752 matches
-
închidere cu așa-numita „anvelopă termica” și ambientul interior. Referitor la anvelopa termică, care separă fizic două medii diferite, se poate stabili faptul că două caracteristici fizice sunt omniprezente în materialele implicate și se găsesc cu certitudine în analiza higrotermică: conductivitatea termică și permeabilitatea. Conductivitatea termică este asociată temperaturilor prin folosirea termenilor flux cald sau flux rece (W) (fluxul rece este, în fapt, deficitul de energie termică față de o temperatură de referință) fiind o caracteristică fizică a oricărui material și variază
Principiul evitării condensului () [Corola-website/Science/330358_a_331687]
-
anvelopă termica” și ambientul interior. Referitor la anvelopa termică, care separă fizic două medii diferite, se poate stabili faptul că două caracteristici fizice sunt omniprezente în materialele implicate și se găsesc cu certitudine în analiza higrotermică: conductivitatea termică și permeabilitatea. Conductivitatea termică este asociată temperaturilor prin folosirea termenilor flux cald sau flux rece (W) (fluxul rece este, în fapt, deficitul de energie termică față de o temperatură de referință) fiind o caracteristică fizică a oricărui material și variază de la mare la scăzută
Principiul evitării condensului () [Corola-website/Science/330358_a_331687]
-
materialului. Permeabilitatea (tendința materialului de a permite trecerea vaporilor) și caracteristica ei asociată: permeanța (tendința de difuzie a vaporilor printr-un material de o grosime specificată) variază de la foarte permeabil la impermeabil (bariera de vapori). Practica relevă faptul că, datorită conductivității termice și permeabilității, într-o anvelopă termică expusă diferențelor de temperatură, la orice rată a difuziei vaporilor se va produce condens, undeva în câmpul termoizolației sau ansamblului permeabil la vapori, respectiv în zona de conversie a fluxurilor de căldură. Dintre
Principiul evitării condensului () [Corola-website/Science/330358_a_331687]
-
Conductivitatea electrică (numită și conductibilitatea electrică specifică) este mărimea fizică prin care se caracterizează capacitatea unui material de a permite transportul sarcinilor electrice atunci cînd este plasat într-un câmp electric. Simbolul folosit pentru această mărime este de obicei σ (litera
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
unui material de a permite transportul sarcinilor electrice atunci cînd este plasat într-un câmp electric. Simbolul folosit pentru această mărime este de obicei σ (litera grecească "sigma"), iar unitatea de măsură este siemens pe metru (S·m). Mărimea inversă conductivității este rezistivitatea electrică, cu simbolul ρ (litera grecească "ro") și unitatea de măsură ohm metru (Ω·m). Următorii termeni sînt înrudiți cu conductivitatea electrică dar au semnificații diferite: De exemplu, în conductoare, datorită agitației interne, multitudinea de electroni ce se
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
obicei σ (litera grecească "sigma"), iar unitatea de măsură este siemens pe metru (S·m). Mărimea inversă conductivității este rezistivitatea electrică, cu simbolul ρ (litera grecească "ro") și unitatea de măsură ohm metru (Ω·m). Următorii termeni sînt înrudiți cu conductivitatea electrică dar au semnificații diferite: De exemplu, în conductoare, datorită agitației interne, multitudinea de electroni ce se deplasează de la un atom la altul, poate fi asimilată cu un gaz electronic în care interacțiunile dintre electroni sunt neglijabile. Se ține cont
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
interacțiunile dintre electroni, aceștia având o anumitâ masâ, curbeazâ spațiul în jurul lor, modificând traiectoriile date de ciocnirile cu structura cristalină a conductoarelor, o parte din energie transformându-se într-un element gravitațional, generând o oglindă deformatoare a timpului în raport cu masa. Conductivitatea electrică a unui material se definește ca raportul dintre densitatea curentului electric J produs prin plasarea materialului în cîmpul electric E: Există materiale la care conductivitatea electrică este anizotropă --- mărimea și orientarea vectorului J depinde de mărimea și orientarea vectorului
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
transformându-se într-un element gravitațional, generând o oglindă deformatoare a timpului în raport cu masa. Conductivitatea electrică a unui material se definește ca raportul dintre densitatea curentului electric J produs prin plasarea materialului în cîmpul electric E: Există materiale la care conductivitatea electrică este anizotropă --- mărimea și orientarea vectorului J depinde de mărimea și orientarea vectorului E ---, caz în care conductivitatea electrică trebuie exprimată printr-un tensor de rangul 2 (o matrice 3×3). O asemenea proprietate o au de exemplu materialele
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
se definește ca raportul dintre densitatea curentului electric J produs prin plasarea materialului în cîmpul electric E: Există materiale la care conductivitatea electrică este anizotropă --- mărimea și orientarea vectorului J depinde de mărimea și orientarea vectorului E ---, caz în care conductivitatea electrică trebuie exprimată printr-un tensor de rangul 2 (o matrice 3×3). O asemenea proprietate o au de exemplu materialele cu o structură stratificată, cum ar fi unele roci sedimentare; în cazul lor conductivitatea în planul straturilor poate fi
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
vectorului E ---, caz în care conductivitatea electrică trebuie exprimată printr-un tensor de rangul 2 (o matrice 3×3). O asemenea proprietate o au de exemplu materialele cu o structură stratificată, cum ar fi unele roci sedimentare; în cazul lor conductivitatea în planul straturilor poate fi diferită de conductivitatea pe direcția perpendiculară. În cîmpuri electrice alternative conductivitatea electrică se exprimă printr-un număr complex (sau un tensor de numere complexe dacă materialul este anizotrop), numit "admitivitate electrică". În acest caz partea
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
exprimată printr-un tensor de rangul 2 (o matrice 3×3). O asemenea proprietate o au de exemplu materialele cu o structură stratificată, cum ar fi unele roci sedimentare; în cazul lor conductivitatea în planul straturilor poate fi diferită de conductivitatea pe direcția perpendiculară. În cîmpuri electrice alternative conductivitatea electrică se exprimă printr-un număr complex (sau un tensor de numere complexe dacă materialul este anizotrop), numit "admitivitate electrică". În acest caz partea reală a admitivității se numește "conductivitate" iar cea
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
matrice 3×3). O asemenea proprietate o au de exemplu materialele cu o structură stratificată, cum ar fi unele roci sedimentare; în cazul lor conductivitatea în planul straturilor poate fi diferită de conductivitatea pe direcția perpendiculară. În cîmpuri electrice alternative conductivitatea electrică se exprimă printr-un număr complex (sau un tensor de numere complexe dacă materialul este anizotrop), numit "admitivitate electrică". În acest caz partea reală a admitivității se numește "conductivitate" iar cea imaginară "susceptivitate". Similar, conductanței îi corespunde în cîmp
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
diferită de conductivitatea pe direcția perpendiculară. În cîmpuri electrice alternative conductivitatea electrică se exprimă printr-un număr complex (sau un tensor de numere complexe dacă materialul este anizotrop), numit "admitivitate electrică". În acest caz partea reală a admitivității se numește "conductivitate" iar cea imaginară "susceptivitate". Similar, conductanței îi corespunde în cîmp alternativ mărimea numită "admitanță", care este inversa impedanței electrice. Corpul sau materialul care conduce curentul electric se numește "conductor electric"; metalele sunt buni conductori electrici, iar dintre acestea conductivitatea cea
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
numește "conductivitate" iar cea imaginară "susceptivitate". Similar, conductanței îi corespunde în cîmp alternativ mărimea numită "admitanță", care este inversa impedanței electrice. Corpul sau materialul care conduce curentul electric se numește "conductor electric"; metalele sunt buni conductori electrici, iar dintre acestea conductivitatea cea mai mare o are argintul (63,0·10 S·m), urmat la mică distanță de cupru (59,6·10 S·m). De asemenea plasma (gaz ionizat) este în general un bun sau foarte bun conductor electric --- în multe cazuri
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
cea mai mare o are argintul (63,0·10 S·m), urmat la mică distanță de cupru (59,6·10 S·m). De asemenea plasma (gaz ionizat) este în general un bun sau foarte bun conductor electric --- în multe cazuri conductivitatea plasmei se poate considera infinită. Tot în clasa conductorilor intră și unele lichide care conțin mulți ioni, de exemplu apa sărată conduce curentul electric cu atît mai bine cu cît concentrația de sare este mai mare. Un corp sau material
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
curentul electric cu atît mai bine cu cît concentrația de sare este mai mare. Un corp sau material care nu permite în mod semnificativ trecerea sarcinilor electrice se numește izolator (de exemplu sticla, vidul, apa deionizată etc.). O valoare a conductivității electrice între cea a conductorilor și cea a izolatorilor o au semiconductorii. Adesea conductivitatea semiconductorilor poate fi ajustată în limite largi, atît permanent prin procesul de fabricație, de obicei prin dopare, cît și dinamic prin aplicarea unor cîmpuri electrice exterioare
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
Un corp sau material care nu permite în mod semnificativ trecerea sarcinilor electrice se numește izolator (de exemplu sticla, vidul, apa deionizată etc.). O valoare a conductivității electrice între cea a conductorilor și cea a izolatorilor o au semiconductorii. Adesea conductivitatea semiconductorilor poate fi ajustată în limite largi, atît permanent prin procesul de fabricație, de obicei prin dopare, cît și dinamic prin aplicarea unor cîmpuri electrice exterioare, prin variația temperaturii, prin iluminare, prin expunere la radiație ionizantă etc. Materialele electroizolante prezintă
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
decât cea a semiconductorului; "acceptori", dacă impuritatea are valența mai mică decât cea a semiconductorului. Materialele conductoare au o rezistivitate care nu depășește 10÷10[Ω cm]. După natura conductibilității electrice materialele conductoare se pot clasifica în: --materiale de mare conductivitate, cum sunt: Ag, Cu, Al, Fe, Zn, PB, Sn etc. --materiale de mare rezistivitate, care sunt formate de obicei din aliaje și se utilizează pentru rezistențe electrice, elemente de încălzire electrică, instrumente de măsură etc. La majoritatea materialelor conductivitatea electrică
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
mare conductivitate, cum sunt: Ag, Cu, Al, Fe, Zn, PB, Sn etc. --materiale de mare rezistivitate, care sunt formate de obicei din aliaje și se utilizează pentru rezistențe electrice, elemente de încălzire electrică, instrumente de măsură etc. La majoritatea materialelor conductivitatea electrică depinde mult de temperatură. Astfel, în cazul celor mai multe metale, conductivitatea scade cu temperatura, iar în cazul semiconductorilor conductivitatea crește cu temperatura. Pe intervale de temperatură mici în general această dependență se poate aproxima printr-o relație liniară. La temperaturi
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
etc. --materiale de mare rezistivitate, care sunt formate de obicei din aliaje și se utilizează pentru rezistențe electrice, elemente de încălzire electrică, instrumente de măsură etc. La majoritatea materialelor conductivitatea electrică depinde mult de temperatură. Astfel, în cazul celor mai multe metale, conductivitatea scade cu temperatura, iar în cazul semiconductorilor conductivitatea crește cu temperatura. Pe intervale de temperatură mici în general această dependență se poate aproxima printr-o relație liniară. La temperaturi foarte joase, apropiate de 0 K, unele materiale prezintă fenomenul cuantic
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
de obicei din aliaje și se utilizează pentru rezistențe electrice, elemente de încălzire electrică, instrumente de măsură etc. La majoritatea materialelor conductivitatea electrică depinde mult de temperatură. Astfel, în cazul celor mai multe metale, conductivitatea scade cu temperatura, iar în cazul semiconductorilor conductivitatea crește cu temperatura. Pe intervale de temperatură mici în general această dependență se poate aproxima printr-o relație liniară. La temperaturi foarte joase, apropiate de 0 K, unele materiale prezintă fenomenul cuantic de supraconducție, în care conductivitatea are valoare infinită
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
în cazul semiconductorilor conductivitatea crește cu temperatura. Pe intervale de temperatură mici în general această dependență se poate aproxima printr-o relație liniară. La temperaturi foarte joase, apropiate de 0 K, unele materiale prezintă fenomenul cuantic de supraconducție, în care conductivitatea are valoare infinită (rezistivitatea este exact zero). În aceste materiale curentul electric poate curge la infinit. Fiecare material supraconductor are propria sa temperatură critică sub care prezintă aceste proprietăți; unele materiale precum cuprul și argintul păstrează totuși o conductivitate finită
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
care conductivitatea are valoare infinită (rezistivitatea este exact zero). În aceste materiale curentul electric poate curge la infinit. Fiecare material supraconductor are propria sa temperatură critică sub care prezintă aceste proprietăți; unele materiale precum cuprul și argintul păstrează totuși o conductivitate finită chiar și la temperaturi foarte apropiate de zero absolut. Altele în schimb rămîn supraconductoare pînă la temperaturi relativ înalte, astfel încît pot fi utilizate și la temperatura de fierbere a azotului lichid (77 K); primul material de acest gen
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
el însă continuând să lucreze la Universitate drept Coordonator al Grupului de Cercetare al Fotosintezei până în 1956. În timpul șederii în Berlin, principalul domeniu al Profesorului Franck a fost cinetică electronilor, atomilor și moleculelor. Primele cercetări ale sale au constat în, conductivitatea electricității prin gaze (mobilitatea ionilor în gaze). Mai târziu, împreună cu Hertz, acesta a investigat comportamentul electronilor liberi în diferite gaze, în mod special impacturile inelastice ale electronilor care în cele din urmă au condus la dovedirea experimentală a unor concepete
James Franck () [Corola-website/Science/310978_a_312307]
-
Entalpia sa de sublimare este de 571 kJ/kg (25.2 kJ/mol). Gheața carbonică este non-polară, cu un moment de dipol la zero, deci forțele van der Waals de atracție intermoleculară funcționează. Compoziția duce la un coeficient scăzut de conductivitate termică și electrică. Gheața carbonică („dry ice”) a fost descoperită pentru prima oară în 1834 de chimistul francez Charles Thilorier, care a publicat prima descriere a substanței. De-a lungul experimentelor sale, acesta a observat că la deschiderea unui capac
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]