13,648 matches
-
interlop cu suficienți bani și relații în România. Pe de altă parte, România va putea să introducă, la rândul ei, date în sistem, și nu există nicio garanție instituțională că, de exemplu, va comunica în timp util informații despre un condamnat penal, înainte ca el să părăsească teritoriul UE. Mai sunt apoi suspiciunile de corupție la acordarea vizelor, consulatele românești având deja o reputație proastă, și temerea că România va deveni poarta de intrare a imigrației ilegale în UE. Altfel spus
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
vezi și cum te văd. Zâna ședea colea cam unde stai tu, cu ochii înfipți în mine, iar eu cam aici și am vorbit răspicat, fără teamă. Răspicat poate, dar fără teamă ba - l-a contrazis moș Dumitru. Apoi unui condamnat la moarte de cine să-i mai fie frică? Doar de Dumnezeu. Așa că nu m-am fâstâcit deloc. Ei, da’ lucrurile nu s-o sfârșit aici... Până la urmă te-o împușcat, Pâcule, sau nu? a întrebat moș Dumitru, nerăbdător ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
orice bancnote, dar să fie toți. Și umbrela să fie nouă. Lionel primește toți banii într-un plic, o umbrelă nouă și aplauzele clientelei. Părăsește banca având un aer de învingător, după ce ani de zile ieșise cu un aer de condamnat. E ora 11.15. Lionel se află în fața unui magazin de lux, specializat în îmbrăcăminte pentru bărbați. În magazin, nici un client. Lionel își face o intrare triumfală: acum magazinul are un client și toți vânzătorii se reped spre el. Cursa
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-i îndulcească lui Robert pierderea a două mii de euro: — Sticla asta puteți s-o vindeți la pahar, ca vinul casei. — La bețivi, intră în vorbă Liliane. Gustave coboară în pivnița cu vinuri. Toată lumea îl urmărește cu privirea, ca pe un condamnat la moarte. Numai că Gustave nu s-a născut ieri și nu se lasă păcălit de un client cu toane. După ce stă fix două minute în beci, revine exact cu același dop și exact cu aceeași sticlă. Îi întinde dopul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și să vadă pustiul din casă. E clar: nu așa se primește un musafir. Mai ales pe Doamna Moarte. Surescitat, o roagă pe Liliane: Nu pot s-o primesc așa, e de neam prost. Îndeplinește-mi o ultimă dorință, orice condamnat are dreptul la o ultimă dorință. — Tu ești condamnat să te duci la culcare. Adu-mi o vază de la tine. O să cumpăr mâine un buchet de flori. Stai puțin, ai un patefon? — Am, de la falimentul casei de discuri O, la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
traficul de influență erau considerate o singură infracțiune, nefiind cunoscute elemente de diferențiere juridică. Legea Calpurnia limita acțiunea de repentudae la simpla restituire a ceea ce fusese dat de corupător. Legea Acilia a făcut din această acțiune o acțiune penală, aplicând condamnatului aceeași pedeapsă ca pentru un hoț, respectiv pedeapsa pecuniară stabilită la dublul valorii folosului primit. Legea Servilia a menținut pedeapsa stabilită de legea Acilia, dar a prevăzut și pierderea drepturilor politice, iar lega Cornelia a restabilit indemnitatea la simplu în locul
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
apărută în Moldova, sub domnia lui Ioan Sandu Sturza, delictul de corupție - având o sferă de conținut redusă - era prevăzut în articolele 203 și 204. Textele incriminatoare vizau pe acei funcționari care, pentru daruri sau alte avantaje materiale, facilitau evadarea condamnaților ce se aflau sub supravegherea lor. Astfel, ei erau pedepsiți cu închisoarea și obligați să ajute la urmărirea evadaților, iar în caz de eșec, trebuiau să plătească despăgubiri statului, prețul corupției; sume de bani sau alte lucruri trebuiau vărsate în
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
ideală, o gospodină desăvârșită și o mamă duioasă. În situația dată, găsea că nu mai poate să-și continue viața alături de Teo care călcase cele mai sfinte și bune conveniențe ale unei căsnicii. Nesăbunița sa era cu atât mai de condamnat cu cât se răsfrângea prin amploare asupra întregii familii, nemaisocotind faptul că ajunsese în gura lumii. Doina fusese de curând promovată în funcția de farmacistă șefă la unitatea 48, cea mai solicitată farmacie din oraș. Autoritatea, stima de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și nu se știa că păcătuise chiar greu, de multe ori, în viață. Mai mult, cunoscând, după cum am mai spus, învățătura creștină, el știa limpede ce le așteaptă pe sufletele sinucigașilor: temuta damnare eternă! Însă acesta deloc nu era de condamnat, căci el nu-și dorea altceva, decât un singur lucru: căutarea absolutului și aflarea lui, care, de altfel, constituia rostul pentru care lupta, dar cu ce preț se putea obține... Totuși, el era hotărât și își dădea prea bine seama
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
astfel de momente ale vieții, cel mai potrivit lucru, pentru liniștea ta morală, este să nu-ți negi deloc faptele trecutului, ci, cu demnitatea greșelilor recunoscute, pentru care acum plătești, să privești cu nădejde în viitor. Numai acesta este limanul condamnaților și singura cale, care conduce la o caznă mai ușoară! Pe urmă, după ce, vrând-nevrând, m-am acomodat în întregime cu regimul închis al închisorii și totul a intrat perfect în firea lucrurilor, potolindu-mi inima și limpezindu-mi bine mințile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai poate acomoda deloc cu regulile ei și, chiar și de resemnat cu ea, refuză categoric să se resemneze. Pentru acest angajat, acest tip de loc de muncă știe sfâșietor de bine să semneze, în timp, sentința clară a unui condamnat la moarte, fără proces! Mă întreb: cine poate să cunoască toate îndoielile îngrozitoare ale sufletului omenesc și toți fiorii, ce îl scutură? Această întrebare este sortită să rămână fără răspuns. Tocmai de aceea, ei bine, niciodată soluția sinuciderii nu trebuie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
băiețel! și... aș dori ca timpul să se oprească pentru totdeauna aici și acum... Ai primit vreo veste din Spania? am Întrebat cu glasul stins, cu teamă... cu cea mai cumplită teamă pe care o poți citi În ochii unui condamnat la moarte. N-am primit nicio veste! Mai durează două-trei zile până când vor fi identificați toți... și brusc s-a ridicat În picioare și a fugit În hol. Plângea! Îi auzeam plânsul, tânguirea și neputința... Mamă! Vino Înapoi, te rog
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în glasul lui făcându-și prezența acumularea unei nestăvilite furii, o nemărginită revoltă. Neașteptând răspuns la spusele lui, continuă să arunce cuvintele ca pe niște pietre: nu cred să fie cineva în stare să comită o faptă mai demnă de condamnat! - Nici eu... nu cred! - Așa e! Și ceea ce este și mai grav, nici nu și amintea bine numele țigăncii, din ce șatră făcea parte. - Nu ți-a dat nici un indiciu cât de cât plauzibil? - A încercat să îngaime ceva. Nu știu cât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
gradul îfuncția) de comisar. Aici și-a cunoscut iubirea vieții lui, nemțoaica Hylde, de care cel de-al doilea război mondial și apoi represiunile comuniștilor l-au despărțit, Hylde emigrând în Austria, la Viena, după ce unchiul a fost arestat și condamnat politic. La moartea unchiului Filaret, în anul 1961, după ce fusese eliberat din temnițele comuniste, tata zăcea în închisoare, căci era rândul lui, și nu a aflat până în anul 1964, atunci când a fost amnistiat. Noi am ținut legătura cu Hylde Riker
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
după majorat, l-a scăpat din mână. Toți cei trei membri ai familiei au avut de suferit, de parcă i-ar fi apăsat blestemul căsătoriei nefirești : tanti Viorica a orbit total la patruzeci de ani, unchiul Milian a fost arestat și condamnat politic, iar după grațiere a fost degradat din drepturile civile, angajându-se, cu greu, ca simplu muncitor la Fabrica de cherestea, iar Ramiro cum am spus, ghebos, irascibil și inadaptabil social, a murit după cincizeci de ani, holtei. La Ramiro
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fereastră și văzu lumina sleită Într-o ceață lăptoasă, plutind destrămată printre ferestrele acvarii ale clădirilor Înalte din apropiere. Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea fixă, cu gâtul aplecat spre În față, Într-o resemnare fără margini, asemeni condamnatului la spânzurătoare. O amintire din copilărie Îi traversă fugar creierul. Se văzu În vârful dealului cel Înalt, În clopotnița bisericii. Obișnuia să facă asta mereu, fără știrea nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus, frumusețile văilor nesfârșite, străbătute
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
hărțuire. A treia zi de dimineață, mascații au fost înștiințați că se pot prezenta, pentru a-l prelua și a-l duce la interogatoriu. A urmat un proces mai răsunător decât multe alte, din acea vreme. L-au judecat, lau condamnat și l-au pus după gratii. și ce mai viață de huzur a dus, Mobulu Moni, după gratii! Trai de mare restaurant de lux. Apoi au venit alegerile. Au ieșit învingători ai lui. Roata istoriei și-a modificat direcția de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un zeu se Îndîrjește să-i aducă prăbușirea, exis tă, singură, soluția salvării prin artă. CÎnd victima tragică este artistul, din suferință va scoate un punct de sprijin. Altfel, lumea nu ar fi decît o Închisoare atroce, cu un singur condamnat la Întuneric ” ... Frumos! Sau, cît de exact și de util pune problema, vorbind despre jurnalul importantului critic de teatru Valentin Silvestru :” Partea publicată pînă acum se Încheie cu Însem nările anului 1967. A nu publica la timp Jurnalul, În totalitatea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
era desenat chiar chipul zâmbitor al șoferului, cu mustățile lungi, arcuite ca două aripi În zbor, ceea ce contrasta teribil cu originalul Încruntat, expus În cabină, la nici un metru distanță. Înaintam de vreo jumătate de oră În ritmul unei coloane de condamnați legați cu același lanț și totul părea să se ridice În calea evadării. Câteva secunde, cât verdele flutura ca un steag al speranței peste carapacele lucioase, patru-cinci mașini reușeau să scape, apoi deasupra se reaprindea ochiul injectat. Privirea lui sângerie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu lux de amănunte perioadele acelea crunte, cu înflorituri și scorneli, ca să te cîștige de partea lui, să-l privești ca pe un idol. Doi ani și șase luni condamnat în ’36 și deținut la Brașov și Doftana, după aceea condamnat la alți trei ani de Tribunalul Militar București, pedeapsă pe care nu a ispășit-o fiind de negăsit. Ție ar fi trebuit să-ți fi spus pe unde a stat ascuns, pînă ce l-au prins în ’40 și l-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care nu se putea manifesta decât prin supunerea în fața dorinței Antoniei de a păstra intact acel fir care ne lega. Însăși acceptarea acestei situații era o tortură în sine iar legătura, deși blândă, era pentru mine ca lațul pentru un condamnat. Eram blestemat să fiu incapabil de violență. Și totuși, undeva în adâncuri, se zbătea în mine violența ascunsă în spatele durerii. Lucrul cel mai derutant era sentimentul pe care-l avusesem atunci, în preajma Antoniei, că am nevoia de ea, că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o piscină publică în timpul unei epidemii de poliomielită. După aceea, vor emite numai câteva programe guvernamentale. Doar muzică și știri bine periate. După aceea, toată muzica, toate cărțile și toate filmele vor fi testate pe animale de laborator sau pe condamnați care or să se ofere voluntari înainte de a deveni accesibile publicului. În loc de măști chirurgicale, oamenii vor umbla cu căști care să le ofere protecția permanentă a unei muzici sigure sau a cântecului păsărilor. Oamenii vor plăti pentru pachetele de știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cele mai recente sunt legate în mape mari, care se citesc la o masă mare. În ziarul de azi e vorba de Gustave Brennan. În cel de ieri apare un lider religios dement din Orientul Mijlociu. Alaltăieri, era vorba despre un condamnat la moarte și ultimul lui apel în justiție. Toți cei scriși în agenda lui Helen au murit la data la care le-a fost notat numele. Printre celelalte știri, sunt articole de ziar despre lucruri și mai îngrozitoare. Azi, Denny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
intentat un proces, judecat la București, în iulie-august 1933. Sentința a fost casată de Curtea Superioară de Justiție militară, iar procesul s-a rejudecat la Craiova, în iunie-iulie 1934; de această dată sentințele au fost ceva mai moderate. Între cei condamnați s-au aflat Dumitru Petrescu, Constantin Doncea, Gheorghe Gheorghiu Dej, Chivu Stoica, Gheorghe Vasilichi - care vor juca un rol important în istoria României după 23 august 1944.” În perioada imediat următoare (noiembrie 1933 noiembrie 1937), Partidul Comunist din România „ a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
am gândit deloc la deținuți. Aș spune că mâna mi s-a părut albă și subțire, o mână cu nimic deosebită de mâinile mele, în care nimic nu sugerează mâna aspră, pe care ne așteptăm s-o găsim la un condamnat. Pentru mine a fost ca un semn ce venea din piatră: piatra voia să mă avertizeze că substanța noastră era aceeași, și, deci, ceva din ce constituie persoana mea avea să rămână, nu avea să se piardă o dată cu sfârșitul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]