674 matches
-
diferite. Pentru Aderca, însă, cînd pune între coperți, în 1929, la Naționala-Ciornei, Mărturia unei generații (ediția a II-a), ei sînt doar "artiștii vremei". O parte vor prinde lumea de mîine. Ceilalți, din 28 de mai mult sau mai puțin congeneri cu care Aderca stă de vorbă, sînt mandatarii deceniului trei. Pe care, cum îi aude el din întrebări, îi vede Marcel Iancu din linii. Primul dintre ei este Arghezi, "orgă uriașă", care "justifică între noi o generație și un veac
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
un portret al autorului de M.H. Maxy, Sasa Pană este, pesemne, cel mai puțin avangardist si cel mai mult poet. Călătoria poticnită, au ralenti, li se potrivește întru totul unor poezii care încearcă să rețină ceva din lumea pe care congenerele lor o dinamitează. „Ceasul copilăriei colbăit în tăcere" (Palmares) e cel care sună, în cadențe minore, în aceste notații de-o vagă înduioșare, frumoase ca viața văzută de sus. Un soi de artă poetică e Plasa lui Pitagora, o blândă
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
dorește. „Un risc, o aventură totală”, cum ar fi spus Voronca, dar un „risc” și o „aventură totală” în interiorul creației, nu în spațiul contactelor sale cu ordinea politică și administrativă. Înainte ca „realismul socialist”, slujit cu diligență și de către destui congeneri cu vocație deturnată ai lui Constant Tonegaru, să-și declanșeze tăvălugul strivitor de autenticitate, acesta înțelegea a-și planta florile spontaneității, precum un indelebil certificat al poeziei insubordonabile la rețete exterioare: „Pomii prăfuiți par pianiste pudrate în restaurante/ și clatină
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
influenți stiliști și compozitori din istoria jazzului. O mare parte din prestigiul lui Fitzgerald ca scriitor al timpului nostru se datorează intuițiilor sale referitoare la era postmodernă. Ipoteticul postmodernism al romancierului constă atât în sensibilitatea lui, pe care o simțim congeneră cu a noastră, cât și în eclectismul viziunii. Protagonistul ultimului său roman, The Last Tycoon, are aerul unui Gatsby reluat în cheie postmodernă. Mihaiu insistă asupra caracterului periplanetar al evoluțiilor estetice recente, anticipate în anii 1920 de similitudinea avangardelor. În
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
paranteză de o mână neștiută și câteva senzualități epigramatice surprinzătoare. De ce așa? Fără doar și poate, cifrul intim al Epistolelor nu stă în cuvioșenia manierei, în respectul moștenit al eruditului pentru antici, ci într-un orgoliu care-l face aproape congener cu aceștia. Deloc ultragiantă ori măcar stânjenitoare, deloc grobiană ori autosuficientă, forma aceasta de trufie ne învață ceva foarte important despre raportul dintre poet și pagina albă. Lui Decuble, anxietatea scrisului și retorica neputinței îi sunt complet străine. Vocea sa
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
Eco este un autor de un umor abundent, pestriț și incoercibil - pleacă din neputința de a se pasiona de oameni în aceeași măsură cu care s-a împătimit de cuvinte. E sarcasmul mizantropic al celui ce-și privește cu cinism congenerii, așa cum stă de altminteri bine oricărei inteligențe care a încetat să mai nutrească iluzii în privința speciei umane. De la arbore spre labirint este o antologie de studii inspirate de patima filologică a autorului italian. Eco precizează în prefața volumului că textele
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
credem că fără dreptate: "Bacovia este expresia unei subiectivități exacerbate, care e fără posteritate: a fi bacovian înseamnă a te nega pe tine însuți". Adevărul e că Bacovia poate fi regăsit nu doar în imitatori servili, ci și în vocații congenere, de la Ion Caraion la M. Ivănescu, Dan Laurențiu și mai cu seamă Ileana Mălăncioiu. Ovidiu Cotruș - Dialoguri, Ed. Cartea Românească, București, 1999, 268 pag., preț neprecizat. P.S.: O ciudată inadvertență se ivește în Epilogul volumului de care ne-am ocupat
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
interpretări. E un magnet pentru conștiințele critice. În eseul d-sale intitulat Hasdeenii, Ovidiu Pecican își propune a-l aborda indirect, prin unghiul receptării de care a avut parte pînă-n prezent. Cine ar fi "hasdeenii? Pe de o parte, spiritele congenere, creatorii cuceriți de elanul ideilor marelui înaintaș, pentru care acesta a constituit o paradigmă asumată în fibră intimă, subsecventa tipului băștinaș de uomo universale. Pe de altă parte, firește, cercetătorii de diverse calibre care și-au închinat lucrările fenomenului Hașdeu
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
cele adevărate." Baronul se declară și în alt rînd "dușmanul neîmpăcat al tuturor pălăvrăgelilor", și cert este că narațiunile lui i-au scos din ring pe mulți palavragii, silindu-i pînă la urmă să se recunoască învinși. Că vînătoarea este congeneră cu literatura ne stă mărturie și Tartarin din Tarascon. în mijlocul cabinetului său de lucru, ai cărui pereți sînt căptușiți de sus pînă jos cu arme din toate țările lumii (carabine, revolvere, săbii, cuțite, pumnale, săgeți, ghioage, boxuri), pe o mescioară
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
Ca membru marcant al celei de-a treia generații postmaioresciene, crescut în preajma lui E. Lovinescu, asiduu frecventator al cenaclului "Sburătorul", chiar și redactor al revistei (1924-1927), autorul studiului Tradiția conceptului modern de poezie a fost un estet și, ca toți congenerii, un adept convins al autonomiei esteticului, legea de aramă a scrisului său de la care nu s-a abătut niciodată. Situat de la bun început pe această poziție, el a combătut multă vreme istorismul și biografismul, deși s-a ocupat în studii
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
Cosmin Ciotloș La 28 de ani, Christopher Marlowe moare ucis într-o încăierare de tavernă. La vremea aceea era un dramaturg net superior congenerului său, Shakespeare, care nu scrisese decât puține piese onorabile. În câțiva luștri doar, ierarhia se inversează. Un tragic accident biografic stă, iată, undeva la baza canonului. E exemplul citat de Harold Bloom în celebra lui carte, Canonul occidental. În termeni
Sine qua non-ul occidental by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10803_a_12128]
-
comentarii profunde ale etnopsihologilor (C. Rădulescu-Motru) și ale filosofilor ca Emil Cioran. „Romanul”, care îl are totuși în centru pe Al. Busuioceanu, dezvăluie și alte aspecte decât cele politice și culturale. Sunt și acelea individuale. „Eroul” nostru suportând, ca și congenerii lui, vicisitudinile materiale ale exilului, angajându-se într-o neostenită luptă pentru salvarea, deocamdată, spirituală a patriei înrobite, ni se relevă totodată ca un profesor de poezie, ca un „maestru” al unei tinere discipole, precum Antoaneta Iordache, femeie sensibilă și
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
măsură de "ecourile" provocate de această carte cu stranii și străvezii expandări autobiografice este Sebastian însuși care, în "dreptul la replică" pe care și-l rezervă în Cum am devenit huligan, răspunde deopotrivă crudului prefațator Nae Ionescu, "simbol săgetat", și congenerului Isac Ludo, zeflemitor din tagma lui Tănase de la "Cărăbuș". Pentru acesta mai ales își ascute arghezian penița, încondeindu-l într-un portret pe care doar inteligențele de calibru îl pot tăia în muchiile disprețului : "Familiar cu abstracțiile, intim cu ideile
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
ca: Spărgătoarea grevei, Colind pentru Hopa Mitică, Transfigurare, Pastel în roșu, Peisaj sărac, Priveliște, Moloz, Rîmă să fii, Duminică, Rezervații, Acvariu stagnant, cele mai multe din ultimul ciclu, "Fundătura", mai accentuat notativ), ori de cîte ori slăbind hățurile speculației, poeta îngăduie însușirilor congenere înzestrării sale, precum gingășia și darul coloristic, să-și facă simțită prezența, și astfel chiar poemul direcționat caustic capătă, ca să vorbim gazetărește... legitimitate". Din consemnarea iscusită a unor atari alternanțe de "minusuri" și "plusuri" reiese adevărata fire a exegetului: e
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
s-au consumat momentele fierbinți ale tronului României), încăperi ciuruite în același decembrie telegenic, ci în față, în incintele dinspre Piața. Ale căror ferestre, într-o seară lugubra - îmi amintesc - erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizită nu știu cărui buzat african, congener intru dictatură de-al Ceausestilor. Deschid princiara ușa și mă aflu, subit, în lumea "ochioasa" a insolitelor pînze. Trecînd pe lînga santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui părînd a nu înțelege nimic. Ce istorie mereu tulburata, în locul acesta în care
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
Simona Vasilache În scrisorile pe care Ghica le compune, la bătrânețe, pentru congenerul Alecsandri (Editura Librăriei Socec & Comp., 1887) se găsesc, una după alta, iscălite din Ghergani - domeniul din Dâmbovița care i-a aparținut - în iunie si iulie 1881, Libertatea si Egalitatea. Două, deci, din visurile Revoluției Franceze, la care și pașoptiștii au
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
-
și-a făcut-o singur, din pricina - între altele - a fascinației față de Nae Ionescu. Acum, însă, dacă ne gîndim puțin, Sebastian nu a însemnat de la publicarea Jurnalului său și pînă azi, deci de vreo 15 ani, decît - exclusiv!- o armă contra congenerilor și prietenilor săi mai subtil sau mai acuzat legionariozi fie ante, fie post 1934-1938. Scriitorul - adică romancierul, dramaturgul, melomanul, gazetarul, francofilul, estetul rafinat, eseistul proustianizant etc. - a fost pur și simplu sacrificat, o dată mai mult, transformat în pretext vindicativ și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
a trăit în interiorul acestei false religii lingvistice, s-a văzut nevoit s-o renege. Singură poezie adevărată e poezia suportabila, se confesa acesta în Nimic. (Prin coincidență, însuși titlul lui Pântea poate fi citit că un clin d’oeil adresat congenerului sau.) Conform vulgatei, poezia e accesibilă doar unora, puțini și aleși. Dar ce se întâmplă atunci când poetul însuși încetează să se mai prenumere printre aceștia? Șocul trebuie să fie imens. Dar în cazurile fericite, functioneaza că o resuscitare. Așa ceva este
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
aici o gamă întreagă de stări de spirit. Și prin aceasta se apropie nu numai de Traian T. Coșovei, dar și de ceilalți lunediști fantaști, de Iaru, de Stratan, de Cărtărescu. Iată de exemplu un remix după celebra Ciocnire a congenerului său: „Stăteam la masă așteptând chelnerul./ Și eram triști și îngândurați,/ căci știam că mult nu mai avem de trăit./ Când, imaginea noastră s-a decupat în peretele dinspre stradă,/ ca și cum, chiar atunci, urgent, ar fi vrut să ne vadă
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
la Eugen Barbu, socotindu- i, pentru acel moment, competitorii săi literari cei mai redutabili. În ceea ce-l privește, Petru Dumitriu ne lasă să înțelegem că a făcut amintitul pact pe de o parte pentru că și alții îl făcuseră, intelectuali comuniști congeneri („m-am găsit antrenat, nu zic târât, nu, dar primit printre intelectualii comuniști, români și evrei, din generația mea”), iar pe de alta obligat, constrâns de mizerie, de boală, de deprimare („Mor de foame, mor de pneumonie, mor de tristețe
Cazul Petru Dumitriu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4806_a_6131]
-
un nucleu epic unic, altele, cu schimbări imprevizibile de plan sau de perspectivă. Cert, autorul are un umor și o ironie speciale, mai delicate și în contrast cu limbajul uneori mai frust, neocolind cuvintele „bip”, care alcătuiesc adesea toată carnea cărților unor congeneri. Cartea sa este o succesiune de povestiri, multe, clar, autoficțiuni care își deconspiră eroul ca fiind însuși autorul, Mihai sau Mihai Bădică, alte povestiri au diverși alți protagoniști, ca să îi citez pe preferații mei, tanti Ștefania sau bătrânul Saturn, dar
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
de Scrieri. E riscant, chiar foarte riscant, să spui despre poezia cuiva ca e simpatică. Un asemenea certificat de distrugere în alb poate, însă, închide în el consolarea diferenței. Într-o schemă simplificată, dar destul de funcțională, a mersului generațiilor, literatura congeneră te predispune la critică, cea de-abia trecută, la ură, cea trecută bine la empatie. Așadar, simpaticul Topârceanu, cu poezia lui de serbări, de radio din alte vremuri, ar fi putut să aibă succes ca intertext. Nu-l are, n-
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
aceasta de proză scurtă, a avut și la noi o bună primire critică. În Ultima epifanie, unde analiza poezia basarabeană a anilor '80 din perspectiva livrescului, eseista Lucia }urcanu nu-i raporta direct, dincolo de elemente sincrone, pe optzeciștii basarabeni la congenerii lor din România. Având la bază antologia lui Sorin Alexandrescu, Lucia }urcanu selecta în acel eseu opt poeți (Eugen Cioclea, Grigore Chiper, Nicolae Popa, Irina Nechit, Teo Chiriac, Vasile Gârneț, Emilian Galaicu-Păun și Nicolae Leahu) pornind, după propria mărturisire, de la
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
nu - și de cele ale unui voluptuos al deliciilor gustului". Ierarhia axiologică a perioadei interbelice a literaturii române îi datorează mult lui Șerban Cioculescu. În speță poezia, care și-a găsit în conștiința sa o adîncă comprehensiune și o vibrație congeneră, anevoie de conceput la un raționalist à outrance, la un spirit bornat de "metode" sau fanatizat de "idei literare" in vitro. Dacă Thibaudet a contribuit decisiv la înțelegerea și propulsarea pe treapta prestigiului a unui mare poet al Franței, publicînd
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
ideologică. Și aici, autorul a optat pentru un subiect cât se poate de complex, un adevărat „caz” al literaturii române, menit să permită reflecția mai largă asupra culturii interbelice, atât de întoarsă pe toate fețele odată cu revizuirile postdecembriste. Față de volumele congenerilor, cartea lui Mihai Iovănel are, însă, o miză programatică mai evidentă. În ciuda aparențelor, Mihail Sebastian nu e subiectul principal al cărții sale. Și asta, nu pentru că criticul de la „Cultura” n-ar avea la degetul mic opera și biografia autorului. Dimpotrivă
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]