1,422 matches
-
pacifica! Ecco la lună che sorge dietro la montagna. O lună! Amica luna! Mandi oră tu forse sulla faccia di Teresa un patetico raggio simile a quello che tu diffondi nell'anima mia? Ți ho sempre salutată mentre apparivi a consolare la muta solitudine della terra: sovente uscendo dalla casă di Teresa ho parlato con te, e tu foști îl testimonio de'miei delirj: questi occhi molli di lacrime ți hanno sovente accompagnata în seno alle nubi che ți ascondevano: ți
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
De asta vă vorbesc în dulci șoapte ca și când ați fi aici, lângă mine, aievea. Voi poate că mă auziți de acolo din cer și îmi răspundeți, dar eu nu pot să vă aud și nici nu vă pot vedea, singura consolare pentru mine aici pe pământ fiind dorul și amintirea ce vi le port. Știu că voi de acolo din cer, vegheați asupra mea, precum bunul Dumnezeu. Și mai știu că va veni și ziua aceea poate nu prea îndepărtată, când
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
din pămîntul în care m-am născut."207 "Crăciun, 1971. Lumea mă tot întreabă cum e să trăiești în Belfast și mă surprind spunînd că lucrurile nu stau chiar așa de rău în partea noastră de oraș: un fel de consolare cu înțelesul că e puțin probabil să nimerim între schimburi de focuri de cum ieșim în stradă. Sînt istovit de continuă pendulare între suferință și injustiție, suspendat cînd de lungă coadă a rasei și a resentimentului, cînd, în secunda următoare, de
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
pentru acest cult al spaimei care ia naștere în aceste timpuri grele. O adevărată artă de a face statui, realistă, individualizată, folosind expresii pa-letice, invadează catedralele, în timp ce în piața din fața acestora sau în cimitire drama liturgică evocă "Misterul Patimilor", supremă consolare, pentru că repetă la nesfirșit că Fiul Domnului, după ce a trecut prin greaua încercare a morții, proprie condiției umane, a cunoscut strălucirea Învierii, promisiune de mîntuire eternă pentru toată lumea. Petrarca, martor al frămîntărilor timpului și zguduit de marea epidemie de ciumă
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
că Fiul Domnului, după ce a trecut prin greaua încercare a morții, proprie condiției umane, a cunoscut strălucirea Învierii, promisiune de mîntuire eternă pentru toată lumea. Petrarca, martor al frămîntărilor timpului și zguduit de marea epidemie de ciumă de la Florența, își găsește consolarea în studierea autorilor antici, Cicero sau Seneca, pasiune pe care o împărtășește prietenului său Boccacio, deschizînd în felul acesta Europei calea spre Renaștere. Petrarca sau Boccacio, intelectuali aparținînd unui grup minoritar, nu sînt totuși reprezentativi pentru europenii secolului al XIV
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
distruse, episcopi puși în imposibilitatea de a-și vizita diecezele, foarte multe cauze explică această criză a Bisericii în momentul în care nenorocirile epocii fac să se nască în sufletul credincioșilor o imperioasă nevoie de un cadru spiritual și de consolare. Fără îndoială, războiul joacă un rol destul de mare în această degradare a cadrului ecleziastic. Dar acesta nu face adesea decît să scoată în evidență nenorociri anterioare crizei din secolele XIV și XV. Sosiți din rîndurile nobilimii, episcopii sînt deosebit de preocupați
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
barcarole care le dă speranțe. Sosește Dogele și toți trei se îmbrățișează, adânc mișcați (Nel tuo paterno amplesso). Este vorba de dragoste paterna și nu de rigoarea oficială ceea ce Jacopo vede acum în tatăl său. Această dragoste va constitui o consolare pe durata exilului sau. Însoțit de gărzi, Loredano sosește și îi spune lui Jacopo că hotărârea Consilului este că el să părăsească de îndată și pentru totdeauna Veneția. Cei trei se îmbrățișează încă o dată, dar Loredano îi desparte fără milă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lui. Într-un superb duet ea îi spune să plângă, deoarece durerea lui este justificată (Piangi, piangi; îl tuo dolore). Rodolfo declară că lacrimile lui sunt lacrimi de sânge pentru că inima lui este pe moarte și nu varsă lacrimi de consolare. Ceasul castelului bate și Rodolfo îi spune Luisei că pentru ei a bătut ceasul cel de pe urma. El îi cere să afle adevărul: “L-ai iubit pe Wurm?“ și o avertizează să nu mintă, deoarece înainte ca lumânarea de pe masa să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
timp Egberto îi șoptește lui Godvino că dorește să-l întâlnească mai târziu în cimitirul castelului; el îl va provoca la un duel mortal. Actul ÎI Vechiul cimitir al castelului lui Egberto. În aceeași noapte Mină, copleșită de remușcări, caută consolare la mormântul mamei sale (Ah, dagli scanni eterei): ea se roaga și Îl implora pe Dumnezeu să o ierte și să o ajute: Unde sunt? Ce ma atrage aici? Este împărăția morții! Pe fiecare mormânt citesc păcatul meu“. Godvino îi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
astfel capăt 382 războiului. Elisabeta este forțată să primească oferta lui Filip al ÎI lea și cei doi îndrăgostiți își deplâng soarta. Actul ÎI Scenă 1. O galerie din mănăstirea spaniolă Sân Giusto, Extramadrea, anul 1559. Don Carlo își caută consolarea la mormântul bunicului său, Carol al V lea5/. (Io l'ho perduta!). Într-o viziune îi apare persoană bunicului său care abdicase de la tron, pentru a deveni călugăr. Rodrigo, Marchiz de Posa și prieten din copilărie al lui Carlo, întors
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
gestionar, dacă nu chiar creator al memoriei colective. „Însoțitorii” se multiplică în Obligado (1984), pentru a scoate în relief destinul lui Bartolomeu Boldei, care încearcă să se vindece de moartea Klarei, soția sa, prin plimbările cu aristocratul Jurj Turgea, prin consolările oferite de cele trei „ucenice” ale defunctei (Lala, Lelia și Teia) și prin confesiunile făcute psihiatrului Valer Cimpoieru. Cu toate acestea, portretul Klarei, închegat din relatările personajelor, este neconvingător prin exagerare, cum este întreaga dimensiune erotică a romanului. Mult mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
a avut urmași. Casa următoare era a lui Constantin al Pașcului. Urzică Îi era numele de familie. Soția lui, din neamul Trâmbițașilor, soră cu nevasta lui Toader al Gorii, nu i-a lăsat nici un urmaș. El, badea Constantin, a găsit consolarea la Victoria de pe Coastă și, ca rezultat al acestei consolări, Victoria, văduvă dar În putere, i-a lăsat unul sau doi urmași. Sărea omul gardul și era la Victoria, ziua, noaptea, cum se nimerea. Nu rareori, Între nevasta lui Constantin
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Pașcului. Urzică Îi era numele de familie. Soția lui, din neamul Trâmbițașilor, soră cu nevasta lui Toader al Gorii, nu i-a lăsat nici un urmaș. El, badea Constantin, a găsit consolarea la Victoria de pe Coastă și, ca rezultat al acestei consolări, Victoria, văduvă dar În putere, i-a lăsat unul sau doi urmași. Sărea omul gardul și era la Victoria, ziua, noaptea, cum se nimerea. Nu rareori, Între nevasta lui Constantin, Paraschiva, și Victoria de pe Coastă aveau loc certuri care durau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Sunt evidente două forme particulare: a) autism agitat - subiectul încearcă pe plan imaginar unele experiențe care pot să-l ducă la extaz sau îl terorizează; b) autism calm - se manifestă prin stări contemplative, subiectul se complace idilic prin „iluzionare” sau „consolare”. Cauzele care determină apariția acestei tulburări nu sunt clar precizate, dar se presupune că poate exista fie o predispoziție ereditară, fie un complex de factori care determină o serie de afecțiuni la nivelul creierului. Se presupune și existența unui determinism
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
În timp record. Nimic nu mi-aș dori mai tare decât zăbavă și destindere Întru taifas, cu ritualuri săptămânale de pus la cale țara... amintirilor și enigmelor. De va fi să fie, ar fi minunat. Singurul meu vag motiv de consolare, ca să zic așa, este că totuși o sursă de efort și deci de osteneală - a epistolelor doldora de informații - v-a fost deocamdată cruțată, astfel că vă puteți concentra energiile acolo unde e maximă trebuință. Nu am la Îndemână scrisoarea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
în chipul ăsta, porțiune cu porțiune, ca pe un roman, cât de atrăgător ar fi! Episoadele plăcute ar fi de două ori mai plăcute, cele nostime ar fi și mai nostime, iar păcatul și suferința ari înmuiate de lumina unei consolări filozofice. Sunt emoționat că am revăzut-o pe Lizzie și mă întreb dacă m-am comportat inteligent sau nebunește. Desigur, dacă aș fi cuprins-o pe biata Lizzie în bra]e, întreaga dilemă s-ar fi soluționat într-o secundă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simte vinovată, chiar fără motiv, devine victima toanelor celuilalt, și nu-i în stare să adopte o ținută demnă. Ceea ce duce la un terorism reciproc. Și, vai, când dormeam încă împreună, și zăceam noaptea treji în pat, găsindu-ne singura consolare în ticluirea, până la ultimul amănunt, a scenei în care am coborî, am găsi un satâr și am zdrobi capul partenerului și l-am toca până ar ajunge ca un soi de piftie însângerată pe pernă! Ah, Charles, Charles, ce știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era faptul că întâlnirea mea cu Hartley îmi veștejise interesul față de Lizzie... Așadar... când întregul episod avea să se încheie dezastruos... inteligenta, înțelegătoarea Rosina avea să fie la postul ei, pentru a aduna rămășițele. Firește, Rosina își dădea seama de consolarea pe care mi-o oferea posibilitatea unei discuții, de gratitudinea mea față de răspunsurile ei vioaie și inteligente. Și, într-adevăr, pentru moment, eram mulțumit de ea. Desigur, nu i-am povestit totul, cel puțin în legătură cu planurile mele imediate. Eram animat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
făcut! Am fost nebună. În parte, am făcut-o din ură pentru tine. De ce dracu n-am păstrat copilul? Ar fi fost mare acum. — Rosina... — Și l-aș fi învățat să te urască... Și asta ar fi fost o enormă consolare. Îmi pare rău. — Ah, îți pare rău! Și sunt convinsă că n-am fost singura. Mi-ai sfărâmat căsătoria deliberat, cu strădanie, cu zel, ai depus efort pentru treaba asta. După aceea ai șters-o și m-ai lăsat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de prețios, oroarea morții lui subite, îmbinate cu senzația că fusesem victima unei ticăloșii datorate hazardului. Unicul balsam pentru moartea lui Titus îl constituia ura și convertirea nemijlocită a suferinței în furie răzbunătoare, deliberată. Ca într-un război civil, singura consolare era să continuu lanțul omorurilor; și după cum mi se părea atunci, pentru a putea supraviețui morții lui Titus, trebuia să devin eu însumi un terorist. Pe parcursul ultimelor zile, în timp ce mă lăsasem supravegheat în tăcere de James și de Lizzie, jucându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că pierdusem din viața mea ceea ce ar fi putut deveni cea mai mare binecuvântare a ei, erau cu atât mai intense acum când nu mă mai puteam agăța de ideea mea obsesivă cu privire la Ben. Acea obsesie fusese într-adevăr o consolare, pentru că îmi putusem arunca întreaga vină în spinarea lui Ben. Nebunia asta trecuse, dar fără să plase în urmă-i o suferință mai purificată sau mai rațională. Povara mea de vină și de deznădejde era constantă, fusese doar redistribuită. Noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
curând“. Am decis să nu telefonez anunțându-mi sosirea la hotel, pentru că doream să profit de avantajul surprizei. Dacă i-aș fi telefonat, Rosina ar fi avut timp să născocească o minciună elaborată. De asemenea, țineam să-mi ofer mărunta consolare de a-i vedea bucuria spontană la apariția mea. Căci, trebuie să recunosc, doream de la Rosina nu numai informații cu privire la cazul meu, ci și acel grăunte de alinare pe care ți-l poate oferi o femeie afectuoasă, chiar când e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe care le-a făurit vreodată inteligența omenească. Dar această putere este înfiorătoare. Dorințele și atașamentele noastre ne creează zeii. Și în momentul în care te eliberezi de un atașament, vine un altul și îi ia locul în chip de consolare. Niciodată nu renunțăm total la o plăcere, nu facem decât să o schimbăm pe o alta. Orice spiritualitate tinde să degenereze în magie, și folosirea magiei conține o răzbunare automată, chiar când spiritul ți s-a purificat de deprinderi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că acest jurnal plin de vorbărie nu-i decât o fațadă, echivalentul literar al zâmbetului de zi cu zi care camuflează ravagiile lăuntrice ale geloziei, remușcării, spaimei și ale conștiinței unei ratări morale ireversibile. Totuși, asemenea prefăcătorii nu sunt numai consolări, ci ar putea chiar genera un mic ersatz de curaj. Am primit o nouă scrisoare de la Angie, cu o nouă fotografie și cu aceeași binevoitoare ofertă. Treptat, toamna pune stăpânire pe Londra. A sosit foarte prematur. Frunzele de platan, galbene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nulitățile și veleitățile nerealizate simt că nu mai au mult de trăit (intelectualicește, dacă pot spune așa). Eu însumi sînt atît de scîrbit de tot ce se întîmplă aici, de ce mi se întîmplă mie, încît cred că singura contralovitură, singura consolare e creația. Nu cer Domnului decît sănătate. (Ar trebui să-ți narez ce mi s-a mai întîmplat în ultima lună, dar sînt atîtea mizerii, încît îmi este lehamite.) Îți spun doar că ginerele lui Ibrăileanu mă critică acum în fața
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]