2,219 matches
-
Bem, povestim, ne simțim aproape și în siguranță.” Nu cred că s-au mai creat vreodată prieteniile de atunci, că oamenii au mai fost vreodată aproape și atât de încrezători unul în altul. Nu fac din asta un ideal social. Constat. În fața unui spațiu public periculos au răspuns cu disocierea public/privat. Ei erau cei din spațiul lor privat, nu cei din spațiul public. Știi vreo altă modalitate de a mai vrea să trăiești, să te mai suporți după ce ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui Bush și Schwarzenegger, dar în care Adi ar fi fost încântat aproape ca la un China Bufet, fără Dragoș. Una peste alta, atunci când nu ai subtilități de limbă și auzi doar zumzetul mulțimii, nu știi cine sunt mușteriii și constați, cum constați mereu aici, că toți sunt curăței. În fine, am ajuns la casa din Monroe County, Ketcham Road. Dan pusese niscai decorațiuni, căci la sfârșitul săptămânii viitoare este Halloween. Dovleci cu lumini în ei, vampiri agățați la ușă, beteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
suferit sunt iertători, au tonul acesta firesc al povestirii pentru că, neuitând, au iertat. Când încep să facă și ei „memorialistică“ vindicativă, acuzatoare, se ghicește imediat nota falsă. Amuzantă, adeseori, când confrunți mai multe relatări, de la persoane diferite, despre aceleași fapte. Constat, pe zi ce trece, cum Biblioteca amorțește. O lâncezeală întinsă ca o pată de mucigai lățită peste tot. Începând cu programul boieresc, de vară, de la 8 la 14, continuând cu degringolada serviciilor și sfârșind cu praful pe care nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
totul în jurul nostru este conspirație, complot și urzeală de secrete mânuite de alții. Am ajuns acum să nu-mi mai pese de asta. Dar văd că obsesia este puternică la prietenii, la cunoscuții, la majoritatea celor cunoscuți. Viața noastră toată, constat acum, după tot ceea ce se spune și se scrie, nu este altceva decât un șir lung de conspirații, scenarii, comploturi, trădări și deziceri, tabere care se bat și ne dispută, axe care se fac și se desfac și cu contribuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și se scrie, nu este altceva decât un șir lung de conspirații, scenarii, comploturi, trădări și deziceri, tabere care se bat și ne dispută, axe care se fac și se desfac și cu contribuția noastră. Drumul Lumii, marile destine planetare, constat acum, când am ajuns în pragul Luminării, își răsfrâng musai conspirațiile și prin viețile noastre. Conspirația mondială, după cum urlă unii, ne-a prins definitiv în ițele ei. Un fel valah de a-ți țipa neputințele și încăpățânarea, îndârjită în nebuloasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu toate înfrângerile și bucuriile lui. Aici, de la capătul textului, din locul în care Moartea încă șovăie să vină, lăsându-mă să-i simt doar vălătucii respirării, mi-e ușor să-l scriu pe cel de atunci. Mi-e ușor, constat acum, să mă scriu pe mine, cel de odinioară, după cum ușor mi-a fost cândva să mă trăiesc. Abia acum, scriindu-mă, mă trăiesc în tot adevărul meu, după cum viața mea, atunci, se trăia doar, nescrisă încă, risipindu-se numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în picioare) — Nu lipsește nimeni. PROFESOARA — Foarte bine! Sa trecem la lecție! Deschideți caietele și așezați-1e pe bancă pentru control! Trece printre bănci, controlează caietele să vadă dacă elevii și-au scris tema pentru ziua respectivă. Ajungând în dreptul elevei Victorița, constată n-a scris problema). Victorița constat că n-ai scris problema dată pentru azi! Care este cauza? VICTORIȚA (Se ridică în picioare, foarte mâhnită și emoționată.) N-am putut s-o rezolv doamna profesoară! PROFESOARA — Observ că toți elevii au
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cortul. În loc să-l deschidă, sau să iasă cu revolverul, stă foarte liniștit sub pătura îmbibată de sudoare, cu ochii larg deschiși, cu brațele întinse pe lângă corp și îi invită: veniți. Dar ei nu vin, și de dimineață când se trezește constată că i-au fugit și hamalii. Păturile lor se mai află lângă cenușa focului de seară. Îi strigă, îi strigă, dar nici urmă de ei. Pe măsură ce încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat, lumea lui pare că se deplasează brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tot copii. Și Creatorul ne-a bucurat cu o ploaie foarte bine venită, ploaie de milioane, care va duce la ieftinirea alimentelor în general - cu efect salutar asupra omului de rând, cel mai expus fluctuațiilor de prețuri. Pentru prima dată constat că pământul se apropie de normalitate în privința umidității. Am amintit și la acest capitol tot obsedant pentru că spectrul secetei devastatoare ne-a urmărit până acum, dar poate fi socotit acum de domeniul trecutului. Redau aici o întâmplare cu cireșe din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mereu. Ei au un fiu, Amedeo. Acasă Amedeo stă la masa din păduricea noastră de salcâmi lăngă bunica lui și eu cred că visez. Ba cred că de când am văzut automobilul încă nu m-am trezit. Îl privesc uimită și constat că e și mai frumos, are genele lungi și dese, iar ochii par desenați cu migală de un pictor renascentist. Copilul mă privește și îi spune bunicii:”Buni, vreau să vină și ea la noi să ne jucăm cu Ostiță
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
voastră, îi răspund încurcată. -Nu știi cum mă cheamă? -Ba da ... da` tu ai copii? -Vă am pe voi... -Da` copiii tăi unde sunt? -Încă nu mi i-a dat Dumnezeu... -Tu i-ai cerut? Mă gândesc puțin derutată și constat că fetița avea dreptate, niciodată nu-i cerusem... deși undeva, în adâncul meu speram să se întâmple și asta... Incidentul a trecut neobservat de către ceilalți copii și fetița s-a amestecat repede printre ei, bucuroasă că mai putea să alerge
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
doamnè! dând sè mè întorc și sè pèrèsesc farmacia, Probabil cè era nora mea de serviciu, o aud rostind din spatele tejghelei, Probabil! Vè rog sè mè iertați! pun mâna pe clanțè și fècând sè sune clinchetul de clopoței de la intrare, constat cè sunè diferit la ieșire fațè de cum se aude când intri de afarè, ajuns în stradè mè abțin cu greu că sè mai intru o datè și sè verific valabilitatea raționamentului meu, dar nu vreau sè mai stârnesc panicè în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nimic? Nu simți cum se precipită lucrurile, cum pârâie ceva?... Mâine-poimâine ne putem pomeni cu o expropriere generală a marii proprietăți; ce te-ai face tu cu niște sarcini atât de împovărătoare? Ideea se propagă din ce în ce mai insistent. N-o judec. Constat. Paralel progresează agitația țăranilor... Nu, nu, nu trata chestiile astea cu dispreț. N-o fi la tine, poate, dar agitația e o realitate. Poate chiar ea a făcut ca ideea exproprierii să se înfiripeze ― nu știu. Și iarăși nu afirm
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
asta semăna mai mult a aventură decît a angoasă. Și atunci ? — De cînd se pun ștampile pe ouă, m-am învățat să mă uit cu atenție la data de expirare și să mă întreb permanent dacă nu sînt prea vechi, constată, amuzat, un amic. Odată, cînd am vrut să-mi fac o omletă, am dat peste un ou expirat. M-am speriat îngrozitor, l-am aruncat repede la gunoi și am scos gunoiul în stradă, să nu pățesc ceva... Și am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un cap în gură ș’o băutură... Lecția majoră a venit însă tot din „acel Apus”. „Gîndiți-vă la acest lucru : majoritatea dintre noi nu mai mănîncă ceea ce mamele noastre mîncau cînd erau copii. (...) Istoric vorbind, aceasta este o situație neobișnuită”, constată Michael Pollan într-un recent bestseller dedicat alimentației. Și continuă, identificînd ceea ce numește „paradoxul american” : cu cît sîntem mai îngrijorați de alimentația noastră, cu atît se pare că devenim mai puțin sănătoși. Trebuie să ne întoarcem deci la „hrana adevărată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
-i îndemna pe cultivatori ca, astfel, să protejeze resursele solului. În zilele noastre, e nevoie de interdicții venite de la Bruxelles și de supraveghere cu ajutorul elicopterelor pentru ca vechiul consemn să fie respectat. Suverana productivitate interzice, face suspectă odihna ! Chiar a pămîntului !”, constată George Banu. Alături de acest „țăran” istoric îmi imaginez un „boier” stilistic și atemporal. Lene boierească, spune bunul meu prieten N. Boierii minții - a spus cineva, foarte frumos, doar că, neprivind niciodată un cîine în ochi, ci doar pe sine în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Varazze. De la Genova până acolo ar fi 37 de km, cam mult, dar îmi continui drumul în ritmul meu specific, alert. Cât de frumoasă este marea și cât de mult îmi place să o privesc! Briza ei mă încântă. Insă constat că sunt singurul pelerin pe drumul acesta. Nu mai văd pe nimeni cu rucsacul pe spate. Constat că, de fapt, am ajuns într-o zonă plină cu turiști, cu persoane care stau întinse la soare, pe nisipul întunecat la culoare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
care trec mașini, neîncetat. De ce oare nu se întoarce civilizația noastră la trăsuri, cai, căruțe? Sau măcar la mașini care să nu polueze?! Nu-i nimeni pe jos, ca mine, mai ales între localități, și nu este prima dată când constat acest lucru. Mai întâlnesc trei mici localități, Late, Grădinile Hunbury și Balzi Rossi, și iată-mă ajuns la frontieră. Mă opresc la un mic magazin alimentar pentru a cumpăra două roșii pe care să le mănânc cu sandvișul pregătit dimineață
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fără șosete. Toți pe care i-am întâlnit poartă adidași, iar unii bocanci. Mă întreb cum pot să meargă cu bocanci pe o așa căldură. Eu vreau ca picioarele să fie mereu aerisite. Gândind la zilele ce s-au scurs, constat apoi cu mare satisfacție că am întâlnit peste tot persoane amabile și dispuse să mă ajute în găsirea unui loc pentru dormit, și au făcut aceasta cu o mare disponibilitate și surâsul pe față. Am impresia că Dumnezeu își deschide
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe doctrinele lui Heraclit, Seneca nu putea elimina întru totul teoria contrariilor, el admite unitatea lor (De Benef. 5,10,1 duo contraria in unum coeunt), ciclicitatea și eternitatea Universului se fondează pe contrarii (Ep.107, 8 contrariis rerum aeternitas constat), lupta, continua schimbare a unui contrariu în altul se dezvăluie atât la nivelul genesis-ului (nat.6,13,2 frigidum et calidum semper in contraria abeunt una esse non possunt, dial.3,3,8 mutantur in contrarium), cât și la cel
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
I, 18, 5-6). Concluzia lui Macrobius este că planetele se mișcă în sens contrar mișcării stelelor fixe de vreme ce ajung în semnele zodiacului în ordine inversă a apariției lor nocturne (Comm. I, 18, 9 [...] signa autem infixa caelo ferantur, sine dubio constat has stellas non cum caelo, sed contra caelum moveri). El aduce în sprijinul argumentației sale drumul parcurs de Lună și Soare, însă niciuna dintre ele nu cunoaște staționarea sau mișcările retrograde, cât despre celelalte cinci planete minore haec autem quae
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
niciuna dintre ele nu cunoaște staționarea sau mișcările retrograde, cât despre celelalte cinci planete minore haec autem quae de sole ac luna diximus, etiam quinque stellarum recessum adsignare sufficient (I, 18, 19). Macrobius admite ca pe un adevăr general acceptat (constat) că planetele înaintează toate cu aceeași viteză, iar diferențele care pot fi observate în durata revoluțiilor lor provin din diferențele de mărime a orbitelor lor (I, 21, 6 - constat enim nullam inter eas celerius ceteris tardiusve procede: sed cum sit
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
moveri, quia necesse est ut circa aliquid immobile sphaera moveatur), iar într-o sferă punctul cel mai de jos este centrul, fapt care determină ca toate lucrurile să fie atrase înspre el (I, 22, 4 in sphaera vero hoc solum constat imum esse quod medium est. et si ima est, consequitur ut vere dictum sit in eam ferri omnia). Dacă nu centrul ar fi punctul cel mai de jos într-o sferă, ploaia ar cădea în cer, argument prin reducere la
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
ale muzicii. Muzica sferelor depinde, pe de o parte de ordine și de mișcările raționale ale astrelor, pe de alta de natura muzicii, de vreme ce este produsă de șocul corpurilor supuse unor mișcări raționale (Comm. II, 1, 7 in caelo autem constat nihil fortuitum, nihil tumultuarium provenire, sed universa illic divinis legibus et stata ratione procedere, quia et sonum ex motu fieri necesse est, et ratio quae divinis inest fit sono causa modulaminis.) Macrobius exclude orice tip de hazard, de iraționaltate, nimic
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
din Vest. Aflăm că hotelul unde vom fi găzduiți e pe colina "Licabet" (cea mai înaltă colină a Atenei). Se cheamă, de altminteri, "St. George Lycabettus". Ajungem, coborâm, ne ducem bagajele în hol și așteptăm să ni se repartizeze camerele. Constat, din felul cum ne strângem în grup, că avem un remarcabil spirit de turmă. Până la urmă, ne primim cheile. După o toaletă sumară, revenim în hol. Și iarăși ne strângem în grup. Simțim nevoia să ne spună "cineva" ce să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]