2,979 matches
-
De la Arghezi la Călinescu, de la Victor Ion Popa la Iorga sau chiar de la azi uitații Paul B. Marian și Tudor Teodorescu Braniște la încă de atunci celebrul Eugen Ionescu, floarea literelor române, masculină în esență, a acceptat foarte greu alternativa condeiului feminin. Performanța Hortensiei Papadat-Bengescu nu este aceea de a fi scris și publicat într-o lume a bărbaților, ci de a fi obținut o recunoaștere categorică și de durată. După ce a fost întîmpinată ca "altfel", a fost acceptată ca o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
bucură nespus de mult pe Ilinca și, în fața unei perspective atît de luminoase, sărbătoriră evenimentul cu dulceață de zmeură și apă rece. Unde se vede că în numeroase cazuri muzele marilor creatori pot fi schimbate dintr-o singură trăsătură de condei C umplită lovitură a mai fost pentru Bărzăun povestea cu poezia publicată în revistă. Ori de cîte ori își aduce aminte de momentele acelea, mai ales de furia cu care Ilinca i-a aruncat revista în față strigîndu-i că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de la sine înțeles că nu putea fi altcineva decît Ilinca), iar în poezia publicată fata era înlocuită cu altceva. N-a fost deloc un gest frumos din partea revistei, mai ales cu o poezie de debut a unui atît de tînâr condei. Iată, de pildă, cum arăta strofa I scrisă de Bărzăun: Îți voi culege nuferi albi din constelații Să-ți jac din ei cununi, frumoasa mea, Și voi săpa comorile din lutul veșniciei Să-mpodobesc potecile-așteptării Pe care vei veni tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
152 Unde se vede că încă mai sînt cazuri în lumea asta cînd unii trudesc din greu, iar alții trag foloasele 164 Unde se vede că în numeroase cazuri muzele marilor creatori pot fi schimbate dintr-o singură trăsătură de condei 175 Unde se vede cum s-a convins Bărzăunul că lîngă orice înălțime cucerită se ascunde și o prăpastie 187 Unde se vede că Bărzăunul nu era omul jumătăților de măsură. Și unde se mai vede că o poveste ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sunt făcuți; Diavoli mai numeroși ca-n vastul iad Nebunul vede; îndrăgostitul, în delirul său, Vede-a Elenei frumusețe pe-o frunte din Egipt. Rotindu-și ochiul de extaz cuprins, Poetul vede cerul pe pământ, pe cer pământul. Celor neștiute, condeiul lui, le dă un chip Iar vaporosului nimic îi află Sălaș să locuiască, și un nume. Rainer Maria Rilke și-a trăit, viața ca un neîntrerupt poem, o poezie prin excelență suprasolicitând, în măiestrie neîntrecută, metafora. De aici influența sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ingineri care nu predau construcțiile la termen. Aici „tăia în carne vie”, era necruțător, încât Primul (Secretar P.C.R.) a prins drag de el, acordându-i „onoarea” să-i compună discursurile, de fiecare dată cu exclamații măgulitoare: „De ce nu am eu condeiul tău?! Scriitor m-aș face, Bacalbașa al zilelor noastre!” ( Primul citea și recitea o singură carte: Moș Teacă...) Radu Mercea roșea de plăcere, la gândul că va fi „promovat” curând. Și nu a așteptat prea mult. Șefia ziarului îi surâdea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
se îmbărbăteze. E ciudat și de-a dreptul înduioșător cum o simplă poezioară pentru copii poate să aibă atâtea conotații nebănuite și să fie purtătoare modestă a unor asemenea adevăruri uluitoare. Pentru că, în mod cert, poezia nu fusese întoarsă din condei de dragul rimei, așa cum se întâmplă cel mai adesea în genul acesta literar. Baltă cu caldă nu rimează nici de acum într-o mie de ani. Asta o poate constata oricine, fără a fi specialist în rime. O singură concluzie putea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de mulți alții care i se cuibăreau seara de-a valma în așternuturi, foșnind cu subînțeles dintre pagini. Care cu mâini lungi de pianist, care cu cearcăne albastre de alcool, care cu buzunare găurite de datorii peste datorii, care cu condei îmbujorat virginal, care cu întorsătură de frază de te lua cu leșin de plăcere, care mai de care mai poet. Ce să mai, Melania îi iubea pe poeți. Prin urmare, viața Melaniei se declara mulțumitor de confortabil între cei patru
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
subliniind în text un șir de afirmații ale autorului, care au o deplină valabilitate și în ziua de astăzi. Acad. Florin CONSTANTINIU Capitolul I Diplomatul "Ar fi o nebunie să dorești să judeci și să rezolvi dintr-o trăsătură de condei lucruri care au atât de multe fațete". (Montaigne)1 Nu cunosc vreo meserie mai diferită decât aceea de diplomat. Nu există alta în care să fie mai puține reguli precise și mai multe cutume, pentru care să fie nevoie de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
poate supune criticii, creînd un alt tip de literatură pe marginea literaturii comentate. Să ni-l închipuim de pildă pe Călinescu cum, explicînd în ce constă eșecul romanelor lui Ionel Teodoreanu, s-ar apuca după aceea să îmbunătățească cu propriul condei fragmentele citate. Intervenția lui ar însemna nu doar o corectare ilicită, dar mai cu seamă o întrerupere a exercițiului critic. Căci un critic nu se poate pune în pielea scriitorului decît cu prețul suspendării rolului asumat. Mai mult, el ar
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
în durere, însă mai adineauri am citit câteva rânduri din Faust și am turbat. Am văzut toate durerile mele, m-am mândrit, văzând că mă întâlnesc așa de mult cu un astfel de om, m-am aprins, ardeam a lua condeiul, mă întristai că nu poci, simții durere că nu știu nimic și mă deznădăjdui văzând că în adevăr că nu mă înșel că nimic mai ticălos ca omul. Această propensiune de a-și descoperi înrudiri sufletești cu personaje goetheene sau
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
spectaculos-demonstrativă argumente pentru a proba științific o intuiție pe care am avut-o, la rându-mi, de multă vreme. Ca adversar al extremismelor de orice fel, e un prilej de încântare intelectuală să poți respinge, dintr-o singură trăsătură de condei, două din plăgile care au făcut un enorm rău omenirii. Ea îmi oferă posibilitatea de a mai transmite un avertisment celor care, la umbra cinismului și ticăloșiei, se dau de ceasul morții să reînvie demonii trecutului. Riscul la care se
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
cu nasturi de sidef, cu lavalieră proaspătă, cu cămașă scumpă, apoi renunță, dintr-o suflare, la întreaga afacere redacțională: "- Îmi închipui, sper, domnule Sadoveanu, că această cheie apără și milioanele avansate de Ministerul de Interne! - știți, domnule ministru, noi, oamenii condeiului, nu prea ne pricepem la socoteli. Aceasta fiind situația, a încheiat conu Mihai - vorbea ca de obicei rar și foarte articulat -, nu-mi rămâne decât să mă retrag. Tacticos, și-a luat pălăria din cui și, cu aceiași pași măsurați
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
obișnuit - Andrei Both și Doina Levința - și cu o trupă formidabilă. Exemplară. Ce am văzut m-a tulburat și mă urmărește. Din toate punctele de vedere. Piesa aceasta este ca un poem scris în transă. Dintr-o singură mișcare de condei, un poem ca un vis, derulat cu ritmuri și intensități diferite, cu repetiții de cuvinte, de fraze, de gesturi. Un poem absurd și oniric, în care l-am regăsit pe Beckett topit în emoții și cuvinte-imagini. Am citit această piesă
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
prin care acest personaj marginalizat a încercat să cucerească pozițiile de odinioară. S-a dovedit că nu are nici anvergura, nici talentul necesare unei cariere pe măsura ambițiilor. Cum să reconstruiești un ziar alături de Ion Spânu și Roxana Iordache, niște condeie pe cât de agresive, pe atât de avide de răfuială cu valorile politice și culturale? Sudalma grosolană, ura viscerală, neputința creatoare metamorfozată în stil jurnalistic au adus ziarului prejudicii pe care doar ani de onestitate fără fisură ar putea să le
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
de respectul general, și nu de jignirile nerușinate de care-au avut parte dinspre ziarul "Ziua". Ceea ce-am văzut în ultimele zile în gazeta cu pricina e nu doar surprinzător, ci și încurajator. Există în România acestui moment suficiente condeie oneste la care se poate face apel. E important, însă, ca excizia începută o dată cu plecarea lui Roșca Stănescu să nu se oprească la mijlocul drumului. Vor exista, desigur, destui care vor apela la binecunoscuta formulă "Dictatorul a fugit!" doar pentru a
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
cursul aparent firesc, banal, doar amintirea unui vis cu care m-am născut mă mai trezea din amorțeala unui mers către nicăieri. Dar vine o zi care avea pregătită pentru mine un alt rost, o altă ordine a destinului". Și condeiul vă face să alunecați fatal în destăinuiri aproape nelalocul lor într-o scrisoare de interese în fond. Ziceți sorbind poate dintr-o cupă cu vin străvechi: "Dar vine o zi care avea pregătită pentru mine un alt rost, o altă
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8852_a_10177]
-
în viața politică a țării. Articolele sale din "România Mare" au uluit o lume întreagă prin ură, virulență naționalistă și șovinism. Pus în slujba lui Vadim Tudor, Romulus Vulpescu a depășit în grobianism, intoleranță și delir naționalist cele mai înveninate condeie ale comunisto-securismului. Și, cu toate acestea, trebuie să fii, la rându-ți, îmbibat de ură și resentiment pentru a trece în uitare marile sale performanțe de traducător. În clipa de față, o versiune integrală a operei lui Villon, în patru
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
abdicare în fața unei sofisticării lexicale ce culminează în logoree emfatică și în scrîșnet de silabe incomprehensibile. Amănuntul e cu atît mai dureros cu cît stofa autorului e incontestabilă: Vianu Mureșan întrunește toate condițiile pentru a fi un scriitor propriu-zis. Are condei, așadar tehnică, și are și vînă, așadar sensibilitate. Iar de cultură nu mai vorbesc. Dintre gazetarii care semnează regulat în Adevărul literar și artistic, stilul lui Vianu Mureșan nu poate să nu sară în ochi. Textele lui frapează precum un
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
categorie intră cazurile de lipsă a voinței, abulia definitivă și apatie iremediabilă. Toate sînt forme de eșecuri ale inteligenței umane, adică forme de irosire a capacităților pe care le are un om. José Antonio Marina scrie clar și alert, dovedind condeiul unui eseist de bună calitate. De aici ușurința și chiar plăcerea cu care îi citești cartea.
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
Rezultatul va fi un roman grandios ale cărui rînduri vor stîrni recunoștința fiecărui cititor care va avea bafta mirabilă de a-l deschide. Din această categorie face parte scriitoarea Catherine Clément: te apucă un dezgust nesfîrșit să vezi cum, din condeiul unei romanciere cotate ca numărîndu-se printre cele bune, poate ieși o telenovelă romanescă atît de bicisnică. Și nu te poți împiedica să te întrebi în ce fund de lume și-a pierdut autoarea spiritul critic de a putut da naștere
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
Simona Vasilache Oameni angajați, și serioși, criticii pot fi fermecători cînd iau o pauză. Cînd își permit, plecînd de la te miri ce, de la lucruri mărunte care strigă după condei și hîrtie, să însăileze tablete. O gazetărie beletristică, făcută din elitre colorate, ca flecuștețele atît de semnificative din lada cine știe cărui colecționar de suveniruri, printre contur, dînd drept de viață, în regnul atît de sobru al criticii, speciei pe care, în
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
-i fusese generoasă și ușoară. Glumind, câștiga bani și prieteni. Odată, urcând cu mașina pe Rua do Carmo, și-a vândut decapotabila unui prieten care, tot în automobil, cobora în sens invers. Afacerea a fost încheiată din trei trăsături de condei, fără ca vreunul dintre ei să se dea jos, cu siguranța care-i transformă în învingători pe cei care au încredere în ei. Spre deosebire de bunicul meu, nesiguranța e mai puternică în mine. Cât despre înclinația de a duce o viață de
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
cînd de pe cea a umanitarismului ca atare ce nu-și mai găsea loc în contextul anomaliei comuniste. Dacă fața publică a lui Pandrea era cea de pledant, fața sa intimă era cea de moralist, a unui moralist care a mînuit condeiul memorialistului, martor al cumplitelor noastre vremi, visîndu-se un soi de Ion Neculce sau Miron Costin al contemporaneității. împărțit între activitatea juridică și cea literară, Pandrea evita, și pe un versant, și pe celălalt, aservirea ideologică: Se pregătește un Nep literar
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
apoeticului copleșitor, dar care păstrează într-un fel sau altul legături cu versul premeditat. Registrul naturalist este neechivoc, strofa nu devine încă o pastă verbală omogenă, ci rămâne o țesătură atent realizată, cu contraste aranjate, cu imagini bine aduse din condei: "(închid ochii deschid gura/ niște scursori sunt zilele/ străzile tremură cu burta la stele/ mațele cântă duios -/ închid ochii deschid gura/ în locul lacrimilor/ din orbite/ se scurg bucăți de scuipat)" (Pentru nimic în lume); "(ambulanțele intonează/ copleșitoare marșuri de triumf
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]