1,097 matches
-
lucrarea de față, articolul „Etnicitate”) ă arată că societățile moderne nu au eradicat apartenențele comunitare. Tot ea ne arată și dificultatea de a desface legăturile dintre cetățenie și naționalitate. Forța acestui model rezidă În bună măsură În faptul că reprezintă conjugarea a două tradiții totuși puternic conflictuale, cea catolică și cea republicană, care converg aici „Într-o reprezentare a cetățeanului ca membru al unui tot, al unei națiuni, Înscris Într-o istorie, Între trecut, prezent și viitor, evoluând Într-o lume
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al II-lea sau cu perioada de dezvoltare a imperiilor africane din secolul al XI-lea până În secolul al XVIII-lea) cu situațiile de sclavie de masă descrise În mod obișnuit, ea subliniază de asemenea limitele acestor analogii, legate de conjugarea unor trăsături evolutive (agricultura extensivă). În plus, studierea societăților numite tradiționale (de exemplu, a societăților amerindiene sau a celor din Oceania) relevă aspecte de obicei neglijate, În special privind statutul persoanelor. Faptul că reproducerea sclavilor nu a fost văzută ca
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fiind foarte lunga durată a acestui exil, Pământul lui Israel n-a mai păstrat decât valoarea religioasă și spirituală. Totuși, Începând cu cea de-a două jumătate a secolului al XIX-lea, Într-o Europă În care Înfloreau ideile naționaliste, conjugarea emancipării datorate Luminilor și Revoluției din 1789 cu un antisemitism marcat de pogromuri și de o nouă ghetoizare a determinat câteva personalități să creeze o entitate politică evreiască pe teritoriul Palestinei. S-a dat numele de sionism acestei mișcări, ale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Națiunea este constituită ca o persoană morală, „În care se Întrupează și se individualizează moralitatea difuză care există În corpul social și Îl caracterizează ca fiind organic solidar” (ibidem). La un nivel esențial, socialul se confundă cu solidaritatea. Însă această conjugare a moralului și a socialului nu Înseamnă, În mod fundamental, o negare a politicului? Aceasta este concluzia interpretării lui Karsenti, alimentată și de analizele lui Sorel din Réflexions sur la violence. Trebuie să ne mulțumim cu acest diagnostic pesimist? N-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de ansamblul cunoștințelor organizate ce sînt combinate între ele în cazul schimbului și care constituie filtrul verbal și social în construirea discursului; 5) postulatul construcției obiectelor, căci obiectele discursului constituie referenții schematizării, iar construcția este o co-construcție ce rezultă din conjugarea punctelor de vedere ale interlocutorilor. Pornind de aici, J. -M. Adam a subliniat patru accepții ale noțiunii "schematizare" pe care o integrează cadrului lingvisticii textuale și a n a l i z e i d i s c u r
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
imun, cu specificitate tumorală. Răspunsul imun antitumoral poate fi generat direct față de tumoră, dacă celulele tumorale exprimă antigene specific tumorale. Situsul expresiei genice poate fi controlat prin introducerea unor regiuni promotoare cu specificitate tumorală într-un ADN plasmidic, sau prin conjugarea ADN cu proteine care interacționează cu receptorii de suprafață, specifici tumorilor. Pe această cale, se asigură expresia genei injectate, cum ar fi gena unei toxine sau a unei citokine, numai la nivelul țintei tumorale, obținându-se astfel distrugerea cu specificitate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
din plasmidul Ti de dimensiune mare purtător al bacteriooncogenelor specifice. T-ADN este transferat din Agrobacterium tumefaciens în celula gazdă prin intervenția unui complex proteinic translocator de acid nucleic codificat de gena vir, complex care este omologul unui pilus de conjugare plasmidic (Escobar și colab., 2001). T-ADN este integrat în genomul nuclear al celulei gazdă. În ciuda organizării lor procariote (structură nemozaicată, fără introni), genele din T-ADN sunt exprimate în nucleul celulei gazdă dirijând sinteza unor proteine care inițiază tumorigeneza
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este integrat în genomul nuclear al celulei gazdă. În ciuda organizării lor procariote (structură nemozaicată, fără introni), genele din T-ADN sunt exprimate în nucleul celulei gazdă dirijând sinteza unor proteine care inițiază tumorigeneza, creând un mediu potrivit creșterii bacteriei și conjugării interbacteriene a plasmidului Ti. În celulele plantelor infectate sunt exprimate două categorii de gene din T-ADN: genele pentru sinteza opinelor și bacteriooncogenele. Sinteza opinelor dirijează producția de noi metaboliți numiți opine, cei mai mulți fiind derivați de aminoacizi conjugați cu zaharuri
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
5’-P al ADN-T rămâne legată o singură moleculă a subunității D2 a endonucleazei. Operonul VirB codifică pentru 11 produși genici implicați în reacția de transfer și care sunt omologi proteinelor Tra codificate de unele plasmide bacteriene implicate în conjugarea bacteriană. Procesul de transfer al ADN-T este stimulat în mare măsură de existența unei secvențe scurte care s-a numit overdrive și care, de fapt, funcționează ca un enhancer (amplificator). Secvența aceasta poate fi situată în aceeași moleculă, dar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
gazdă ADN -T din plasmidele octopină are mai multe secvențe care reprezintă ținte pentru crestare și / sau terminare a sintezei ADN în procesul de integrare. Modelul de transfer al ADN -T din plasmidele octopină are multe aspecte comune cu modelul conjugării bacteriene în care o monocatenă a cromozomului bacterian este transferată dintr-o celulă bacteriană Hfr într-o celulă bacteriană F-. Singura excepție constă în aceea că transferul ADN-T este limitat de granița repetiției din stânga, pe când în cazul conjugării bacteriene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
modelul conjugării bacteriene în care o monocatenă a cromozomului bacterian este transferată dintr-o celulă bacteriană Hfr într-o celulă bacteriană F-. Singura excepție constă în aceea că transferul ADN-T este limitat de granița repetiției din stânga, pe când în cazul conjugării bacteriene transferul ADN este indefinit. Nu se știe care este rostul transferului ADN -T în genomul celulei gazdă. La un moment dat monocatena transferată trebuie să fie convertită în ADN dublu-catenar. Structuri circulare de ADN-T identificate în celulele infectate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la 14-16șC și umiditate suficientă, germinează și sporii produc o coroană de sporedii(spori mici ). Acestea se unesc prin canale (în forma literei H) și apoi dau naștere la filamente de infecție. Uneori, pe sporedii înainte sau mai adesea după conjugare apar sporediole care pot multiplica ciuperca în sol. Miceliul infecțios pătrunde în plantă pe la baza plantei sau prin răni. Atacul are loc la 9-12șC în condiții de 60 % umiditate a solului și durează până când plantele au 2 cm înălțime. Miceliul
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
șosete." (Bobaljik, 2006: 5) Acordul complementului cu verbul-predicat se întâlnește, printre altele, în limbile uralice, unde are caracter opțional (Nikolaeva, 1999). În aceste limbi, verbele tranzitive și intranzitive au afixe care marchează acordul cu subiectul, aceste forme fiind numite, tradițional, conjugarea subiectivă. În plus, verbele tranzitive au și altă paradigmă, numită conjugarea obiectivă. Verbele la conjugarea obiectivă se acordă atât cu subiectul, cât și cu complementul direct. Verbele tranzitive pot apărea fie la conjugarea subiectivă, fie la conjugarea obiectivă, astfel încât acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
altele, în limbile uralice, unde are caracter opțional (Nikolaeva, 1999). În aceste limbi, verbele tranzitive și intranzitive au afixe care marchează acordul cu subiectul, aceste forme fiind numite, tradițional, conjugarea subiectivă. În plus, verbele tranzitive au și altă paradigmă, numită conjugarea obiectivă. Verbele la conjugarea obiectivă se acordă atât cu subiectul, cât și cu complementul direct. Verbele tranzitive pot apărea fie la conjugarea subiectivă, fie la conjugarea obiectivă, astfel încât acordul cu complementul este opțional. Iată două exemple din ostiaca de nord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unde are caracter opțional (Nikolaeva, 1999). În aceste limbi, verbele tranzitive și intranzitive au afixe care marchează acordul cu subiectul, aceste forme fiind numite, tradițional, conjugarea subiectivă. În plus, verbele tranzitive au și altă paradigmă, numită conjugarea obiectivă. Verbele la conjugarea obiectivă se acordă atât cu subiectul, cât și cu complementul direct. Verbele tranzitive pot apărea fie la conjugarea subiectivă, fie la conjugarea obiectivă, astfel încât acordul cu complementul este opțional. Iată două exemple din ostiaca de nord, reproduse din Nikolaeva (1999
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu subiectul, aceste forme fiind numite, tradițional, conjugarea subiectivă. În plus, verbele tranzitive au și altă paradigmă, numită conjugarea obiectivă. Verbele la conjugarea obiectivă se acordă atât cu subiectul, cât și cu complementul direct. Verbele tranzitive pot apărea fie la conjugarea subiectivă, fie la conjugarea obiectivă, astfel încât acordul cu complementul este opțional. Iată două exemple din ostiaca de nord, reproduse din Nikolaeva (1999): (4) a. Ma tăm kălaη wel-s-Ø-em. Eu acest ren ucide-trecut-sg.-1sg.SB "Eu am ucis acest ren." b
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fiind numite, tradițional, conjugarea subiectivă. În plus, verbele tranzitive au și altă paradigmă, numită conjugarea obiectivă. Verbele la conjugarea obiectivă se acordă atât cu subiectul, cât și cu complementul direct. Verbele tranzitive pot apărea fie la conjugarea subiectivă, fie la conjugarea obiectivă, astfel încât acordul cu complementul este opțional. Iată două exemple din ostiaca de nord, reproduse din Nikolaeva (1999): (4) a. Ma tăm kălaη wel-s-Ø-em. Eu acest ren ucide-trecut-sg.-1sg.SB "Eu am ucis acest ren." b. Ma tăm kălaη-ət wel-sə-l-am
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în care verbul se acordă cu complementul; relația dintre verb și complement este marcată afixal, prin mărci flexionare (de tip desinențial), așa cum tot afixal este marcat acordul predicat - subiect. O astfel de limbă este maghiara (limbă non-indo-europeană), unde există o conjugare obiectivă, pe lângă cea subiectivă. Cu alte cuvinte, verbul flexionează în funcție de subiect (conjugarea subiectivă) și în funcție de complementul direct (conjugarea obiectivă). Verbul este folosit la conjugarea obiectivă în prezența unui complement direct definit (de aceea, conjugarea obiectivă este numită și definită). Existența
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este marcată afixal, prin mărci flexionare (de tip desinențial), așa cum tot afixal este marcat acordul predicat - subiect. O astfel de limbă este maghiara (limbă non-indo-europeană), unde există o conjugare obiectivă, pe lângă cea subiectivă. Cu alte cuvinte, verbul flexionează în funcție de subiect (conjugarea subiectivă) și în funcție de complementul direct (conjugarea obiectivă). Verbul este folosit la conjugarea obiectivă în prezența unui complement direct definit (de aceea, conjugarea obiectivă este numită și definită). Existența acestei conjugări care se actualizează în prezența unui complement direct este analizată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de tip desinențial), așa cum tot afixal este marcat acordul predicat - subiect. O astfel de limbă este maghiara (limbă non-indo-europeană), unde există o conjugare obiectivă, pe lângă cea subiectivă. Cu alte cuvinte, verbul flexionează în funcție de subiect (conjugarea subiectivă) și în funcție de complementul direct (conjugarea obiectivă). Verbul este folosit la conjugarea obiectivă în prezența unui complement direct definit (de aceea, conjugarea obiectivă este numită și definită). Existența acestei conjugări care se actualizează în prezența unui complement direct este analizată, în general, ca un fenomen de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este marcat acordul predicat - subiect. O astfel de limbă este maghiara (limbă non-indo-europeană), unde există o conjugare obiectivă, pe lângă cea subiectivă. Cu alte cuvinte, verbul flexionează în funcție de subiect (conjugarea subiectivă) și în funcție de complementul direct (conjugarea obiectivă). Verbul este folosit la conjugarea obiectivă în prezența unui complement direct definit (de aceea, conjugarea obiectivă este numită și definită). Existența acestei conjugări care se actualizează în prezența unui complement direct este analizată, în general, ca un fenomen de acord verb-complement164. Se poate remarca un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
maghiara (limbă non-indo-europeană), unde există o conjugare obiectivă, pe lângă cea subiectivă. Cu alte cuvinte, verbul flexionează în funcție de subiect (conjugarea subiectivă) și în funcție de complementul direct (conjugarea obiectivă). Verbul este folosit la conjugarea obiectivă în prezența unui complement direct definit (de aceea, conjugarea obiectivă este numită și definită). Existența acestei conjugări care se actualizează în prezența unui complement direct este analizată, în general, ca un fenomen de acord verb-complement164. Se poate remarca un mic paralelism cu româna: cliticul de dublare a complementului direct
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pe lângă cea subiectivă. Cu alte cuvinte, verbul flexionează în funcție de subiect (conjugarea subiectivă) și în funcție de complementul direct (conjugarea obiectivă). Verbul este folosit la conjugarea obiectivă în prezența unui complement direct definit (de aceea, conjugarea obiectivă este numită și definită). Existența acestei conjugări care se actualizează în prezența unui complement direct este analizată, în general, ca un fenomen de acord verb-complement164. Se poate remarca un mic paralelism cu româna: cliticul de dublare a complementului direct e folosit în contextele în care complementul direct
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este +specific (+individualizat în context), este prezent și cliticul de dublare. Specificitatea nu se confundă cu definitudinea, dar au în comun trăsătura semantică de individualizare a referentului. Prin urmare, o constrângere privind particularitățile semantice ale complementului direct caracterizează și utilizarea conjugării obiective (definite) în maghiară, și dublarea clitică din română. Pentru maghiară, s-au propus și analize conform cărora mărcile conjugării obiective ar fi de natură pronominală (un pronume încorporat), nu mărci de acord (vezi Coppock și Weschler, 2009, unde sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
comun trăsătura semantică de individualizare a referentului. Prin urmare, o constrângere privind particularitățile semantice ale complementului direct caracterizează și utilizarea conjugării obiective (definite) în maghiară, și dublarea clitică din română. Pentru maghiară, s-au propus și analize conform cărora mărcile conjugării obiective ar fi de natură pronominală (un pronume încorporat), nu mărci de acord (vezi Coppock și Weschler, 2009, unde sunt citați pentru această analiză Szamosi, 1994 și den Dikken, 2006). (iii) Argumentul simetriei cu relația dintre verbul-predicat și subiect. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]