1,156 matches
-
sprijinul lor modest, Frieda Vigder și-a transformat locuința în școală. Toți copii familiilor deportate au învățat, pe diferite niveluri de studiu, datorită cunoștințelor profesoarei Vigder care se străduia să acopere toate domeniile existente într-o programa școlară. Târziu, după ce conflagrația își stabilise învingătorii și învinșii și cei din exil s-au putut întoarce, foștii elevi ai școlii improvizate nu au fost nevoiți să repete anii de școală pierduți; toți au trecut cu succes examenele și, în funcție de vârstă și de cunoștințe
Frieda Vigder () [Corola-website/Science/316600_a_317929]
-
doar o singură zi. Germanii au întâmpinat o rezistență sporadică și au ocupat Luxemburgul rapid. Guvernul și Marii ducese Charlotte au reușit să fugă din țară. La Londra s-a format guvernul în exil luxemburghez. Izbucnirea celei de-a doua conflagrații mondiale pe 1 septembrie 1939 au pus guvernul luxemburghez într-o situație delicată. Pe de-o parte, populația manifesta o simpatie evidentă pentru Regatul Unit și Franța. Pe de altă parte, statutul de neutralitate al țării, pe care guvernul se
Invadarea Luxemburgului () [Corola-website/Science/330313_a_331642]
-
legătură cu linia defensivă construită în timpul celui de-al doilea război mondial în deceniul al patrulea, linie opusă Liniei Maginot franceze. Germanii numeau această linie defensivă Westwall, dar Aliații au prefereat să o redenumească după numele liniei defensive din prima conflagrație mondială. Acest articol se referă la Linia Siegfried - Westwall. Linia Siegfried a fost un sistem defensiv care se întindea pe o distanță de peste 630 km, având peste 18.000 de bunkere, tunele și obstacole antitanc. Linia începea din dreptul localității
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
de arhitectură care a devenit unul din cele mai însemnate din Viena. În afară de construcția de vile, reședințe și palate, biroul a devenit specializat în construcția de bănci. El a continuat să fie activ și în toți anii Primului Război Mondial. După sfârșitul conflagrației și destrămarea Imperiului Austro-Ungar, compania să a fost lovită financiar de pierderea unor clienți importanți. Gotthilf a fost membru al Asociației artiștilor plastici din Viena (1893) al Asociației inginerilor și arhitecților din Austria (1896), al Asociației comerciale din Austria inferioară
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
a avut loc între 12 ianuarie - 2 februarie 1945 și a fost o operațiune militară încununată de succes a Armatei Roșii pe frontul de răsărit al teatrului de război european în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Armatele sovietice au înaintat prin luptă de pe aliniamentul râului Vistula din Polonia până pe aliniamentul râului Oder, adânc în teritoriul Germaniei, ajungând la numai 70 km de capitala Reichului, Berlin. La începutul Operațiunii Bagration, Frontul I Belarus a reușit să
Ofensiva Vistula-Oder () [Corola-website/Science/306998_a_308327]
-
elevul lui Francisc Șirato cu care a susținut și licența în anul 1937. Face călătorii în Dresda, Viena și Munchen și a fost ucenicul lui André Lhote la Paris între anii 1938 - 1939. Înainte de al doilea război mondial, precum și în timpul conflagrației, a lucrat pentru serviciile secrete britanice, transmițând informații despre trupele germane de pe frontul de est și din România. Din toamna anului 1942 este admis și încadrat ca locotenent al Maiestății Sale britanice în cadrul Intelligence Service. Formează și organizează un grup
George Tomaziu () [Corola-website/Science/310667_a_311996]
-
a fost un conflict militar din cadrul Războaielor napoleoniene, care a opus Regatul Unit, Imperiul Austriac și Imperiul Rus, pe de o parte, Franței și aliaților săi. Conflagrația s-a derulat între 11 aprilie și 26 decembrie 1805, cuprinzând operațiuni militare pe mai multe teatre de operațiuni (teatrul principal fiind cel din Germania centrală și Austria, la nord de Alpi), dar și bătălii navale, cum au fost cele
Războiul celei de-a Treia Coaliții () [Corola-website/Science/319953_a_321282]
-
scria în "Pravda", sperând să existe resurse pentru a continua campania dincolo de Varșovia „direct la Londra și la Paris”. Ordinul comandantului sovietic Mihail Tuhacevski pentru data de 2 iulie 1920, spunea: „Către Vest! Peste stârvul Poloniei Albe stă drumul către conflagrația mondială. În marș către Vilnius, Minsk, Varșovia!” și „mai departe la Berlin peste stârvul Poloniei!” La 1 iulie 1920, având în vedere avansarea rapidă a ofensivei sovietice, parlamentul Poloniei, "Sejmul", a format un Consiliu de Apărare a Națiunii. El a
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
parte a elitei politice din Galiția era de origine austriacă sau poloneză, rutenii fiind aproape în totalitate membrii ai clasei țărănești. Atitudinea rusofilă a ucrainenilor din Austro-Ungaria a evoluat treptat în ucrainofilie. Ucrainenii rusofili au fost arestați odată cu izbucnirea primei conflagrații mondiale și închiși la Talerhof, unde mulți dintre ei au fost uciși. Primul Război Mondial și seria de revoluții din Europa, printre acestea numărându-se Revoluția din Octombrie, au zguduit marile imperii europene. Între 1917 și 1918 au apărut mai
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
și clerici) au fost „eliminați”, executați sau închiși în deceniul următor. Campania împotriva Bisericii Ucrainene autocefale a culminat cu lichidarea ei î 1930, parohiile rămase după arestarea a numeroși preoți ucraineni fiind supuse direct Patriarhiei Ruse. După încheierea luptelor primei conflagrații mondiale, partea estică a fostei provicii austro-ungare Galiția și o parte a Volâniei, care făcuse parte din Imperiul Rus, a devenit teatru de lupte în timpul războiului polono-sovietic. Ucrainenii considerau că aceste teritorii le aparțin de drept, de vreme ce ei formau majoritatea
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
-lea, au căpătat un mare număr de supuși greco-catolici. Rusia dorea să convertească populația ucraineană la ortodoxism, folosind căi pașnice sau violente. Cel mai important factor în această ecuație politică a fost maturizarea mișcării naționale ucrainene în perioada de dinaintea izbucnirii conflagrației mondiale. Maturizarea naționalismului ucrainean a dus la apariția primului stat independent ucrainean. . Înaintarea rușilor în Galiția a început în august 1914. În timpul acestei ofensive, armata rusă a reușit să împingă armata austriacă până la poalele Carpaților. Acest succes le-a asigurat
Ucraina în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/319522_a_320851]
-
și Lodomeriei, peste 20.000 de ucraineni au fost suspectați de simpatizanți ai Imperiului Rus, au fost arestați și internați în lagăre de concentrare ( Talerhof, Stiria și fortăreața Terezín Cehia). Luptele nu s-au sfârșit pentru ucraineni odată cu încheierea primei conflagrații mondiale. Mai mult chiar, luptele au continuat și au devenit mai sângeroase odată cu izbucnirea Revoluției din 1917. Revoluția a declanșat un război civil în teritoriile fostului Imperiu Rus, și o bună parte a luptelor s-au dus pe teritoriul ucrainean
Ucraina în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/319522_a_320851]
-
controlul asupra Ujhorodului și Mukachevoului. Restul teritoriului ucrainean, (regiunile centrale și estice) au intrat în componența Uniunii Sovietice. După încheierea luptelor Primului Război Mondial și ale Revoluției Ruse, ucrainenii și-au văzut năruite visurile pentru înființarea unui stat independent național. În timpul luptelor conflagrației mondiale și a războiului civil, peste 1,5 milioane de ucraineni își pierduseră viața. Din acest moment, mișcarea națională ucraineană a trecut în ilegalitate.
Ucraina în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/319522_a_320851]
-
cruțare și fără șovăire, întocmind actele și deferind justiției pe toți acei care se abat de la prevederile legilor în vigoare (...)." Slobozia intra în cel de-al doilea război mondial într-o economică și socială modestă. Cu circa două luni înaintea conflagrației, la 6 aprilie 1941, un inventar al orașului, făcut de Primărie înfățișa o Slobozie care avea o populație de de 7.292 suflete (Slobozia Nouă avea 1.333 locuitori); existau 69 de străzi, pe 15 dintre acestea erau amenajate trotuare
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
totală în Mediterana. Până în 1914, Marina Regală Italiană a construit și armat șase cuirasate: "Dante Alighieri", "Giulio Cesare", "Conte di Cavour", "Leonardo da Vinci", "Andrea Doria" și "Caio Duilio", dar acestea nu au participat la acțiuni navale importate în timpul primei conflagrații mondiale. În timpul acestui război, Marina Regală Italiană a desfășurat în principal acțiuni în Marea Adriatică, luptând împotriva Marinei Austo-Ungare. Au avut loc în principal bombardamente ale localităților italiene de coastă de către austro-ungari și raiduri ale submarinelor germane în Marea Mediterană. Forțele aliate
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Doar două vase de transport dintre cele șase care formaseră inițial convoiul au reușit să ajungă în Malta. Aceasta poate fi considerată singura victorie indiscutabilă a unei escadre italiene în războiul naval de suprafață din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Mussolini l-a decorat personal pe comandantul escadrei. Totuși, aceasta a fost doar o perioadă scurtă pentru forțele Axei. Petrolul și proviziile aduse în Malta, în ciuda pierderilor grele în timpul [[operațiunea Piedestalul|Operațiunii Piedestalul]] din august, dar și debarcările din
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
italiene au fost predate finlandezilor. Marina italiană dispunea de o bază navală în teritoriul concesionat în [[China]] la [[Tianjin|Tiensin]]. Cele mai importante vase italian din China au fost [[Puitor de mine|puitorul de mine]] "Lepanto" și canoniera "Carlotto". În timpul conflagrației mondiale, vasele comerciale, crucișătoarele auxiliare și submarinele italiene au operat în apele Orientului Îndepărtat, uneori disimulate sub pavilioane civile sau străine. Italienii au folosit de asemenea și porturile controlate de japonezi din regiune, precum cel din [[Shanghai]], China, sau [[Kobe
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
ori Campania Belgiană, numită uneori în Belgia și Campania de 18 zile, a fost o parte a mai amplei Bătălii a Franței, o campaniei ofensivă a Germaniei Naziste din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Luptele au durat timp de 18 zile în mai 1940 și s-a încheiat cu ocuparea Belgiei de către forțele germane după capitularea armatei belgiene. Pe 10 mai 1940, Germania a invadat Luxemburgul, Olanda și Belgia în cadrul planului operațional "Fall
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
dacă și germanii o făceau, dar nu era clar dacă Belgia trebuia să își mobilizeze forțele armate în cazul unui atac al germanilor împotriva Poloniei. Belgienii ar fi preferat o alianță cu Regatul Unit. Britanicii intraseră în război în prima conflagrație mondială ca răspuns la violarea de către germani a neutralității belgiene. Porturile belgiene la Canalul Mânecii oferiseră Marinei Imperiale Germane accesul la baze navale folositoare în războiul cu britanicii, iar în cazul repetării ocupației germane, ele ar fi reprezentat baze de atac
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
un total de 377 de aparate de zbor. Pe 10 mai 1940, doar 118 avioane erau complet funcționale. Dintre acestea, 78 erau avioane de vânătoare. AéMI erau comandate de Paul Hiernaux, care își primise licența de zbor la începutul primei conflagrații mondiale și fusese numit în funcția de comandant în 1938. Hiernaux a organizat trupele în trei regimente; primul (1er Régiment d'Aéronautique), care avea 60 de aeronave, al doilea (2e Régiment d'Aéronautique), cu 53 și al treilea (3e Régiment
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
care le permitea să modifice din mers și în mod neașteptat zona în care se declanșa efortul principal de luptă. În plus, germanii practicau tacticile armelor combinate, în vreme ce tacticile franceze de luptă erau rigide, fiind neschimbate esențial de pe timpul primei conflagrații mondiale. Tancurile franceze nu erau dotate cu aprate radio, iar comandanții de tanc erau ogligați să debarce din mașinile de luptă pentru emiterea unor ordine. În ciuda tuturor dezavantajelor evidente, tanchiștii germani au reușit să domine frontul în dimineața zilei de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
nou la arme, unitățile sale fiind puse ulterior la dispoziția Consiliului Dirigent. Aceste unități au fost reîncadrate Armatei Române și au sprijinit în anul 1919 preluarea teritoriului transilvănean de către aceasta. Este de menționat că semnificația voluntariatului românesc în anii Primei Conflagrații nu a fost numai una militară, ci și una de contestare a dreptului Imperiului Dualist, de a ține subjugat un popor conștient de sine și dornic de viață națională proprie. La declanșarea Marelui Război, mulți dintre politicienii, scriitorii, publiciștii și
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
urmă), diplomații occidentali au insistat pe lângă liderii de la Varșovia să capituleze și să accepte importante concesii teritoriale (linia Curzon). În iulie 1920, guvernul englez a anunțat că va livra Poloniei mari cantități de materiale de război rămase după încheierea primei conflagrații mondiale, dar, amenințat de Congresul Sindicatelor Britanice cu greva generală, a stopat exportul sus-numitelor materiale Primul ministru briitanic David Lloyd George nu a fost niciodată un sprijinitor entuziast al polonezilor, politicienii de dreapta, precum Lord Curzon și Winston Churchill, fiind
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
au jucat un rol important în stabilirea unor precedente în dreptul internațional care sunt valabile și astăzi. Numeroase reguli care guvernează relațiile dintre state au fost introduse și codificate pentru prima oară în cadrul tratatelor de pace care au pus capăt primei conflagrații mondiale. Primele 26 de articole ale Tratatului de la Versailles (28 iunie 1919 conțineau de fapt Convenția Ligii Națiunilor. Acesta prevedea mecanismul internațional pentru impunerea termenilor tratatului. Articolul 22 stabilea sistemul Mandatelor pentru administrarea fostelor colonii șî teritorii dependente. Articolul 22
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
el nu își poate obține eliberarea decât prin înfrângerea absolută, renunțarea la orice violență și la orice păcat. Numai cei „aleși”, care își impun o astfel de disciplină, sunt eliberați la moartea lor. La sfârșitul lumii, se va declanșa o conflagrație generală, care va dura 1468 de ani, cuprinzând și distrugând lumea vizibilă. Ultimele particule de lumină se vor întoare în Dumnezeu, în timp ce forțele răului vor dispărea într-o groapă imensă. O explicație de un dualism atât de radical a universului
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]