105,033 matches
-
ce aduc împreună aceste articole?), un posibil răspuns îl oferă Gheorghe Crăciun însuși: "Am redeschis ziarele și revistele în care am publicat în ultimii ani și am alcătuit o carte nu știu cît de necesară în care formulez îndoieli, fac constatări, îmi asum principii, nu evit mărturisirea biografica, bat cîmpii uneori. Propun acest dialog." Primele două secțiuni ale cărții adună articole din 1994, 1996, 1998 și chiar 1999. Temele sînt dintre cele mai diverse, iar caracterul, nu de puține ori urgent
Pe scările lui Gheorghe Crăciun by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17890_a_19215]
-
la modul acuzator al victimologiei". Jurnalul lui I. D. Sîrbu este văzut și discutat din perspectiva a ceea ce n-a fost să fie, adică așa cum și-a dorit autorul însuși, numai că verdictele critice nu se opresc admirativ la nivelul constatărilor, ci configurează energic un profil nu tocmai comun: Desfășurînd mitologia eșecului, confesiunea sîrbiană nu cunoaște nici o disciplină litotică, nici un scrupul introspectiv, nici un chestionar al propriilor himere, ispite, interese, opțiuni. La drept vorbind, nu este confesiune (în sensul modern, de neliniște
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
de spus și făcut, mai pier unii, din neglijență iar, când și când ajutați. "Trăiește și pe loc are să-ți fie bine", ar suna o altă sentință, de bun augur, dar contestată de unele triste realități, printre care obșteasca, banala constatare că destui trăiesc, este adevărat, însă cu frica morții în oase, înlăturând omenescul sațiu al fiecărui gât de aer zdravăn tras în piept - alterând clipa. Faptul divers ne furnizează și cazul cuiva sinucis de spaima morții. Pe alții, frica de
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
este încă cea românească, mai ales la sat, tradiția este o cămașă de forță, ceva care limitează mișcările la minimum. O femeie care încearcă să se elibereze poartă un nume foarte puțin flateur. Scrierea acestui roman a plecat de la această constatare spre crearea personajului Dina și nu invers. Așa cum am cunoscut-o eu, tradiția nu era decât un lanț, iar viața în astfel de condiții o formă de prizonierat. Ce e mai trist e că, uneori, cei mai teribili gardieni ai
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
expoziție, ci a suferinței pacientului în fața sa. Cumva, pentru y Gasset cele două - erudiția și valoarea profesională - se exclud, căci la baza modificărilor pe care le propune se află un principiu împrumutat din economie, dar care este în esență o constatare mai curînd antropologică, la care intuitiv consimțim cu toții: făptura umană e limitată, modestă din punct de vedere al capacităților sale intelectuale. Învățăm înainte de orice pentru că ne ține pe noi înșine în viață, pentru că existența e mai complicată decît ne-ar
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
-lea, a dus la desființarea unor publicații și la suspendarea unor semnături: drept care un D.I. Suchianu nu mai semnează, în "Cinema", fiind înlocuit cu un semnatar fad, cu nume predestinat: I. Golea!... În dreptul anilor '49-'50 citim, din nou, o constatare care se potrivește, perfect, și zilei de azi: "Absența oricărei publicații de profil (...) reduce cu atît mai drastic critica la ziaristica de serviciu"... În anii '50, cînd lupta de clasă "se ascute din ce în ce", rubrica de cinema de la
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
de Sabina-Cornelia Stroescu, 1986, vol. ÎI, p. 311, 314, 330). Articolul de dicționar și citatele demonstrează destul de clar că termenul este format pe tiparul hipocoristicelor de la numele de persoana masculine: Costică, Mitică etc. Povestea termenului Romanica ne mai permite o constatare: dintre substitutele sugerate în articolul din 1965, e evident că romanistica s-a impus că denumire pentru studiile românești, romanistul fiind specialistul în respectivul domeniu; termenii apar, de exemplu, în eseul lui Sorin Alexandrescu, "Paradoxul român", în care se discuta
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
la 22 ianuarie 1941, în timpul rebeliunii, observă: "E neîndoielnic că azi legionarii sînt ca un corp străin în mijlocul neamului, ca un fel de ocupanți fanarioți care nu urmăresc decît îmbogățirea prin orice mijloace, oricît de reprobabile... Mă doare inima de constatările acestea tocmai despre mișcarea care am crezut-o cea mai curată și regeneratoare a neamului". Apoi a privit, de aceea, cu simpatie regimul Antonescu. Accepta postul de director general al Teatrului Național (și, prin consecință, al tuturor teatrelor) și, apoi
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
la rînd cu bărbații, construiesc socialismul. Și Iorgu Iordan nu găsește alt citat mai potrivit decît acesta că acine crede la muiere, bage-i-se dracu-n pielea" (82). Culmea umorului involuntar și eliptic mi se pare însă atinsă în constatarea: "La cuvîntul cretin am suprimat la corectura o trimitere care era direct o provocare" (78). Un referat "strict confidențial" din 1952, reprodus în același volum (p. 95-97), oferă interpretări și mai interesante, vizînd succesiunea de exemple, de citate și chiar
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
un singur punct nevralgic apare. Lupta prin scris pentru conservarea identității are și un revers, căci trecutul se deplasează inevitabil, devine greu de controlat prin amintire. Astfel, refuzul literaturii se transformă doar în alt mod de a fi al acesteia, constatare care nu-i este străină nici lui Gellu Naum. Pentru cea care simte nevoia de a fi ea însăși pînă și în vis, nimic mai teribil decît a fi prins între nevoia de a scrie și teama că scrisul nu
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
protagonistului, nu atât ele și nu atât el ocupă primul plan al românului, ci fascinantă Barcelona modernista, căreia Eduardo Mendoza îi adresează pe această cale o declarație de dragoste. Poate că n-aș fi în măsură să fac o asemenea constatare dacă n-aș cunoaște eu insumi ăorasul minuniloră și nu m-aș fi legat de el cu statornice legături amoroase. Astfel încât lectură mea s-a dedublat într-un dialog între imagini culese simultan din două cărți: cea pe care o
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
produs dacă nu la îndemnul tău, măcar sub privirile tale tacit aprobatoare. Dacă dl Constantinescu ar fi avut inspirația să pună acest diagnostic (unul, evident, adevărat) în primele luni ale mandatului, si nu acum, totul ar fi fost perfect. Astăzi, constatările sale nu au doar voita conotație critică, ci și una - neiertătoare că un bumerang - involuntar autocritica.
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
simplă menționare a unui nume, între personajul secundar și cel principal, între personajele practic inexistente ale romanelor fără cititori și cele impuse de cărțile importante și de succes, între eroul contemporan și cel istoric. Rămînem astfel, în mod fatal, la constatările produse pe baza impresiilor subiective (datorate cărților mai importante sau, mai adesea, celor din întîmplare citite). Cu această precizare și cu multe precauții, aș spune că sînt vizibile, în literatura românească a acestui secol, anumite mode onomastice; care nu exclud
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
care pretinde chinurile mizeriei, precum o condiție prealabilă, analoaga ascezei, a înălțării la condiția Edenului terestru, făgăduit pentru a nu fi niciodată înfăptuit: "Dar pentru că socialismul pretinde că revoluția socială izbucnește de preferință acolo unde este mizeria mai adîncă, aceasta constatare de topografie politică se transformă într-un principiu, și atunci nu e bun socialist decît muritorul de foame, ca în călugărie, unde virtutea consista în castrația voluntară. E un socialism de neputincioși". E greu de crezut că, atît de lucid
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
după vizita lui an România. Cu aprobarea lui Radu Portocala (care a omis să treacă an casetă redacționala adresa ori telefonul revistei), dialogul acesta ar merita să fie preluat de o publicație mai bine difuzată, din țară. Iată una dintre constatările lui Courtois, după vizitarea țărilor din Est: "Ceea ce mă uimește cel mai mult de când am ănceput să călătoresc an Est pentru prezentarea Cărții negre, este faptul că până și an țările unde s-ar putea crede ăntr-o completă eradicare a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
că decadă 20 a fost cea mai unitară din punct de vedere stilistic în literatura americană, si apoi că între anii �70-�80-�90 e foarte greu să faci diferența. Nu știu dacă se poate citi, discret, în această de pe urma constatare regretul lui Updike că nu există o nouă generație în proza americană, sau dimpotrivă, propriul său orgoliu generationist. Important este ca ultimii douăzeci de ani nu au adus ceva realmente nou în proza de peste Ocean. Să fie această o oboseală
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
pertinenta: "Galilei n-a folosit niciodată cuvântul latin lex său italian legge altfel decât an context religios (lege divină). Rezultatele cercetărilor sale șanț exprimate prin alți termeni, ca ^proporții^, ^rapoarte^ sau ^principii^, iar de cele mai multe ori, sub forma unor simple constatări (observații). ^Legile^ lui Galilei se bazează pe geometrie, nu pe algebra. Din acest motiv, din legitățile formulate lipsesc constantele, cum ar fi, de pildă, accelerația gravitațională, care se simplifica atunci cand mărimile fizice că spațiul său viteza se exprimă sub formă
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
bune" și "părțile rele" ale comunismului (simplă sugestie că ar fi putut există și "părți bune" în comunism era însă echivalentă, pentru cine ar fi îndrăznit să o asume, cu o sinucidere morală și intelectuală), ci pornind de la realitate. De la constatare. De la starea de fapt. A prevalat însă calificarea: fără constatare. O calificare inevitabil abstractă și la fel de inevitabil redusă la un verdict sumar de condamnare la distrugere a tot ceea ce există. în politică, în economie, în viața socială, în cultura. Cîți
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
fi putut există și "părți bune" în comunism era însă echivalentă, pentru cine ar fi îndrăznit să o asume, cu o sinucidere morală și intelectuală), ci pornind de la realitate. De la constatare. De la starea de fapt. A prevalat însă calificarea: fără constatare. O calificare inevitabil abstractă și la fel de inevitabil redusă la un verdict sumar de condamnare la distrugere a tot ceea ce există. în politică, în economie, în viața socială, în cultura. Cîți și cine dintre cei care, din ianuarie 1990 și pînă
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
să se teamă că va fi taxat drept "nostalgic" al comunismului sau "alunecat spre stînga", Nicolae Manolescu nu ezită să afirme, în același editorial, ca "în comunism, cel puțin de la o vreme încoace, a existat spirit critic", deși o asemenea constatare înseamnă încălcarea unui tabu. Un tabu care a fost impus, întreținut și aparat tocmai de cei care s-ar fi cuvenit să-l înlăture. Rolul elitelor în crearea enormei confuzii de criterii și valori de după căderea regimului comunist a fost
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
Oricîte posibile destine ratează, toate aceste rateuri îl aduc mai aproape de micul sau marele sau destin. Libertatea scriitorului e una dureros paradoxala - el e ceea ce refuză să fie, nu ceea ce își închipuie că ar putea fi. Devii scriitor după ce supraviețuiești constatării minimale că ți-ai închis toate celelalte posibile destine în viață curentă, dar nu poți accepta că nu mai e nimic de făcut în privința tuturor celorlalte posibilități la care ai renunțat. În definitiv, chiar și atunci cînd vorbește despre sine
Fostul candidat extern by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17563_a_18888]
-
al artistului elvețian Bruno Landis, expoziția unui grup de șase artiști români: Stela Lie, care este selecționerul și, într-un fel, liderul grupului, Elenă Scutaru, Ruxandra Grigorescu, Marcel Brăileanu, Marian Dobre și Valeriu Pantelimon. La o privire superficială, cea dinții constatare sigură este aceea că între ei nu există, practic, nici o legătură. Sau există doar acele legături care se referă exclusiv la probleme foarte generale, cum ar fi faptul că toți sînt artiști români, că fac parte, groso modo, din aceeași
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
Gabriel Dimisianu Aș vrea să nu fiu suspectat de porniri partizane dacă voi susține că în anii post-decembristi afirmările cele mai impunătoare în român le datorăm câtorva exponenți ai generației din care eu insumi fac parte. Constatarea este de altfel la îndemâna oricui. Nicolae Breban, ca să exemplific, este autorul trilogiei Amfitrion (1994), după care a venit cu Ziua și noaptea (1998), primul volum al unei tetralogii în lucru. Dumitru Tepeneag a dat în 1996 Hotel Europa și în
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
prăbușit din paradisul propriei sale ființe. Îndrăgostit de sine, el nu se mai recunoaște și nu se mai găsește, deci iubirea lui nu se mai poate manifestă. Oarecum surprinzătoare, sau cel puțin demnă de a ne pune pe gînduri, este constatarea de la care pornesc cei doi psihanaliști, si pe care la rîndul meu am pomenit-o foarte în treacăt, drept ceva de la sine înțeles: că acea senzație că lumea și-a pierdut farmecul, că nimic din ceea ce pînă mai ieri părea
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
că, astăzi, prin al treilea volum al ediției s-a ajuns cu materia la sfîrșitul anului 1932 înseamnă că mai sînt încă de publicat însemnările unui deceniu întreg, deci mai e destul pînă departe. Nu vreau să fac din această constatare (o benigna judecată de realitate) un reproș. Pentru că cine citește acest singular jurnal are a spune că fără înzestrarea însemnărilor, adesea critice, cu un corpolent aparat de note și comentarii, care explică sensurile toate (chiar cele ascunse), înțelesul lor rămîne
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]