2,124 matches
-
îndeajuns de grotești pentru a dori să-l prefacem în râs. De aici rezultă un soi de manifestare hibridă și îngrozitoare, poate cea mai îngrozitoare pe care o poate avea o ființă omenească; și poate și cea mai greu de consolat, din pricina amestecului confuz ce o provoacă. În fața ei ne încearcă adesea același sentiment potrivnic ce ne copleșește în fața unor cocoșați sau schilozi. Suferințele i se tot acumulaseră lui Martín pe umeri încă din copilărie, ca o povară din ce în ce mai grea (și
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
de cheltuieli. Căsătoria lor consfințea un drum lung, în care muzicianul însuși recunoștea sensul vieții: Când suntem copii, părinții ne dau un cerc. La maturitate, o femeie ne trece în deget un inel de aur. Mai târziu, pentru a ne consola că îmbătrânim, prietenii buni ne oferă o coroană de laur. Toate sunt jucării; - toate rotunde - dar jucării. Nu mi-am dorit decât inelul de aur." Cele două scrisori din 1938 atestă o intrare în normalitate. în locuința de la Paris, soții
George Enescu în secvențe biografice by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Memoirs/8759_a_10084]
-
Balcic, odată cu Cezar Petrescu. Apoi n-am mai fost câțiva ani. Ultima oară am fost în 1937. M-am dus la cafeneaua bătrânului turc. Murise, arborele cu ramuri ocrotitoare de arșița soarelui fusese tăiat. Am încercat o negrăită melancolie. Mă consolează tabloul lui Theodorescu-Sion. Adesea mă gândesc la întoarcere cu o oarecare temere: transformările ce s-au făcut nu vor fi lăsat oare foarte puțin din ce făcea farmecul orașelor noastre printr-o modernizare rapidă? Am văzut în fotografii, am citit
Noi contribuții despre epistolograful Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6340_a_7665]
-
după plecarea mea din Văratec, îndată după Paști, și l-am aflat acum, când am revenit mai mult în treacăt, îndeosebi pentru a lua parte la magnificul hram al Mănăstirii Neamț, precum și pentru o întâlnire cu elevii Seminarului Teologic. Mă consolează gândul că niciodată nu e prea târziu în a vă mulțumi din adâncul inimii și a vă asigura de reciprocitatea stimei, admirației și iubirii mele. Cu sfântă îmbrățișare, Arhim[andrit] B[artolomeu] V[aleriu] Anania * VALERIU ANANIA [București], 6 mai
Întregiri la biografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5213_a_6538]
-
au înghițit masiv dânsul. Dar, trecând de fiecare dată, în drum spre manifestările Festivalului, pe la parterul Muzeului Național de Artă Contemporană, unde a fost și este în continuare deschisă expoziția lui Mircea Cantor, Q.E.D. (Quod Erat Demonstrandum), m-am consolat cu faptul că nici alte arte contemporane nu își mai sunt suficiente lor înșile, ci se contaminează masiv - precum și în cazul artistului plastic de talie internațională Mircea Cantor - cu noile tehnologii și chiar cu dânsul, integrat în proiecții.
Festivalul E-moțional Corpuri și orașe în mișcare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3584_a_4909]
-
mai ales, din pricina unui scris anevoie descifrabil, de care profesorul însuși era conștient și pe care reușea să-l descâlcească, nu fără dificultate, Ștefania, fiica profesorului,care îndeplinea și funcția de secretar al acestuia. E drept că fostul elev îl consolează cu umor, într-una din epistole, citând o spusă a păr. Moldovan - „eu am învățat să scriu, cine vrea să știe ce am scris, să învețe să citească” - dar într-o scrisoare de mai târziu, îi recomandă cu respect, ca
Cardinalul Alexandru Todea în pagini de corespondență1 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3595_a_4920]
-
ușă cu mine. E de vârsta mea și e logodit cu o fată de 18 ani din Bârlad. Îi scrie în fiecare zi o lungă scrisoare și e adânc frământat de ideea că e prea bătrân pentru ea. Eu îl consolez cu cazul lui Cezar Petrescu pe care îl cunoaște bine: au fost colegi de liceu. Am mai cunoscut doi tineri magistrați și scriitori: Gherghinescu-Vania1, poet, și Ovidiu Creangă 2, prozator, care are între manuscrisele de pe biroul meu o lungă nuvelă
Câteva contribuții la bibliografia lui Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5651_a_6976]
-
i-au îndârjit pe aceștia, dornici să-l prindă și să-l omoare. Iisus a ajuns în Betania în a patra zi de la moartea lui Lazăr. „Eu sunt învierea și viața" În acest timp, familia îndoliată a lui Lazăr era consolată de prietenii familiei, după marea pierdere. Când a ajuns la marginea satului, Iisus a fost întâmpinat de Marta, care i-a spus : „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit". Atunci Hristos i-a răspuns: „Eu
Sâmbăta lui Lazăr sau Sâmbăta morților, tradiții și obiceiuri by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37528_a_38853]
-
onest!), Mircea Dinescu (preferând, el, biroul din Casa Vernescu, imediat după revoluție), Laurențiu Ulici și Eugen Uricaru. Eu însumi le-am preluat ștafeta și nu sunt deloc mândru că despărțirea de Casa Monteoru s-a petrecut în timpul mandatului meu. Mă consolează totuși ideea că ne întoarcem în Casa Vernescu, fie și în clădirea din strada Sfinții Voievozi. Am luat cu mine în noul sediu fotografiile (opera lui Ion Cucu) tuturor foștilor președinți, aflate din 2005 în biroul meu din Casa Monteoru
Adio la Monteoru! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3753_a_5078]
-
și încearcă să se disculpe aducând în sprijin referințe din partea prietenilor din străinătate și a unor foști camarazi de diplomație, dar zarurile sunt aruncate: după întâmplarea nefericită cu Madridul iese, practic, și din activitatea politică, și din viața publică. Se consolează și ține în mai multe orașe din țară conferința cu titlul O țară care renaște, Spania, pe care, ulterior, o tipărește în volum. Nu se află la prima experiență editorială: I.Th. Florescu se îndeletnicește cu scrisul încă din tinerețe. La
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
fi avut Mitropolitul Nestor Vornicescu, ar fi putu fi un ilustru ÎNVĂȚĂTOR, un Mare Patriarh. Prin atitudinea sa voievodală, ar fi știut să păstreze credința ortodoxă neîntinată, sfaturile Sfinților Părinți. Ipotetic punem uneori întrebări și ne mulțumim cu răspunsuri incerte, consolați de gândul că cel plecat, de undeva dintre nouri veghează și îndrumă. Dați-mi voie să las o lacrimă printre pagini scrise, și o simplă rugăciune pentru MITROPOLITUL NESTOR VORNICESCU. Nu-l pot uita. Nu-i pot uita chipul de
Destine umbrite. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Mariana Gurza () [Corola-journal/Memoirs/93_a_120]
-
-se toți în jurul lui. Din prima săptămână a Postului mare, episcopul Flavian a plecat la Constantinopol spre a cere clemență împăratului, iar Sfântul Ioan a rostit, de-a lungul întregului post, 21 de omilii, numite Omiliile despre statui, în care consolează și încurajează pe credincioșii îngroziți, dar face și operă morală, combătând plăcerile și arătând deșertăciunea lucrurilor de aici. Memoriul în care se cerea clemența împăratului a fost alcătuit de însuși Sfântul Ioan Gură de Aur17. Desigur, acest memoriu de o
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
și pentru scrisorile trimise. Totodată îi înștiințează despre viața din exil și le insuflă tuturor curaj și nădejde. Deci, scrisorile sunt relatări ale situației și sentimentelor sale în lungul și anevoiosul drum al exilului. Marele arhiepiscop caută mai ales să consoleze și să mângâie decât să fie consolat; se simte foarte slăbit și nu neagă că are multe de suferit din pricina tratamentului prost, datorat celor cu care vine în contact, a lipsei de liniște, a frigului, a lipsei medicamentelor și a
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
despre viața din exil și le insuflă tuturor curaj și nădejde. Deci, scrisorile sunt relatări ale situației și sentimentelor sale în lungul și anevoiosul drum al exilului. Marele arhiepiscop caută mai ales să consoleze și să mângâie decât să fie consolat; se simte foarte slăbit și nu neagă că are multe de suferit din pricina tratamentului prost, datorat celor cu care vine în contact, a lipsei de liniște, a frigului, a lipsei medicamentelor și a altor privațiuni; dar încearcă să-și liniștească
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
apoftegmatică: „La orice vîrstă ești uneori prea tînăr” (Lampagiii). Apar cîteva consecințe deloc lipsite de importanță ale acestui „mariaj de conveniență” care e bătrînețea. Mai întîi un statut privilegiat al amintirii. Amintirea e un soi de imaginar afectiv menit a consola decepția declinului (prezentă măcar în subsidiar). Domiciliată acum în Israel, medic oftalmolog de internațional renume, Riri Sylvia Manor își prefiră în memorie episoadele unei adolescențe bucureștene. E aici o nostalgie tulburător poetică a versului față cu realul mistuit, trecut în
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
silindu-i la un etern surghiun. De departe, din loc neprielnic, Metodiu și Iovănuț ne fac semne înspăimântate cu mâna și, dac-ar fi mai multă liniște, le-am auzi, poate, glasurile: Nu ne lăsați! Duceți-ne acasă! I-ar consola oare strigătul nostru șoptit, de răspuns: «Nici nouă nu ne e bine aici, așteptați-ne, o să venim și noi!»” Din teancul de cărți aduse vara trecută din Franța, i-a venit rândul unei reconstituiri biografice a lui Carol al IX
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
câteva de minute fiecare consacrat lui Montaigne, pe care l-a reluat de curând într-o carte, intitulată, ca și serialul, O vară cu Montaigne. A ascultat, s-ar zice, sfatul eseistului de la sfârșitul secolului XVI: „Comerțul cu cărți mă consolează de bătrânețe și de singurătate, mă ușurează de o lene plictisitoare și mă cruță în fiecare clipă de tovărășii supărătoare...” Compagnon îl știe pe Montaigne pe de rost. Cartea lui ne plimbă prin eseuri tot așa de liber cum ne
„O vară cu Montaigne“ () [Corola-journal/Journalistic/3234_a_4559]
-
aproape toate cărțile lui, mai bine sau mai rău, ceea ce i se părea deopotrivă de firesc. În Convorbiri există recunoașterea faptului că, într-o perioadă grea din punct de vedere politic și personal din viața lui, cronicele mele l-au consolat moralmente. Paul Georgescu a fost o personalitate polivalentă (titlul cărții sale de eseuri, Polivalența necesară, a fost semnul emancipării criticii de dogmatism!), care a iubit îndeosebi consecvența în idei și dialogul în literatură.
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
și titlul (ales de îngrijitoarea ediției, Lucia Papahagi), care scoate en vedette reținerile lui Zaciu față de mediul intelectual din capitala universitară a Ardealului. Formula e cât se poate de autentică. Din Köln, profesorul deplânge perspectiva întoarcerii în Cluj, unde, se consolează el, una din puținele bucurii ar fi coagularea unei, exact așa, „insule de clujeni-neclujeni” (p. 42). Nu e singurul loc în care Zaciu se abate de la tonul călduț al patriotismului local. De la ironii inofensive până la paragrafe aproape pamfletare, modulațiile atitudinii
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
din vacanță ca să preia ștafeta de la președintele plecat într-un orășel din periferia pariziană - e suficient să explice amploarea fenomenului.” Faptul că în marea Franță mass-media se comportă ca și în mica Românie să fie oare de natură a ne consola de vidul mediatic estival (și nu numai!) de la noi? România altfel, domnule Boia?
Și la alții ca la noi () [Corola-journal/Journalistic/3259_a_4584]
-
pe severul și glacialul G. Ibrăileanu. * Iași, 27 noiembrie 1935 Mult stimată și scumpă prietenă, Iartă-mă că-ți zic așa de astă dată, când trece umbra morții printre noi ne apropie pe unii de alții. Nu încerc să te consolez de durerea care te-a lovit. Știu din experiență proprie ce slab efect au încercările altuia de a ne consola, când e vorba de pierderea unei ființe scumpe. Cu firea pe care ți-o cunosc destul din corespondența noastră, mă
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2905_a_4230]
-
așa de astă dată, când trece umbra morții printre noi ne apropie pe unii de alții. Nu încerc să te consolez de durerea care te-a lovit. Știu din experiență proprie ce slab efect au încercările altuia de a ne consola, când e vorba de pierderea unei ființe scumpe. Cu firea pe care ți-o cunosc destul din corespondența noastră, mă tem ca, la d[umnea]ta, durerea încercată să nu rămâie prea multă vreme tot așa de intensă ca la
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2905_a_4230]
-
din sate fără școală care parcurg kilometri pe jos, zi de zi, vară, iarnă, prin pustietăți, mai des pe întuneric decât pe lumină, ca să fie prezenți la ora opt dimineața în bancă. Că asemenea lucruri erau obișnuite odinioară nu ne consolează de repetarea lor în prezent. Tatăl meu, ca și Marin Preda, o generație mai târziu, a putut urma Școala Normală numai grație unui învățător de țară care l-a meditat, gratis, firește, o vară întreagă, și l-a dus cu
Drumul către școală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3001_a_4326]
-
oraș, dezrădăcinându-l. De aici pare să i se tragă doctorului tot răul, deprimarea, boala și moartea. Romanul desfășoară o țesătură de fapte îndeajuns de complicată, introducând mereu personaje noi, cu lumile lor. Pierzându-l pe doctor, Vivian se va consola cu Roby, tânăr ofițer de care și Ann se va simți atrasă, alt motiv de rivalitate și disensiuni între cele două. Mai târziu Vivian se căsătorește cu bogătașul Edy, om trivial și brutal, fizic respingător cu ,,circomferința monstruoasă a burții
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
ca un grup (bine sudat și revendicat de la o doctrină precizată), pentru a evolua, cu trecerea anilor, în sensul dispersiei artistice și al discriminării valorice. Câteva individualități se detașează și strălucesc tot mai mult, în timp ce plutonul rămas în urmă se consolează cu amintirea fostului desant, cu imaginea acelei ,egalități" din punctul inițial. Numai că, în câmpul artei, nu există egalitate, după cum nu s-a inventat o teorie capabilă să substituie creația personală, unică, fără numitor comun. De acest fapt au început
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]