978 matches
-
În atenția clasei noastre politice de astăzi va trebui să stea prioritar revigorarea satului românesc, regenerarea națiunii noastre. Cam în acest mod a decurs convorbirea noastră ca fii ai satului Priponești, într-o seară geroasă din această iarnă deosebit de aspră. Consăteanul meu se afla la Bârlad - participând la parastasul de an - după decesul doctoriței Elisabeta Ghica, fosta mea elevă la cl.V-VI la Priponești în perioada 1948-1950, urmând să plece după miezul nopții la București, la înmormântarea unei rude apropiate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de primăvară cu zile mai mari în detrimentul nopților. Soarele activ mă face un pic mai harnic, îndemnându-mă să mă scol mai dimineață, bucurându-mă de lumina naturală a zilei. La 4 februarie am o convorbire telefonică cu al meu consătean Roman Scumpu, apoi cam pe la orele 17 primesc telefon din Brăila de la colegul Gr. Negură, care face vizibile eforturi pentru a se face înțeles, dar spre regretul meu constat că vorbește încet, stins și neclar, spre disperarea mea care nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de medalii. În țară se anunță inundații în partea de sud-vest. Pentru 18 februarie. Mi se anunță vizita d-lui Florian Pricop, care-mi aduce revista „Elanul” nr. 93 în care mi se publică recenzia „Lumânărică”, după volumul omonim al consăteanului meu I.N. Oprea, care sper că va fi o completare a recenziei similare ce a publicat dl. Constantin Ostap în „Academia Bârlădeană”, nr. 4/2009. Duminică, 21 februarie 2010. O dimineață optimistă, cu mult soare, ce-mi inundă casa încă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
data acesta recunoașterea vine mult mai repede decât la „prezidențiale”. Ceea ce bănuiam înainte de alegeri s-a adeverit, iarăși, încă un semn al justei aprecieri pe care o făceam la acest capitol. Astăzi mi-am făcut timp să răspund la scrisoarea consăteanului Roman Scumpu - puțin cam târziu - scrisoare pe care o consemnez astfel: Bârlad, 22 februarie 2010 Dragă Romane, Mă bucur nespus de mult că, apropiindu-ne prin comunicare, ne cunoșteam mult mai bine, mult mai profund. Ambii suntem produsul aceleiași localități
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Priponeștilor noștri. În plus stăpânești deja arta scrisului corect literar așa cum am constatat cu deplină bucurie și satisfacție din scrisoarea pe care ai binevoit să mi-o trimiți la sfârșitul lui ianuarie abia trecut. Și dacă tot ai apelat la consăteanul nostru V. Ghica, parafrazându-l cu acel „Nasc și la Priponești oameni”, de ce să nu te incluzi direct în această parafrazare și să pornești pe drumul scrisului, lăsând mărturii despre acele vremuri de cumpănă prin care ai trecut, adevărate mărturii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
-o cu deosebit simț de responsabilitate socio-profesională. Promițându-ți un răspuns la scrisoarea trimisă mie în ultimul timp, abia astăzi am satisfacția de a-mi fi ținut promisiunea făcută, strecurând insistent îndemnul de a porni la drum... Cu dragostea unui consătean care te-a simpatizat încă din anii fragezi ai copilăriei tale, rămân același Al. Mânăstireanu. N.B. Sper că nefericitul accident pe care ți l-a mai adăugat viața - de parcă n-ar fi fost de ajuns prin câte ai trecut până
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a apelat la un mic „bancher”, din satul vecin, care împrumuta bani percepând o anumită dobândă. A restituit suma în termen și a recurs la noi împrumuturi atunci când a trebuit să cumpere un hectar de pădure - în asociație cu numeroși consăteni, ori atunci când a cumpărat un loc de casă pentru fratele meu mai mare, ori când a cumpărat o casă pentru sora-mea, Anica. În aceste împrejurări între tata și bancherul ce-l împrumuta s-au stabilit relații de încredere, de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
am fost școlar la Normala din Bârlad, și iată-mă ajuns proaspăt învățător în 1937. În acel an bancherul are un băiat pe care vrea să-l dea la Liceul Codreanu din Bârlad și are nevoie de un meditator. Un consătean, căruia îi pregătisem un copil pentru admiterea la liceu, mă recomandă stăruitor bancherului și acesta imediat trimite după mine. Cum la 1 noiembrie urma să plec pentru stagiul militar, m-am prezentat imediat și am stabilit o înțelegere și anume
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
o deplasare la marginea unui drum ce-l aducea spre casă, dar n-a mai avut putere să ajungă. S-a dus în lumea de Dincolo, rămânându-mi dator. Despre fiul bancherului Nic am aflat mult mai târziu din scrierile consăteanului meu I. N. Oprea care i-a fost coleg de bancă la Liceul „Codreanu” din Bârlad și că era campion la șah, nu însă și la învățătură... Prin anii ’70, întâmplător am avut o discuție amicală cu regretatul dr. Ion
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
multe locuri accidentate, spre comuna Galbeni, către PoduTurcului, la târgul săptămânal, dar fac calea întoarsă, ajungând la hotarul viei celei mari. În loc să urmez drumul pe care venisem, mă hotărăsc să scurtez calea spre casă coborând printre loturile de vii ale consătenilor mei. Aleea ce pornea din deal spre vale - în vis - se lărgește și-mi apare acoperită cu un alb imaculat ce semăna cu o uriașă bandă de hârtie albă pe care încep să alunec spre vale ca pe un adevărat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
prevăzute pedepse foarte aspre, dar călătorii străini constatau că era un procedeu obișnuit de însurătoare, părțile căzând până la urmă la învoială. Se percepeau amenzi mari pentru omor săvârșit în hotarul unui sat, locuitorii acestuia fiind datori să vegheze la siguranța consătenilor, dar și a străinilor, care treceau prin sat. Locuitori din satul Orțești au plătit o amendă pentru că în hotarul satului lor a fost ucis un episcop din suita lui Matei Corvin, când încerca să se salveze după lupta de la Baia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu toate probele cuvenite, plătisem de 14-15 ori suma datoriilor de război, eram atât de pornit împotriva "marelui prieten de la Răsărit", încât eram gata-gata să mă-nscriu voluntar, să plec să lupt, nu numai până la Stalingrad, unde căzuseră unele rude și consăteni, ci până-n fundul Siberiei, să văd sfărâmat și lichidat acest lagăr totalitar și barbar, mincinos și monstruos; să răzbun umilințele și suferințele generației noastre din Basarabia și nordul Bucovinei și-ale tuturor înaintașilor din anii atâtor repetate și blestemate șiruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
circulau pe seama lui fel de fel de legende, unele deocheate sau fanteziste". De câte ori acesta zâmbea "lăsa să i se vadă canini mult prea lungi decât s-ar fi cuvenit", aluzie la o eventuală trăsătură de vampirism. Invitându-l pe un consătean și omenindu-l cu o cină copioasă, cu vorbe calde și pline de duh, de îndată ce acesta iese pe poartă, Rebega îi trimite din urmă un "luceafărul mamei lui de golan", punându-i în cârcă fel de fel de păcate. "Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
loc... Ei au fost tare chinuiți. Soțul dumneavoastră a trecut prin reeducări? Da. El a fost student În ultimul an la Politehnică, la Timișoara, și În ultimul an a fost arestat și condamnat zece ani... Și după zece ani, doi consăteni au fost Întrebați, au dat referințe și au spus că Îi periculos pentru sat, că a fost legionar... și i-au mai dat trei ani la stuf peste prima pedeapsă. Ce știți despre cum a trecut el prin reeducări? Vorbea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ca la ora 7, și m-a Întrebat: „Cum a fost cu bătaia unui evreu În parc?”. Dar să vă povestesc și episodul ăsta, că totuși este interesant, ca să Înțelegeți Întrebarea lui. Într-o după-masă, treceam prin parc cu un consătean de-al meu, Dionisie Cărbunar Îl chema, și În șanțul de apărare al cetății de la Sibiu se băteau doi, unu’ mai Înalt, vlăjgan, și unu’ mai pirpiriu. Dionisie Cărbunar, văzând că ăla mai mare Îl bate pe ăla mai mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că am plecat la Satu Mare... și de acolo la Oradea, unde a fost procesul. Și la Oradea am stat În cameră cu bătrânu’... Rusu stătea În altă cameră, cu ceilalți, că erau două celule. Sanitarul de-acolo, din Oradea, era consătean de-a meu. El mă scotea la vizita medicală, da’ fără să cer io, ca să mă mai vadă, și-mi mai dădea și câte o tabletă de aspirină... Da’ scotea câte zece-cinșpe și-i ducea la consultație, la sala de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo la Aiud, la fabrică, am stat cu șIonț Diaconescu, cu șeful țărăniștilor, și cu Sorin Tulea... Ăsta Împreună cu mai mulți ingineri au și-o motocicletă, care e la muzeu aici, pusă Într-o cameră... Și un deținut avea un consătean la pază, și ăla, când era de servici, ne mai arunca câte-o bucată de ziar, câte-un articol, ce credea el că era mai important. Numai câțiva știam și, cum lucram În spatele Zărcii, nu ieșeam afară, să nu vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dat o dată o supă de fasole cu ciorha de la vacă... Știți ce Îi aia ciorhă? Locul pe unde fată vaca... O jumătate de castron am avut... Când am văzut... am crezut că Îmi dau mațele afară. Și zic către un consătean: „Auzi, mă, mănânci?”. „Mănânc, da.” Și bagă lingura, o apucă, o bagă În gură și o Înghițește cum Înghite barza... Când Îl văd... Doamne, Maica Domnului! Într-adevăr că o fost foame acolo, dar o trebuit să te mai și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dau, fiindcă meriți. Știi?”. „Știu.” „Bun.” Dacă tu ai dat dovadă de om, trebuie să fiu și eu recunoscător. Și nu am ieșit În față la raport... Și Într-o zi, acolo la Giurgeni, În primăvara lu’ ’64, vine un consătean, cu care am crescut de copii Împreună și cu care am fost În aceeași zi arestat, și zice cătră mine: „Auzi măi, hai să evadăm!”. „Măi, cum crezi tu să le dau eu ocazie la ăștia să-mi facă fundul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o urcat pe-un cal de la colectiv, că era colectiv atunci, și-o venit și i-o anunțat pe ăștia ai noștri. Io am ajuns În gară la Moftinu Mare, m-am dat jos și m-am Întâlnit cu trei consăteni. Și i-am Întrebat ce-i p-acasă. Mi-a povestit... Erau o parte din ei șvabi, pe care i-am cunoscut că mai merem și bem câte-un vin la ei când umblam cu cotele. Și apoi ei vorbeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a arestat... Și, țin minte ca acuma, a venit la etaju’ 4 plutonieru’ Șomlea. Era doi frați Șomlea acolo... A venit, l-a scos și l-a dus la 99, la camera de gardă. Și a mai luat și un consătean de-al meu. Da’ el nu avea mustață, aveam eu, șmecher... Și i-a dus acolo. Când a venit Înapoi, erau rași, și la popă curgea sânge. Și a venit Șomlea și-i spune lu’ Iovan: „Ia spune-i, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sic!) a fost centru’. De ce spuneți că era cea mai bună? Prin ce se deosebea? Era mai blândă, oameni mai conștienți, mai educați... era cea mai blândă. Acolo jucau studenții volei duminica Într-o poiană, acolo-șa În fața coloniei... venea lumea, consăteni, și noi, și ne uitam... Acolo În colonie era patru dormitoare și aveam voie să ne ducem unu’ la altu’, da’ În alte părți n-aveai voie asta. Așa. În fine, așa era acolo-șa... cea mai bună. Detaliați puțin cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a afla cât mai multe. Când se vorbea despre „rotirea cadrelor” sau despre schimbarea cuiva dintr-o funcție oarecare, spunea cu superioritate. Eu sunt secretarul primăriei ales pe viață! Foarte ordonat în acte și destul de corect, se bucura de stima consătenilor și a majorității șefilor de la partid, care însă se și fereau de el. Casierul, fost învățător și acesta, avea casă, o gospodărie prosperă vizavi de primărie. Soția sa, olteancă aprigă, conducea cu mână de fier gospodăria nu tocmai ușoară. El
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din umeri, fiindu-i jenă să recunoască, măcar și în gînd, că, la capitolul proiecte matrimoniale, se află în aceeași situație cu Vlad. Te-am văzut cu o puștoaică mișto; după cum e-nțolită, pare fetiță de bani-gata. Tat-su mi-i consătean, aproape vecin se explică Mihai strîmtorat. Excelent! Lovitură sigură. Totul e să te aranjezi, că... Eah! Parcă nu știm noi cum e cu dragostea?! Știm sau nu, surîde Mihai reușește să ne subjuge mai întotdeauna. Sînt liber se lovește Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
teatrul! mormăie Lazăr culcîndu-și tîmpla pe o jumătate din pachetul cu programe. Auzi, Ioane, te-am sunat acasă și mi-a spus soția ta că ești la serviciu; de ce? întreabă Mihai la telefon, cînd dă de urma lui Nelu Arbore, consăteanul său, cu care ar dori să schimbe două-trei vorbe despre Săteanu, că nu-i mai ies din cap niște întrebări. Pe voi nu v-au prelucrat că la vremuri de-astea, inundații, întroieniri, să veniți, care puteți, la uzină? Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]