1,379 matches
-
să nu fiu convins de argumentele lui Hideyoshi. Sunt întru totul de acord cu ceea ce spune el. Niwa Nagahide bea bătrânul clanului. Odată ce Niwa spărsese tăcerea, plasându-și clar stindardul în tabăra lui Hideyoshi, Katsuie și toți ceilalți participanți la consfătuire începură dintr-o dată, să se agite. De ce spui asta, Niwa? Niwa îl cunoștea pe Katsuie de ani de zile și-l cunoștea bine. În consecință, îi vorbi pe un ton liniștitor: — Nu de supăra, Katsuie. Privindu-l cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai liniștit stomacul? Hideyoshi se întoarse, rezemându-se într-un cot. Văzând chipul lui Niwa, păru să-și recapete rapid cunoștința și se îndreptă de spate. — Pe toți zeii, scuză-mă! — Katsuie m-a trimis să teaduc. — Ce e cu consfătuirea? — Nu poate continua, fără tine. Katsuie a spus că o reluăm după ce te întorci. — Am spus tot ceea ce aveam de spus. — După ce s-au odihnit o oră în camerele lor, vasalii par să-și fi schimbat părerea. Până și Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
exprimă modesta opinie Hideyoshi, care obținuse prima victorie, ușurând, astfel, mult evoluția conferinței. — Ei, ce părere are cel mai vârstnic vasal al nostru? Niwa, Takigawa și ceilalți îl salvară acum de dizgrație pe înfrântul Katsuie, oferindu-i poziția centrală în cadrul consfătuirii. Prezența lui Hideyoshi, însă, era dificil de contestat, iar schița propusă îi fu înaintată, în cele din urmă, și lui. Nu putea să se finalizeze înainte de a se cere și opinia sa. — Aduceți-mi un penel, ceru Hideyoshi. Și, înmuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cele din urmă, o bună parte din domeniul clanului Akechi le fu atribuită lui Nobuo și Nobutaka, iar restul fu împărțit în loturi pentru oameni, conform meritelor din lupta de la Yamazaki. — Mâine vom avea alte treburi, începu Katsuie. Și, cum consfătuirea asta lungă are loc pe o asemenea căldură, nu mă îndoiesc că toți sunteți obosiți. Eu, cel puțin, sunt. Încheiem ședința, domnilor? În cele din urmă, Katsuie refuză să dea un răspuns imediat la noile propuneri ale lui Hideyoshi. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clanului Shibata îl înconjuraseră pe Katsuie, cerându-i să protesteze contra unei împărțiri atât de umilitoare. Îl încurajaseră chiar și să respingă condițiile și să plece, iar Katsuie fusese de aceeași părere până în momentul sosirii sale, a doua zi, la consfătuire. Când însă îi văzu pe oamenii așezați în sală, fu limpede că tendința generală era aceea de a nu se accepta ceea ce cerea numai el. — N-ar fi drept să mă umilesc, dar nici egoist nu trebuie să fiu considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă umilesc, dar nici egoist nu trebuie să fiu considerat. Oricum, majoritatea oamenilor vor aproba aceste articole, așa că, dacă nu le arăt înțelegere, s-ar putea ca, mai târziu, situația să se agraveze. Având în vedere opiniile celor așezați la consfătuire, nu putea face, evident, nimic mai mult decât să se abțină. „Numai de i-aș putea lua lui Hideyoshi zona strategică din Nagahama,“ își spunea el. În ultimă instanță, rămase cu speranța de a-și realiza intențiile secrete cu altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dorea să preia frâiele guvernării? Sau considera, pur și simplu, că asemenea probleme mărunte trebuiau lăsate în seama opiniilor majorității, fiindcă aveau să cadă pe mâna persoanelor potrivite? Nimeni nu înțelegea încă ce avea în minte. AVERTISMENTUL DE LA MIEZUL NOPȚII Consfătuirea stabilise, în sfârșit, ca provincia pentru moștenitorul lui Nobunaga, Samboshi, să fie de trei sute de mii de banițe, în Omi. Protectorii tânărului senior aveau să fie Hasegawa Tamba și Maeda Geni, dar urma Hideyoshi să-i asiste. Azuchi căzuse pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și pecetluite, prin jurământ, în fața altarului închinat lui Nobunaga. Era a treia zi din Luna a Șaptea. Ceremonia care marca prima comemorare a morții lui Nobunaga ar fi trebuit să se țină în ajun. Dacă ar fi mers mai ușor consfătuirea, ceremonia se putea efectua chiar în aceeași zi, dar, din cauza rezervelor lui Katsuie, seara trecuse și slujba comemorativă se amânase pentru ziua următoare. Ștergându-și sudoarea de pe trupuri și schimbându-se cu ținuta de doliu, generalii așteptau ora stabilită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sa masivă îngenunche în fața altarului, aproape ascunzându-l vederii, atât lotușii roșii și albi de pe paravane, cât și lămpile pâlpâitoare se răsfrângeau pe chipul său, în flăcări ale mâniei. Poate că îi prezenta sufletului lui Nobunaga un raport prelungit despre consfătuire și jura că avea să-l sprijine pe noul său stăpân. Dar, la ofranda de tămâie, Katsuie rămase mult timp cufundat în rugăciune, tăcut, cu palmele lipite solemn una de alta. Apoi, retrăgându-se cam șapte pași, își îndreptă spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Katsuie să cugete dacă era cazul să acționeze și cât de repede. Dar munții din Echizen nu întâmpinau urzelile lui Katsuie decât cu zăpadă. Plănuia mari campanii, însă nu-și putea urni armata pentru a le pune în aplicare. Pe parcursul consfătuirii, sosise o scrisoare de la Kazumasu, recomandându-i lui Katsuie că strategia cea mai bună era să aștepte până primăvara și să realizeze marea întreprindere printr-o singură campanie. Până atunci, spunea Kazumasu, Katsuie trebuia să facă pace cu Hideyoshi. Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sigur mod de a face față situației. — Dacă mai aveți și altceva ce-ați dori să-i spuneți Seniorului Inuchiyo, trimit încă un mesager, repetă Gozaemon, observând expresia preocupată a lui Katsuie. Katsuie le mărturisi celor doi îndoielile lui: — La consfătuire, am stabilit să trimit doi vasali de încredere, împreună cu Inuchiyo, pentru a negocia pacea cu Hideyoshi, dar acum nu mai știu ce să zic. Ce vreți să spuneți, stăpâne? întrebă unul dintre vasali. Nu știu ce să zic de Inuchiyo. — Vă îngrijorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Nobutaka și Katsuie. Unul dintre ei suferise o dezamăgire, câtă vreme celălalt de simțea stingherit. Katsuie, care fusese numit „Spărgătorul de Ulcioare“ și „Demonul“, se mișcase încet și se afla cu un pas în urma lui Hideyoshi. Chiar și la consfătuirea din Kiyosu, nu se înclinase Katsuie în fața opiniei lui? — Deci, nu vrei să puneți capăt acestei gâlcevi? întrebă, în cele din urmă, Inuchiyo. Nu prea e o problemă pentru cineva ca mine, dar familia Seniorului Nobunaga încă mai este încurcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobuo că manevrele secrete ale fratelui său Nobutaka erau tot mai amenințătoare și că pregătirile militare ale lui Katsuie deveniseră de-acum cât se poate de limpezi. Nobutaka nu-l mutase pe Seniorul Samboshi la Azuchi, încălcând tratatul semnat după consfătuirea din Kiyosu, ci îl internase în propriul său castel din Gifu. Acest lucru echivala cu răpirea moștenitorului legitim al clanului Oda. În continuare, petiția lui Hideyoshi explica faptul că, în scopul de a pune capăt acestei probleme, era necesar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu e permisă intrarea călare. — Îndrăznești să-mi spui mie asta, Menju? replică enervat Genba, deși, conform disciplinei militare, nu prea putea să refuze; descălecă, așa cum îi ceruse Menju, și se răsti: unde-i unchiul meu? — Este în toiul unei consfătuiri militare. — Cine mai patricipă? — Seniorul Haigo, Seniorul Osa, Seniorul Hara, Seniorul Asami și Seniorul Katsutoshi. Dacă așa e, pot să mă alătur și eu. — Ba nu, mă duc să vă anunț. — Nu va fi necesar. Genba întră cu forța. Menju
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fleacuri precum nemulțumirile lui Menju. Intră direct în cartierul general al unchiului său, neluându-i în seamă pe ceilalți vasali prezenți, și-i șopti lui Katsuie: — Când termini, am de discutat cu dumneata o problemă privată. Katsuie puse curând capăt consfătuirii. După ce toți generalii se retraseră, se aplecă pe taburetul său de campanie, vorbindu-i surescitat nepotului. Genba, cu un râs mulțumit de sine, îi arătă tăcut răspunsul lui Shogen, ca și cum ar fi știut câtă plăcere avea să-i facă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
niciodată nimic mai mult decât remarci strategice menite să le alunge teama de dușman. În adâncul sufletului, Katsuie știa că Hideyoshi era un adversar formidabil, mai ales după retragerea sa din provinciile apusene și performanțele din Bătălia de la Yamazaki și consfătuirea de la Kiyosu. Iar acum, acest inamic puternic se afla în fața lui și, chiar la începutul acelor ostilități care mizau pe totul sau pe nimic, vedea că propriul său aliat devenise un obstacol. — Comportamentul lui Genba e scandalos. Niciodată n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era în grațiile lui Nobunaga, Gamo se însurase cu fiica mezină a acestuia. Mai mult, Shonyu și Nobunaga avuseseră aceeași doică, iar relația lui Shonyu cu fostul său stăpân, ca frați vitregi, fusese deosebit de strânsă. Prin urmare, chiar și la consfătuirea din Kiyosu, cei doi oameni participaseră cu rangul de rude. Așa că, nu puteau fi indiferenți față de problemele cu care se confrunta clanul Oda și, excepție făcând micul Samboshi, singurul desendent direct de sânge al lui Nobunaga era Nobuo. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cei doi n-ar fi fost atât de perplecși dacă ar fi putut găsi cel mai mic merit în caracterul lui Nobuo, dar se vedea limpede că acesta nu era mai mult decât un mediocru. Atât înainte, cât și după consfătuirea de la Kiyosu, toți știuseră că nu era omul care să preia frâiele scăpate din mâinile lui Nobunaga. Din nefericire, însă, nimeni nu-i spunea lui Nobuo adevărul. Tânărul și veselul aristocrat - care întotdeauna se bazase pe puterea vasalilor săi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răutate, pe socoteala lui. Deși înțelegeau că acestea-i erau intențiile, nimeni dintre cei de față nu era dispus să i le critice. Nimeni nu era gata să spună: „Ba nu, planurile deștepte rareori atrag merite. E periculos.“ La sfârșitul consfătuirii, planul câștigase un sprijin unanim. Toți comandanții se rugau să fie puși în avangarda care urma să pătrundă adânc pe teritoriul inamic, spre a-l distruge pe Ieyasu, chiar în sânul propriei sale provincii. Un plan similar fusese încercat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu scoase o vorbă. Toți păreau adânciți în gânduri. În sfârșit, unul dintre generali spuse: Cred că e un plan extraordinar. Jumătate dintre oameni erau în favoarea planului, dar ceilalți se opuneau, spunând: — Un plan prea deștept e un joc riscant. Consfătuirea ajunsese într-un punct mort. Hideyoshi doar asculta, cu zâmbetul pe buze. Subiectul era atât de important, încât nu se putea ajunge, cu ușurință, la o rezoluție de consiliu. — Va trebui să-l lăsăm în seama propriei dumneavoastră puteri înțelepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la o rezoluție de consiliu. — Va trebui să-l lăsăm în seama propriei dumneavoastră puteri înțelepte de decizie, stăpâne. La căderea nopții, generalii se întoarseră în taberele lor. Adevărul era că Hideyoshi se hotrâse deja, în timpul întoarcerii de la Inuyama. Convocase consfătuirea nu fiindcă nu s-ar fi putut decide singur. De fapt, îi invitase pe generali la o scurtă consfătuire tocmai fiindcă se hotărâse deja. Din nou, era o problemă de conducere psihologică. Generalii reveniseră la taberele lor cu impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
La căderea nopții, generalii se întoarseră în taberele lor. Adevărul era că Hideyoshi se hotrâse deja, în timpul întoarcerii de la Inuyama. Convocase consfătuirea nu fiindcă nu s-ar fi putut decide singur. De fapt, îi invitase pe generali la o scurtă consfătuire tocmai fiindcă se hotărâse deja. Din nou, era o problemă de conducere psihologică. Generalii reveniseră la taberele lor cu impresia că, probabil, nu avea să pună planul în aplicare. Dar Hideyoshi, în sinea lui, alesese cursul acțiunii. Dacă nu accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conducă el însuși grosul forțelor, pornind în urmărirea armatei lui Shonyu. Cam tot atunci, un samurai de țară venise să dea raportul în tabăra lui Nobuo. La vremea când Nobuo aduse omul să discute cu Ieyasu, acesta convocase deja o consfătuire a statului său major de campanie. — Ai venit și dumneata, Senior Nobuo! Putem spune, cred, că urmărirea asta se va sfârși cu o bătălie impresionantă, iar dacă nu ești prezent,bătălia nu va avea nici un temei. Forțele lui Ieyasu urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că ai dreptate, reușesc să Îngaim. N-o să ghicească nici Într-o mie de ani. — Ești OK, Emma ? Katie mă privește intrigată. — Foarte bine ! spun cu un acces subit de hilaritate forțată. Foarte bine, zău ! Deci... care e motivul acestei consfătuiri de urgență ? — Trebuia neapărat să-ți spun. Două cappuccino, vă rog. Îmi zâmbește radioasă. N-o să-ți vină să crezi ! — Ce anume ? — Am o Întâlnire. Am cunoscut un tip ! — Ei na ! zic, fixând-o. Pe bune ? Da’ știu c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
oraș. Capitolul 5 Dosar „Savantul” Fila nr. 18 Sursa: „Emilian” Notă informativă Între 16-29.IV.1986 sursa a făcut o deplasare În Italia pentru a participa la al 13-lea Congres Internațional de Biosferă și Ecologie, la Neapole și la Consfătuirea Academiei de Științe a Italiei, la Roma. În călătorie sursa a fost Însoțită de mai mulți colaboratori ai Institutului Academiei RSR (acad. Caius Berciu, Teodora Stan, Costin Enache). Toți au avut În timpul călătoriei o foarte bună comportare. Activitatea științifică s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]