. Discuția este organizată în jurul unei comparații între conceptualizarea "liniară" și cea "triunghiulară" a relației dintre cele trei teorii. Fiecare dintre aceste conceptualizări sugerează posibilitatea unei sinteze generale. Totuși, ele se deosebesc sub aspectul condițiilor de realizare a acestei sinteze. La rândul său, acest fapt are implicații importante pentru conținutul programelor de cercetare din cadrul disciplinei după Războiul Rece. Keohane a caracterizat instituționalismul ca
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
citată mai sus specifică în mod clar că instituționalismul încorporează cele mai convingătoare elemente ale perspectivei neorealiste și ale celei liberale. Modelând cooperarea pe baza premiselor raționaliste, Keohane caută o cale de mijloc instituționalistă. O astfel de analiză presupune o conceptualizare "liniară" a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism. Se consideră că instituționalismul reprezintă punctul de sinteză pe o axă între neorealism și liberalism, așa cum apare în Figura 2.1. NR I L Raționalism Reflectivism Figura 2.1 Modelul liniar Opiniile
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
logică reflexivă și este mai apropiat de liberalism decât de cadrul alegerii raționale avansat de instituționalism. În loc să ne imaginăm relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism în termenii unei axe liniare, putem conceptualiza relația printr-un triunghi. Într-o astfel de conceptualizare, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă a triunghiului pentru că devotamentul neorealismului față de un model pozițional al structurii faforizează o interpretare raționalistă. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, referitoare la consecințele generative ale anarhiei și la traiectoria generală
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
generative ale anarhiei și la traiectoria generală a construirii identității și socializării în sistemul internațional alcătuiesc partea reflectivistă a triunghiului. Modelul triunghiular al relației dintre teoria neorealistă, teoria instituționalistă și cea liberală este ilustrat în Figura 2.2. O asemenea conceptualizare pune sub semnul întrebării validitatea enunțului lui Keohane, potrivit căruia instituționalismul reprezintă baza cea mai puternică pentru subsumarea programelor de cercetare ale abordărilor concurente. Ea sugerează că, probabil, axarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și asupra traiectoriei generale a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1996, p. 72). Pe scurt, se poate ca instituționaliști proeminenți să fi conceput greșit natura relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism, iar astfel să fi subestimat posibilitățile de realizare a unei sinteze generale între intuițiile lor. Keohane a propus o conceptualizare liniară a relației dintre cele trei școli. Înțelese astfel, încercările de rafinare a modelelor raționaliste reprezintă cea mai fructuoasă cale de progres pentru disciplină. Programul de cercetare rezultat se concentrează pe o serie relativ limitată de chestiuni teoretice, și mai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de agende de cercetare, punând sub semnul întrebării interpretarea neorealismului drept teorie raționalistă.S-ar putea susține că neorealismul a adoptat logica reflexivă ce se concentrează asupra selecției și socializării ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Aceasta implică o conceptualizare triunghiulară a relației dintre cele trei teorii, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști reprezintă partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. Înțeleasă în acești termeni, probabil că focalizarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și dinamicii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
internațional compatibil cu intuițiile liberale. O abordare mai nuanțată propune o înțelegere triunghiulară a relației dintre cele trei modele, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. O astfel de conceptualizare permite o apreciere mai amplă a conexiunilor complexe dintre cele trei școli. Mai mult, ea evidențiază modul în care concentrarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei îi permite să subsumeze atât programul de cercetare al neorealismului, cât și pe cel
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Se va acorda o atenție specială relației dintre cunoașterea privind schimbările din sistemul internațional, generată de studiul de față, și va fi abordată reflexivitatea sistemului internațional. Teoria relațiilor internaționale după Războiul Rece Colapsul Uniunii Sovietice a ridicat întrebări importante cu privire la conceptualizarea dinamicii pe termen lung din sistemul internațional. Acest fapt a ieșit la lumină odată cu eșecul teoriilor existente de a prezice această evoluție. Lucrarea lui Waltz, publicată în 1979, Teoria politicii internaționale, a plasat conceptul de "sistem internațional" pe o poziție
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
există precedente clare în dezbateri consacrate din domeniu. Această afirmație nu este valabilă și pentru al doilea eveniment. Așadar, este mai convingător să se afirme că sfârșitul Războiului Rece, și nu 11 septembrie, prezintă o provocare fundamentală la adresa modalității de conceptualizare a dinamicii pe termen lung a sistemului internațional. Consecințele atacurilor de la 11 septembrie 2001 și urmările lor pentru sistemul internațional au generat și multe dezbateri. Mai ales, aceste evoluții au pus presiuni enorme asupra tendinței de aliniere despre care realiștii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în mod deosebit rezultatele acestei căi de cercetare, reducând-o la același simplism. În fapt, sprijinindu-se pe un model tranzacțional, această abordare recunoaște înainte de toate că (Fortin și Bigras, 1996, p. 10): "Dezvoltarea copilului este de origine multifactorială [de unde] conceptualizarea unor modele complexe care admit existența mai multor traiectorii ale dezvoltării umane normale sau deviante. Modelul tranzacțional permite conceptualizarea formelor de stres ca tranzacții între individ și mediul său. Acest model respinge ideea potrivit căreia competența socială și școlară a
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
model tranzacțional, această abordare recunoaște înainte de toate că (Fortin și Bigras, 1996, p. 10): "Dezvoltarea copilului este de origine multifactorială [de unde] conceptualizarea unor modele complexe care admit existența mai multor traiectorii ale dezvoltării umane normale sau deviante. Modelul tranzacțional permite conceptualizarea formelor de stres ca tranzacții între individ și mediul său. Acest model respinge ideea potrivit căreia competența socială și școlară a copilului este rezultatul unui singur proces biologic sau al unui singur proces de socializare, precum influența educației parentale. Modelul
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
interpretarea menționată mai sus asupra căderii sistemului Bretton-Woods, rezultă că esența explicației se modifică, de la declinul puterii relative, la o relație rigidă stat-societate în SUA. Ideea cea mai răspîndită este că evoluția istorică a statelor moderne ale bunăstării necesită o conceptualizare a politicilor din interiorul statului, care poate fi din ce în ce mai puțin despărțită de înțelegerea relațiilor stat-societate corespunzătoare. Astăzi se poate emite ipoteza că statele hegemonice sînt, din punct de vedere structural, mai puțin capabile să administreze un sistem monetar internațional decît
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
se poată spune că ar constitui dependența". Aceste caracteristici nu aparțin exclusiv statelor tîrziu dezvoltate, ci și aici poziția lui Lall seamănă cu cea a lui Warren capitalismului în general. În loc să derive dependența din factori economici, Lall a propus o conceptualizare politică a diferitelor niveluri de dependență: "O structură piramidală a dominanței sociopolitice [...] în lumea capitalistă, în care poziția din vîrf (hegemonică) este deținută de țările capitaliste cele mai puternice, iar partea de jos de cele mai mici și mai sărace
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
referă la weberianul Rosecrance 1977 [1963]). Mai ales internaționalizarea crescîndă a sociologilor și politologilor comparativiști (Skocpol 1977, O'Donell 1973, 1978; Giddens 1985; și Mann 1986) îi face să se întîlnească cu dependența, cît și cu abordările clasice engleze în conceptualizarea statului și a relațiilor stat-societate (Evans, Rueschemeyer și Skocpol 1985; Halliday 1987; Banks și Shaw 1991; Palan 1992, Navari 1991). Într-adevăr, acest teren weberian, unde dependența și realismul clasic întîlnesc sociologia comparativă, poate fi o cale de a defini
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lumi externe, așa cum procedează falsificaționiștii pozitiviști, sau poate fi luată în seamă ca un anumit mod de reconstruire a realității, așa cum se întîmplă în cercetarea tradițională din domeniul relațiilor internaționale. Perspectivele nonempi-riste problematizează relația dintre categorii și obiectul cercetării, iar conceptualizarea cercetării nu este independentă de rezultatele acesteia. Ea nu privește mai întîi faptele, pentru ca apoi să le adauge teoria, pentru că teoria constituie însăși selecția pe care o facem și însăși înțelegerea noastră asupra a ceea ce este un fapt (George 1994
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de analiză, situat între structură și unitate, numit capacitate de interacțiune. Am început deja în ultima secțiune să discutăm al treilea strat al structurii. În sistemul internațional există mai mult decît relații militare. Existența sectoarelor politic, economic și societal permite conceptualizarea modificărilor deci a schimbării în distribuția capacităților relative la stabilitatea politică, resurse economice, respectiv ideologice (Buzan ș.a. 1993: 63). Cercetarea celui de-al doilea strat al structurii, numit de Waltz diferențiere funcțională, duce mult mai departe. Lucrarea în cauză susține
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Barry Buzan subscrie pînă la un punct diferențierii funcționale, fără a renunța la asumpția anarhiei. Diferențierea există atunci cînd suveranitatea unităților este limitată la un set de funcții politice (Buzan ș.a. 1993: 42). Buzan este conștient că aceasta deschide calea conceptualizării sistemului internațional nu ca anarhic, ci ca ierarhic, deși diferit de un stat. Anticipînd acest lucru, el scrie: Unii ar putea dori să ducă mai departe ideea diferențierii din acest demers, incluzînd în ea diferențieri de rol, cum ar fi
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
aspirațiilor și valorilor), există astăzi mult mai puțin angajament din partea claselor superioare din statele occidentale, față de vechile idei ale statului bunăstării sociale, cum ar fi egalitatea și echitatea, și față de rolul pozițiv al statului în atingerea acestor idealuri. Chiar și conceptualizarea statului în sine s-a schimbat: natura și funcțiile, legătura acestuia cu economia și societatea.31 Datorită aceastei re-conceptualizări a statului, acesta este văzut mai puțin ca o agenție de control și de comandă care funcționează de la vârf spre bază
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cercetării abductive*) are o logică diferită de celelalte trei. Uneori este descrisă ca implicând inducția, dar aceasta subestimează complexitatea sarcinii implicate. Punctul de plecare îl reprezintă lumea actorilor sociali care sunt investigați, construcția realității în care trăiesc, modul lor de conceptualizare și înțelegere a lumii sociale, cunoașterea tacită pe care o posedă. Această lume socială poate fi descoperită numai din relatările actorilor sociali. Realitatea trăită, modul în care aceștia construiesc și interpretează activitățile pe care le desfășoară împreună este încastrată în
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
este capitalul social disponibil în Depresiunea Trascău pentru dezvoltarea turismului rural?" din literatura academică consultată (D. Sandu, 1999), s-a folosit următoarele concepte cheie: atașament, cooperare și ajutor reciproc, percepția alte-rității, relațiile cu structurile instituționale și organizatorice, participare. Acestea reprezintă conceptualizarea capitalului social cu ajutorul cărora s-au formulat întrebările din ghidul de interviu. Alt pas important în ordinea logicii cercetării îl reprezintă identificarea paradigmei teoretice reprezentată de premisele epistemologice, ontologice și metodologice ale cercetătorului. Acesta va fi ghidat în cercetarea sa
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a distincției public/privat Introdusă pentru prima oară de feminismul radical, deviza „The personal is political 1” a fost interpretată în mod diferit, iar criticile feministe au generat o diversitate de abordări ale acestei problematici. S-a urmărit în principal conceptualizarea unei relații de interdependență între planul privat și cel public, precum și investigarea consecințelor pe care teoretizarea anterioară le-a avut asupra femeilor. Într-o interpretare a lui Susan Moller Okin, interdependența dintre spațiul public și cel privat se concretizează în
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
și ale copiilor (Gould, 1989, p. 3-20). Există, desigur, o mare diversitate în ceea ce privește soluțiile și modalitățile de analiză ale acestei problematici. Ceea ce constituie punctul lor comun este investigarea efectelor pe care paradigma actuală le are asupra femeilor, precum și afirmarea necesității conceptualizării unei relații de interdependență între sfera publică și cea privată. Critica feministă a distincției natură/cultură Distincția dintre spațiul public și cel privat a fost legitimată suplimentar prin apelul la dihotomia natură/cultură. Datorită asocierii predominante a femeilor cu natura
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
economică” (Minow, Shanley, 2001, p. 140) de către o teorie legislativă a familiei. Relațiile de familie nu capătă doar importanță în spațiul public, ci sunt redefinite în spațiul privat prin prisma acestei noi abordări. Ceea ce implică ea nu este numai dispariția conceptualizării familiei strict în cadrul privat, ci o nouă înțelegere a înseși relațiilor din cadrul familiei. Dacă anterior în familie existau doar relații de tipul îngrijitor (mama)/îngrijit (copil/soț), o abordare relațională aduce în prim-plan existența unei rețele de responsabilități care
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
familiei, ci cu mai mulți. Grija devine o responsabilitate împărțită între membrii familiei. Având în vedere importanța majoră pe care o are dubla zi de muncă și implicațiile acesteia în posibilitatea accederii femeilor la poziții de putere, acest tip de conceptualizare a indivizilor capătă puternice implicații politice. Munca domestică nu mai apare drept sarcina „naturală” a femeii, spațiul privat nu mai este opus celui public (Whitbeck, 1989, p. 64-88; Minow, Shanley, 2001, p. 119-145; Danby, 2004, p. 23-28). În Moral Boundaries
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]