465 matches
-
biserica ortodoxă de sub hramul „Sfântul Nicolae” și biserica greco-catolică ce poartă hramul „Arhanghelul Mihail”. La 1461 Cuștelnicul, împreună cu alte 220 sate românești impuse cu darea oilor visteriei regale (quinquagesima ovium), este amintit într-o listă ca „census quinquagesimalis Chidethelke”, iar conscripțiile din secolele XVIII și XIX îl prezintă pe confesiunile ortodoxă și greco-catolică a românilor, cu toate fluctuațiile datorate mișcărilor religioase din această perioadă. Conscripția lui Inocențiu Micu-Klein din anul 1733 îl menționează pe preotului greco-catolic Dumitru. După moartea acestuia se
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316405_a_317734]
-
darea oilor visteriei regale (quinquagesima ovium), este amintit într-o listă ca „census quinquagesimalis Chidethelke”, iar conscripțiile din secolele XVIII și XIX îl prezintă pe confesiunile ortodoxă și greco-catolică a românilor, cu toate fluctuațiile datorate mișcărilor religioase din această perioadă. Conscripția lui Inocențiu Micu-Klein din anul 1733 îl menționează pe preotului greco-catolic Dumitru. După moartea acestuia se pare că o parte a locuitorilor a abandonat unirea cu Biserica Romei. Potrivit Șematismului din 1900 localitatea a redevenit integral unită în anul 1823
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316405_a_317734]
-
lemne, cărăuși, cărbunari și chiar mineri. O parte din cei veniți s-au așezat și pe teritoriul actuatului sat Sasca Română, pe malul râului Nera, unde condițiile de viață erau prielnice, iar minele și pădurile se găseau în apropiere. În conscripția făcută de venețianul Luigi Marsigli în 1690, sătul apare cu 28 de case locuite de valahi, aceasta fiind probabil prima așezare înființată de olteni în Banat. "Venirea acestora nu a fost sporadica și au venit în mase de 3-4000 de
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
istorice sub codul LMI . Pe valea superioară a Begheiului, pe brațul denumit "Bega caldă", situată între Curtea și Crivina de Sus, localitatea Pietroasa de Sus este atestată documentar în anii 1514-1516, când făcea parte din proprietățile lui George de Brandemburg. Conscripția din 1717 o amintește cu 15 case în districtul Făgetului. Tradiția locală păstrează versiunea că satul a fost întemeiat de două familii de pietrari veniți din ținutul Hunedoarei vecine, deoarece aici au găsit piatră bună pentru tăiatul pietrelor de moară
Biserica de lemn din Pietroasa de Sus () [Corola-website/Science/316861_a_318190]
-
interioare a bârnelor, este asociat cu penelul zugravului Ioan Cuc din Lupșa (județul Alba). În 1919 ansamblul a fost supus intervenției pictorului George Zimon Pop. Harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) menționează lăcașul în dreptul localității “Felso Bucuresd” (Bucureșcii de Sus); în conscripțiile anilor 1805 și 1829-1831 figurează la “Bukurest” sau “Bukuresty”. Din motive necunoscute, recensămintele secolului al XIX-lea nu-I atestă prezența. Biserica a fost mutată de pe un deal alăturat pe locul pe care se află în prezent, putând fi observate
Biserica de lemn din Rovina () [Corola-website/Science/316855_a_318184]
-
spațiului interior, prin introducerea unei travei. Numele pictorilor s-au pierdut. În anul 1974 biserica a fost supusă altui șantier de renovare, care a inclus și ridicarea lăcașului pe un soclu din piatră. În cazul acestui lăcaș, semnalat doar de conscripțiile anilor 1733, 1750, 1805 și 1829-1831, tradiția susține strămutarea sa din codrul Ponorului, unde ar fi fost ridicat pe cheltuiala urmașilor haiducilor Jurj și Neag, întemeietorii legendari ai localității.
Biserica de lemn din Brădățel () [Corola-website/Science/316916_a_318245]
-
din 1920 îi corespunde înlocuirea învelitorii inițiale din șiță cu alta mai trainică, din țiglă; coiful evazat al clopotniței a fost învelit în tablă. După anul 1895, când s-a finalizat actuala biserică de zid, vechiul lăcaș, consemnat atât de conscripțiile anilor 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), a fost dezafectat cultului .
Biserica de lemn din Brâznic () [Corola-website/Science/316917_a_318246]
-
secolul al XVII-lea. Cele mai vechi icoane sunt: "Deisis" (donată în 1726 de Ioachim Buliga și soția sa Iliana), "Sf. Muceniță Varvara, Cuvioasa Parascheva și Întâiul mucenic Ștefan" (din 1808). S-au mai păstrat trei volume de "Protocolul poroncilor", "Conscripție din 1825 asupra tuturor persoanelor din parohia bisericii din Volovăț și petrecerea lor creștinească". În această biserică, la 20 august 1850, au fost cununați Iraclie și Emilia Porumbescu, părinții viitorului compozitor Ciprian Porumbescu, lucru atestat de o placă de marmură
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
XIX-lea, se mai păstrează doar câteva chipuri neidentificabile (prooroci, sfinți taumaturgi) în pronaos și o interesantă reprezentare a „Mântuitorului frângând Pâinea” în altar, deasupra proscomidiarului. Registrul împărătesc al tâmplei, montat la finalizarea lăcașului, dezvăluie penelul unui meșter zărăndean. Cu excepția conscripției din anii 1829-1831, nici harta iozefină a Transilvaniei (1769-1773) și nici celelalte recensăminte ecleziastice ale timpului nu menționează existența sa, ori a unei înaintașe.
Biserica de lemn din Vețel-Vulcez () [Corola-website/Science/317000_a_318329]
-
loc cunoscuta vizită canonică a ierarhului unit Petru Pavel Aron, atât "nemeșimea" maghiară, cât și obștea sătească românească; după această dată a trecut definitiv în folosința reformaților , fiind menționată, ca atare, pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și în tabelele conscripției din anii 1829-1831; recensămintele ecleziastice din 1733, 1750 și 1761-1762 o atestaseră ca fiind unită. Cu timpul, împuținându-se credincioșii reformați, lăcașul s-a degradat iremediabil, fiind, în cele din urmă, dezafectat cultului; în anul 1860, când a fost dărâmat
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Clopotiva () [Corola-website/Science/326948_a_328277]
-
-lea. Și mai veche este atestarea nobilului român Mihail ”Kuluger” (Călugărul) de la Paroș la 5 decembrie 1559, legat poate de ctitorirea lăcașului. La origine ortodoxă, biserica a deservit liturgic, după 1701, obștea locală unită; această apartenență confesională este confirmată de conscripțiile anilor 1733, 1750 și 1829-1831; harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) îi atestă, de asemenea, existența. În 1948 a revenit Bisericii Răsăritene.
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Paroș () [Corola-website/Science/326960_a_328289]
-
că este probabil singura imagine păstrată a vechii biserici, confirmă atașamentul comunității față de vechea lor biserică de lemn. Prima mărturie păstrată despre viața religioasă a acestei comunități este din anul 1658, când este menționat preotul satului ca plătitor de dare. Conscripțiile religioase întocmite în secolul al XVIII-lea înregistrează satul ca având biserică: la 1733, în conscripția lui Inocențiu Micu-Klein satul avea 20 de familii greco-catolice și un preot - Alexa, la 1750, în statistica românilor întocmită de vicarul episcopesc Petru Pavel
Biserica de lemn din Escu () [Corola-website/Science/323270_a_324599]
-
de lemn. Prima mărturie păstrată despre viața religioasă a acestei comunități este din anul 1658, când este menționat preotul satului ca plătitor de dare. Conscripțiile religioase întocmite în secolul al XVIII-lea înregistrează satul ca având biserică: la 1733, în conscripția lui Inocențiu Micu-Klein satul avea 20 de familii greco-catolice și un preot - Alexa, la 1750, în statistica românilor întocmită de vicarul episcopesc Petru Pavel Aron erau 130 de credincioși, preot și sfăt iar la conscripția din 1760-1762 satul este consemnat
Biserica de lemn din Escu () [Corola-website/Science/323270_a_324599]
-
având biserică: la 1733, în conscripția lui Inocențiu Micu-Klein satul avea 20 de familii greco-catolice și un preot - Alexa, la 1750, în statistica românilor întocmită de vicarul episcopesc Petru Pavel Aron erau 130 de credincioși, preot și sfăt iar la conscripția din 1760-1762 satul este consemnat a fi format din 43 de familii, având preot și biserică neunită. Biserica se spune că dăinuit până în anul 1784, când a fost mistuită de un incendiu. În același an a fost construită biserica păstrată
Biserica de lemn din Escu () [Corola-website/Science/323270_a_324599]
-
prin alte decanate, au deschis un proces episcopului de Alba Iulia, contestând zeciuiala excesivă ce apăsa fiscal locuitorii Fundus regius. Printre acești prelați apare și un anume "Nikolaus Jakobsdorf " care dă pentru prima oară numele așezării. Ca urmare a unei conscripții din anul 1500 prin care Iacobeni apare înregistrată la Scaunul Cincului cu 70 de case, o școală, o moară, două curți părăsite și trei săraci, se poate menționa ca în momentul construirii bisericii, populația satului era mult mai numeroasă decât
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
referitoare la prezența vreunor fragmente picturale nu s-au păstrat. La acoperiș s-a păstrat șița clasică. Lăcașul, supus unei ample reparații în anul 1910 (urmată de slujba de sfințire), fusese ctitorit în prima jumatate a secolului al XVIII-lea; conscripțiile anilor 1733, 1750 și 1805, precum și harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) îi confirmă vechimea.
Biserica de lemn din Ciulpăz () [Corola-website/Science/326656_a_327985]
-
se depuneau mari eforturi pentru consolidarea uniației, primind astfel semnificația unei afirmări a propriei identități etnico-religioase. Lăcașul apare menționat atât în izvoarele cartografice ale timpului-harta Sfântului Imperiu Romano-German din 1720 și harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), cât și în tabelele conscripțiilor din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831.
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
al așezării ""Baráthely"", cu semnificația de "Satul călugărului". Așezarea a mai purtat numele de "Monte Mariae" (1283), "Maro" (1289), "Prathia" (în 1359 și 1516), "Bretay" (1528) și "Pretoa" în dialectul săsesc, denumire care a rămas aproape neschimbată din 1359. Statisticile conscripțiilor istorice arată că în 1359 existau în sat 94 ce capi de familie, 6 văduve, 4 păstori și un învățător. Între anii 1524 - 1596, se menționează că tinerii din Brateiu făceau studiile la Brașov și Viena. În perioada 1615 - 1639
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
au mai fost descoperite menționări documentare din secolul al XIV-lea și al XV-lea. De la înființarea acestei comunități săsești, Archita a aparținut de Scaunul Sighișoarei din 1324 până în 1876, ea fiind o comună liberă în tot acest timp. O conscripție făcută la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, prezintă înscrisuri în care se menționează existența în localitate a 125 de gospodării care însumau circa 650 de locuitori. Conform următoarelor conscripții de la sfârșitul secolului al
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
tot acest timp. O conscripție făcută la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, prezintă înscrisuri în care se menționează existența în localitate a 125 de gospodării care însumau circa 650 de locuitori. Conform următoarelor conscripții de la sfârșitul secolului al XVII-lea se știe că existau 100 de proprietari și șapte păstori români sau unguri, iar la începutul secolului al XVIII-lea se menționează existența a primelor 10 familii de țărani de origine română. Pe toată
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
săraci” etc. Toate aceste nedreptăți au determinat, la scurt timp, izbucnirea celei mai mari răscoale țărănești din istoria Transilvaniei condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Biserica, reparată în anii 1668, 1905, 1915, 1928, 1960 și 1988-1994, este menționată în tabelele conscripțiilor din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, și pe harta Iosefină a Transilvaniei.
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
potrivit pisaniei păstrate pe o bârnă de stejar, la începutul secolului al XVIII-lea: "Cu ajutorul și cu mila Domnului nostru Iisus Hristos s-au făcut această biserică în anul Domnului 1723 și meșterul Mihoc”. De la acel edificiu, omis de toate conscripțiile și izvoarele cartografice ale timpului, a preluat atât ușile împărătești, cât și importanta zestre de icoane mobile, executate pe lemn și pe sticlă.' Edificiul înfățișează planul dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală cu trei laturi. Deasupra pronaosului a fost înălțată o
Biserica de lemn din Cernișoara-Florese () [Corola-website/Science/326717_a_328046]
-
comuna Brateiu. Este situat la o distanță de 5 km sud-est de Mediaș. Localitatea este menționată pentru prima oară într-un act emis în 1359. Buzd a aparținut Capitulului Mediaș și a fost o comună liberă în Scaunul Mediașului. Conform conscripției din 1516, localitatea avea 30 de gospodării, un morar, un dascăl, doi păstori, iar în 1532 numărul caselor era de 61. Numele așezării în limba germană este de "Bussd", posibil ca o derivație etimologică nu tocmai adevarată din prenumele "Bozo
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
că la 1658, în Rus rezida un preot român. De altfel, cu ocazia demolării bisericii de lemn, în anul 1897, a fost găsit un potir din cositor ce avea înscrisă, cu caractere chirilice, următoarea inscripție: ""dat de Pavel Oprea 1519"". Conscripțiile întocmite în sec. al XVIII-lea confirmă existența bisericii, la 1733 în conscripția întocmită de către episcopul Ioan Inocențiu Micu-Klein satul având biserică și doi preoți uniți: Iuon și Iuon junior, apoi la 1750 în conscripția vicarului episcopesc Petru Pavel Aron
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
demolării bisericii de lemn, în anul 1897, a fost găsit un potir din cositor ce avea înscrisă, cu caractere chirilice, următoarea inscripție: ""dat de Pavel Oprea 1519"". Conscripțiile întocmite în sec. al XVIII-lea confirmă existența bisericii, la 1733 în conscripția întocmită de către episcopul Ioan Inocențiu Micu-Klein satul având biserică și doi preoți uniți: Iuon și Iuon junior, apoi la 1750 în conscripția vicarului episcopesc Petru Pavel Aron satul este menționat cu o biserică deservită de un preot unit. În statistica
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]