2,296 matches
-
al V-lea pentru că se sprijină, așa cum declară autorul, pe traducerea Cîntării făcută de Ieronim în 398 și, în timp ce condamnă ereziile, demonstrează că nu cunoaște controversele cristologice, foarte vii în secolul al V-lea, cel puțin cu cîțiva ani înainte de Conciliul de la Efes din 431. Aponius făcea probabil parte din cercurile papale, deoarece subliniază în repetate rînduri primatul lui Petru. Bibliografie. Texte: CChr.Lat 19, 1986 (B. de Vregille et L. Neyrand) 2. Arnobiu cel Tînăr Din același mediu cultural provine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
neînțelegerile dintre nestorieni și monofiziți, încerca să stabilească, aliniindu-se din cînd în cînd cu episcopii din Orient, o doctrină care să fie în opoziție și cu o erezie și cu cealaltă, în cursul conflictelor care au culminat prin organizarea conciliilor de la Efes și Calcedon. Pe lîngă preocuparea pentru aspectele doctrinale, Leon a încercat de fapt să apere principiul primatului papalității, fundament al unității Bisericii, desfășurînd o intensă și energică activitate diplomatică. Scriindu-i lui Flavian, patriarhul Constantinopolului, în 449, Leon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și energică activitate diplomatică. Scriindu-i lui Flavian, patriarhul Constantinopolului, în 449, Leon a precizat faptul că monofiziții sînt condamnați de papalitate; însă Eutihie, care obținuse sprijinul împăratului Theodosius al II-lea, a reușit să obțină convocarea unui al doilea conciliu la Efes, tot în 449; aici ereticul a fost reabilitat, iar legații pontificali n-au fost nici măcar ascultați. Leon a protestat energic împotriva acestui abuz și a reușit să obțină de la succesorul lui Theodosius, Marcian, un al doilea conciliu, convocat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
doilea conciliu la Efes, tot în 449; aici ereticul a fost reabilitat, iar legații pontificali n-au fost nici măcar ascultați. Leon a protestat energic împotriva acestui abuz și a reușit să obțină de la succesorul lui Theodosius, Marcian, un al doilea conciliu, convocat în 451 la Calcedon. în ciuda colaborării cu împăratul, Leon a respins canonul 28 stabilit de acest conciliu, ținut sub patronajul curții bizantine; prin acest canon, episcopatul de Constantinopol era considerat mai presus decît celelalte episcopate orientale. E cunoscută acțiunea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nici măcar ascultați. Leon a protestat energic împotriva acestui abuz și a reușit să obțină de la succesorul lui Theodosius, Marcian, un al doilea conciliu, convocat în 451 la Calcedon. în ciuda colaborării cu împăratul, Leon a respins canonul 28 stabilit de acest conciliu, ținut sub patronajul curții bizantine; prin acest canon, episcopatul de Constantinopol era considerat mai presus decît celelalte episcopate orientale. E cunoscută acțiunea organizată de Leon în 452, cînd, în fruntea unei misiuni diplomatice, a încercat să oprească invazia hunilor lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ilarie de Arles, care demisese un episcop în virtutea întîietății pe care o avea în Gallia, independent de Biserica din Roma; un grup de scrisori (98; 100-101; 104-106) au caracter disciplinar și sînt expresia opoziției papei la conținutul canonului 28 al conciliului de la Calcedon, despre care am vorbit mai sus. începînd cu 448, papa e interesat mai ales de erezia monofizită și îi trimite frecvent scrisori lui Flavian, patriarhul de Constantinopol, și lui Anatolie, succesorul acestuia. Printre cele mai importante se numără
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deoarece, mai mult decît o scrisoare, este un adevărat tratat teologic care precizează distincția dintre unitatea persoanei și cele două naturi ale lui Cristos; scrisoarea a fost aprobată cu căldură atunci cînd a fost citită în a doua ședință a conciliului de la Calcedon din 451. Acest Tomus era însoțit de o serie de dovezi, extrase din cei mai importanți Părinți greci și latini, adunate și cu colaborarea lui Prosper din Aquitania. O importanță analoagă are și epistola 165, din 17 august
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cum de obicei paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz prin sintagma „Trei Capitole” sînt desemnate persoanele și scrierile lovite de anatemă. Și o scrisoare imperială din 5 mai 553, trimisă celui de-al cincilea conciliu ecumenic de la Constantinopol care își începea lucrările în acele zile, atrăgea atenția Sfinților Părinți asupra figurilor lui Teodor, Teodoret și Iba. După cum vom vedea imediat, această condamnare a provocat o serie de polemici și a creat derută în Occident pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
timp, s-a apucat să scrie un Răspuns (Responsio) la cererea împăratului, care a constat într-un rezumat relativ lung al cărții sale abia încheiate. Nu se știe după cît timp s-a întors în patrie Facundus. După ce în 553 conciliul reunit la Constantinopol a anatemizat doctrina celor Trei Capitole, iar papa Vigilius, după unele ezitări, a acceptat concluziile conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papă și, pentru a justifica această atitudine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lung al cărții sale abia încheiate. Nu se știe după cît timp s-a întors în patrie Facundus. După ce în 553 conciliul reunit la Constantinopol a anatemizat doctrina celor Trei Capitole, iar papa Vigilius, după unele ezitări, a acceptat concluziile conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papă și, pentru a justifica această atitudine, a scris alte două tratate. Adresîndu-se unui „scolastic” necunoscut, pe nume Mocianus, care comparase această schismă cu eroarea donatistă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ci adversarii doctrinei celor Trei Capitole și, în consecință, și ai Crezului de la Calcedon. Facundus a polemizat și cu papa Vigilius și și-a răspîndit opera în Africa în 571, ascunzîndu-se însă într-un loc secret tocmai pentru că, refuzînd deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din această perioadă datează și Epistola de credință catolică în apărarea celor Trei Capitole (Epistola fidei catholicae in defensione trium capitulorum), trimisă tuturor catolicilor din Africa, unde sînt aspru criticați
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
muri), Plîngeri, Daniel (plîngerea lui Azaria), Isaia (plîngerea lui Iezechia), Avdie, apocrifa „rugăciune a lui Manase”, Iona, Cartea Judecătorilor (cîntarea Deborei). Comentariul are scopuri morale și e axat pe exegeza alegorică. Lui Verecundus îi sînt atribuite și Extrasele din Actele conciliului de la Calcedon (Excerptiones de gestis Chalcedonensis concilii). b) Opere poetice Isidor de Sevilia amintește printre operele lui Verecundus și „două cînturi, din care primul vorbește despre înviere și judecata lui Dumnezeu, iar al doilea despre penitență, unde își plînge cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
plîngerea lui Iezechia), Avdie, apocrifa „rugăciune a lui Manase”, Iona, Cartea Judecătorilor (cîntarea Deborei). Comentariul are scopuri morale și e axat pe exegeza alegorică. Lui Verecundus îi sînt atribuite și Extrasele din Actele conciliului de la Calcedon (Excerptiones de gestis Chalcedonensis concilii). b) Opere poetice Isidor de Sevilia amintește printre operele lui Verecundus și „două cînturi, din care primul vorbește despre înviere și judecata lui Dumnezeu, iar al doilea despre penitență, unde își plînge cu durere propriile păcate”. Al doilea poem, cel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
el povestește pe scurt faptele, fără să treacă sub tăcere propria participare la evenimente. Informația lui se bazează pe surse demne de încredere, precum Historia ecclesiastica tripartita, tradusă de puțină vreme de Cassiodor și Epifanie (cf. p. 000), sau documentele conciliului de la Calcedon ori provenite de la alte episcopate din Orient. Bibliografie. Ediție: PL 68, 969-1052. 6. Victor de Tununa Tununa era un mic oraș din Africa proconsulară. Aici era episcop Victor, un alt adversar al condamnării celor Trei Capitole. Din acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
referim la faptul că tratatele sale teologice tratează tema abordată într-un mod insolit - și tocmai de aceea cu totul nou -, adică prin prisma logicii aristotelice, fără a recurge deloc la știința biblică, folosită de obicei de Sfinții Părinți la concilii și de către scriitorii bisericești în sprijinul propriilor argumentări, trebuie să considerăm că Boetius s-a gîndit că ar putea să rezolve problema teologică folosindu-se exclusiv de instrumentele logicii. Sigur, această ipoteză de lucru lasă deoparte esența credinței creștine, dar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Contra Eutychen et Nestorium) care constituie una dintre cele mai semnificative (și cu siguranță una dintre cele mai originale) contribuții occidentale la definirea cristologiei. Nici aici Boetius nu respectă tradiția ecleziastică în accepțiunea sa restrînsă; el consideră deja ratificate hotărîrile conciliilor din secolul al V-lea unde s-a dezbătut această problemă și nu pornește de la discuțiile acelor foruri; vrea doar să discute, din punct de vedere filozofic, valabilitatea soluției găsite de Biserică, potrivit căreia în Cristos sînt două naturi și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui diferite față de hotărîrile împăratului Iustinian. Rusticus a scris un Tratat contra acefalilor (Contra Acephalos disputatio), reprezentanți ai unui curent monofizit. Opera lui Rusticus este un studiu interesant al controversei celor Trei Capitole și condamnă atitudinea lui Iustinian, confirmînd concluziile conciliului de la Calcedon (PL 67, 1167-1254). La fel ca Facundus de Hermiane, contemporanul său, implicat în aceleași probleme, și Rusticus ar merita o atenție sporită din partea cercetătorilor. Urmează, cronologic, epistolele lui Pelagius I (555-560), cf. PL 69 (393-422) și Pelagius al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întemeierea mănăstirii de la Vivarium. Cum cunoștea bine limba greacă, la cererea cercurilor romane, unde acea limbă era tot mai puțin cunoscută, Dionisie a tradus diverse texte sinodale sau scrise de autori din secolul al V-lea care avuseseră legătură cu conciliile, precum Chiril al Alexandriei; a tradus și Facerea omului de Grigorie de Nyssa; a alcătuit o Culegere de canoane (Codex Canonum Ecclesiasticorum), în latină, care e o traducere a canoanelor celor mai importante concilii, de la Niceea la Calcedon. Această culegere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
V-lea care avuseseră legătură cu conciliile, precum Chiril al Alexandriei; a tradus și Facerea omului de Grigorie de Nyssa; a alcătuit o Culegere de canoane (Codex Canonum Ecclesiasticorum), în latină, care e o traducere a canoanelor celor mai importante concilii, de la Niceea la Calcedon. Această culegere s-a păstrat în două redactări, amîndouă dedicate episcopului Ștefan de Salona și cu puțin posterioare anului 500. Ulterior, la cererea papei Hormisdas (514-523), Dionisie a făcut o altă traducere, mai literală, a acelorași
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rămînea totuși singurul reprezentant al puterii laice legitime. Pentru a apăra Roma asediată de longobarzi, papa făcuse o înțelegere cu barbarii și fusese criticat cu asprime de împărat. Nici raporturile cu Patriarhatul de Constantinopol nu au fost mult mai bune. Conciliul de la Calcedon recunoscuse titlul de patriarhat al sediului din Constantinopol, însă această hotărîre, determinată de presiunile exercitate de curtea bizantină, fusese contestată de Leon cel Mare, așa cum am văzut (p. 000). Patriarhul Ioan Postitorul (582-595), susținut de împăratul Maurițiu, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
său, care se refugiase în cetatea Seviliei, însă, cîțiva ani mai tîrziu, după moartea regelui arian, succesorul său, Reccared, s-a convertit în 589, iar Biserica Catolică din Spania s-a dezvoltat rapid și, în urma hotărîrilor celui de-al patrulea conciliu de la Toledo, din 633, și-a extins autoritatea și asupra regilor vizigoți și a stabilit o serie de canoane destinate societății spaniole. în același timp, s-a înregistrat o intensificare a activității literare a Bisericii, în care au fost implicați
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
credință (De catehizandis rubidus) al lui Augustin (cf. p. 000), folosește un limbaj simplu, presărat cu barbarisme, conform cu auditoriul căruia i se adresa. Aceasta era o modalitate pe care am văzut că o folosea și Cezar de Arles. în 572, conciliul de la Braga sublinia necesitatea de a combate superstițiile care predominau încă în satele din Galicia; mai mult chiar, așa cum au observat cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suabilor din 420, păgînismul barbar se suprapusese păgînismului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
său Pascasius, care a tradus întrebările și răspunsurile Părinților din Egipt (Interrogationes et responsiones Aegyptiorum Patrum). A tradus și Canoanele sinoadelor Sfinților Părinți din Orient și a compus, mai mult ca sigur, protocoalele primului și ale celui de-al doilea conciliu de la Braga (561 și 572), care circulă sub titlul Capitula Martini. Martin a scris și poezii (fără mare valoare), cum ar fi Pentru biserică (In basilica), compusă cu ocazia sfințirii unei biserici închinate Sfîntului Martin din Tours, Pentru refectoriu (In
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scriitorii minori din Spania vizigotă îl putem aminti pe Leandru, originar din Cartagina, fratele mai mare al faimosului Isidor, episcop de Sevilia; Leandru a fost călugăr și a desfășurat o intensă activitate de convertire a vizigoților. El a fost sufletul conciliului din Toledo care a consfințit trecerea lor la catolicism ca urmare a convertirii regelui Reccared, în 589. Leandru fusese în 582 și la Constantinopol, unde îl cunoscuse pe Grigorie, care apoi avea să devină papă; printre epistolele lui Grigorie cel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scris și cîteva opere împotriva arienilor, însă pînă astăzi s-a păstrat doar un tratat, cel Despre educația fecioarelor și despre disprețuirea celor lumești (De institutione virginum et contemptu mundi), dedicat surorii sale, Florentina și redactat în 589, la sfîrșitul conciliului din Toledo. Aici scriitorul reia îndemnurile adresate de Ambrozie surorii sale, Marcelina, precum și alte considerații ale lui Ieronim, Augustin și Cassian referitoare la educația călugărițelor. A murit în 600 sau 601. Bibliografie. Ediții: PL 72. Traduceri: BTP 66, 1987 (Lettera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]