1,742 matches
-
modificată cu glicol sau poliglicol. În cazul în care se utilizează copoliamide 6.12 pe bază de hexametilendiamină și acid dodecandioic sau copoliamide 6/6.6, peliculele prezintă mici porozități sau vacuole. Porozitatea permite accesul în compoziția produsului alimentar a constituenților din fum, dar nu permit exudarea grăsimilor din compoziție. Așadar, ca folii strat unic sau multistrat (în combinație cu alți polimeri: polietilene, polipropilenă, etilenă-vinil acetat etc.), copoliamidele sunt folosite cu succes, pe scară largă, în realizarea a diferite ambalaje pentru
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
redundant diferite sensuri gramaticale. a. Articolul definit asigură flexiunea substantivelor invariabile la nivel dezinențial: exprimă genitiv-dativul singular al acestor categorii de substantive: cartea lui Mihai (Carmen), Dau lui Mihai (Carmen) o carte. Articolul definit și nedefinit marchează cazul și numărul constituenților unor sintagme nominale alcătuite din substantive și adjective invariabile în funcție de număr: (N. Ac.) o educatoare precoce/(G.D.), unei educatoare precoce/(N.Ac.), niște educatoare precoce/(G.D.) unor educatoare precoce. Articolul adjectival-demonstrativ exprimă cazul și genul pronumelui de cuantificare: (N.Ac
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
A CAZULUITC "CATEGORIA GRAMATICAL| A CAZULUI" Conținutul semantic al categoriei gramaticale a cazului este reprezentat de organizarea specifică a sensurilor sintactice dezvoltate de substantive prin funcțiile sintactice pe care le realizează în structura enunțului lingvistic. În strânsă legătură cu configurația constituenților funcțional-semantici dintr-un enunț maximal complet, categoria gramaticală a cazului se întemeiază pe opozițiile interne dintre cinci termeni corelativi: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ. Termenul neutru al categoriei din planul limbii are forma cazului nominativ nearticulat: floare, stea, profesor, curcubeu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizarea dezvoltărilor semantice ale acuzativului funcția de circumstanțial (de temporalitate și spațialitate) realizată prin substantiv fără prepoziție: „O oră să fi fost amici,/ Să ne iubim cu dor.” (M. Eminescu, I, p. 191) Prin intermediul recțiunii prepoziționale, acuzativul caracterizează și substantivele - constituenți ai unor sintagme nominale iar planul său semantic cunoaște cea mai amplă dezvoltare, prin asimilarea majorității funcțiilor sintactice: • predicat, în raport de complementaritate cu un verb copulativ: „Dar nopțile-s de-un farmec sfânt/ Ce nu-l mai pot pricepe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tine tu mă chemi.” (M.Eminescu, I, p. 129) Opoziția de caz a substantivelor compusetc "Opozi]ia de caz a substantivelor compuse" Manifestarea în planul expresiei a opoziției de caz a substantivelor compuse depinde de gradul de sudură a termenilor constituenți. Substantivele compuse caracterizate prin contopirea elementelor constitutive realizează opoziția de caz, în funcție de gen, asemenea substantivelor simple: nominativ-acuzativ: bunăvoința, untdelemnul genitiv-dativ: bunăvoinței, untdelemnului Substantivele compuse caracterizate prin păstrarea distincției între elementele alcătuitoare realizează opoziția de caz la nivelul primului constituent: nominativ-acuzativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Blaga, p. 195) și complement predicativ: „Să te simți neliber, mic,/ Să vezi marile-aspirații că-s reduse la nimic.” (M. Eminescu, I, p. 52) III. PRONUMELEtc "III. PRONUMELE" Pronumele este o clasă lexico-gramaticală preponderent deictică, de natură discursivă. Fixează identitatea constituenților principali ai actului lingvistic (protagoniștii comunicării: locutorul și interlocutorul său) și modelează identitatea constituenților complementari (obiectul comunicării) în funcție de aceștia. Această poziție funcțională a pronumelui în actul lingvistic concret determină specificul său semantic, morfologic și sintactic. Specificul semantic este sugerat de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că-s reduse la nimic.” (M. Eminescu, I, p. 52) III. PRONUMELEtc "III. PRONUMELE" Pronumele este o clasă lexico-gramaticală preponderent deictică, de natură discursivă. Fixează identitatea constituenților principali ai actului lingvistic (protagoniștii comunicării: locutorul și interlocutorul său) și modelează identitatea constituenților complementari (obiectul comunicării) în funcție de aceștia. Această poziție funcțională a pronumelui în actul lingvistic concret determină specificul său semantic, morfologic și sintactic. Specificul semantic este sugerat de denumirea clasei; cuprinde unități lexicale care stau pentru nume, ceea ce nu înseamnă cu obligativitate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Am intrat într-însul.”, „Am ieșit dintr-însa.” FLEXIUNEA PRONUMELUI PERSONALTC "FLEXIUNEA PRONUMELUI PERSONAL" Identitatea specifică a pronumelui personal în interiorul clasei pronumelor este dată de aceleași trăsături prin care se distinge de clasa substantivului (și a numelui, în general): înscrierea constituenților clasei în desfășurarea categoriei gramaticale de persoană și dezvoltarea specifică a categoriilor de număr, gen și caz. În interiorul subclasei pronumelor personale, sunt marcate prin trăsături distincte celelalte pronume: reflexiv, posesiv etc. Pronumele personal neutru (obiectiv) este purtătorul trăsăturilor întregii clase
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ai lor Feminin: -Ø...Ø(ă)/-le...le(e): a mea/ale mele, a noastră/ale noastre, a sa/ale sale, a lor/ale lor La persoana a III-a, plural, opoziția de gen se realizează numai la nivelul primului constituent: ai lor/ale lor. În accentuarea opoziției de număr și gen, intervin și alternanțe fonetice, condiționate de morfemele dezinențiale în structura pronumelor simple: e/ea (meu/mea), o/oa (nostru/noastră/noastre), str/ștr (vostru/voștri). Cazultc "Cazul" La singular
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Sintagma un trandafir mov este conținutul semantic realizat într-un enunț dat pentru pronumele relativ ceea ce (sensul particular), dar, prin intermediul lui, și sensul întregii propoziții: ceea ce și-a dorit de mult (sensul general). Propoziția adaugă, prin verb și prin ceilalți constituenți, diferite sensuri substantivului care intră direct în raport de substituție cu pronumele: „trandafirul dorit.” Dintre pronumele relative absolute, pronumele ceea ce, cu sens neutru, când se întrebuințează anaforic, conține în el însuși planul semantic global al unei (unor) propoziții pe care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prepoziții care cer acuzativul: (fără, cu) niciunul. SINTAXA PRONUMELUI NEGATIVTC "SINTAXA PRONUMELUI NEGATIV" Trăsătura definitorie a pronumelor negative este întrebuințarea lor în enunțuri negative; participă la dubla exprimare a negației în limba română, la nivelul verbului predicat și la nivelul constituenților sintagmei verbale: „N-a văzut pe nimeni.”, „N-a văzut nimic.”, „N-a mers cu nimeni.”, „N-a fost împotriva nimănui etc.” Intră de regulă în relații de interdependență și dependență. În relații de interdependență realizează funcția de subiect: „Timpul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de gradul II, construcții ale infinitivului: • complement direct interior: ce blestema • subiect interior: cine veni • complement corelativ: cu cine merge • circumstanțial: când/unde merge Infinitivul verbelor copulative intră, într-o relație sintactică de complementaritate cu un nume/pronume, în structura constituenților analitici prin care se realizează diferite funcții sintactice: • subiect: A fi om e lucru mare! • complement: Trebuie să reușești a rămâne tu însuți. • circumstanțial: Pentru a deveni om adevărat, trebuie să te smulgi minciunii. • component, ca nume predicativ analitic, al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aur și samur.” (M. Eminescu) sau funcția de subiect: „Din când în când învăluirile de vânt de deasupra satului păreau că se alină și-atunci se auzea sunând cu zvon mare, sus, sub nori, pădurea de brazi.” (M. Sadoveanu) În interiorul constituenților dezvoltați, numele/pronumele-complement semantic principal al gerunziului reprezintă funcția de subiect de gradul II, care poate deveni subiect sintactic - funcție de gradul I, dacă gerunziul lasă loc unui verb-predicat: slujind/pe când slujea un episcop cetind-o/dacă o citești ștuț văzând
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
celor două categorii de elemente de relație: prepoziția și conjuncția. Distincția dintre ele se relevă la două nivele: • al dezvoltării sintactice a funcțiilor • al dezvoltării planului semantic al funcțiilor 1. La primul nivel, distincția prepoziție/conjuncție privește tipul structural al constituenților prin care se realizează funcțiile sintactice generate de o relație de dependență (interdependență). Prepoziția asigură desfășurarea relațiilor sintactice în interiorul enunțului minimal; dintre cei doi termeni ai sintagmei între care se dezvoltă relația sintactică, cel de-al doilea, purtătorul funcției sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice, unitățile lexicale sau grupurile de termeni (de diferite dezvoltări) primesc calitatea de constituenți sintactici ai unui enunț. Specificul dezvoltării planului semantic al funcției sintactice și/sau al relației sintactice în care își are originea funcția determină dezvoltarea și structura constituenților sintactici (infrapropozițională și propozițională): • simplu; Funcția sintactică se realizează printr-o singură unitate lexicală. În enunțul „Iubirea noastră a murit aici.” (T. Arghezi), toate funcțiile sintactice se realizează prin câte un singur termen lexical (constituent sintactic simplu): a murit - predicat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicat, a verbului a cânta. Prin cea de a treia categorie de variații, flexiunea este unul din principalele mijloace de exprimare a relațiilor sintactice. Delimitarea sintagmelor în spațiul cărora se dezvoltă relațiile sintactice și se produce marcarea identității funcționale a constituenților sintactici se realizează prin desfășurarea flexiunii în funcție de două principii de organizare a planului expresiei: acordul și recțiunea. În același timp, modul specific de subordonare a flexiunii față de aceste două principii se constituie într-o marcă a naturii relațiilor sintactice. Acordul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e adevărat că există un trecut - consecutivitatea e în conștiința noastră...” (M.Eminescu) Enunțurile negative sunt totale, dacă nucleul predicațional central (din structura regentei, care reprezintă predicatul frazei, când enunțul e o frază dezvoltată) are aspect negativ, indiferent de aspectul constituenților sintactici, simpli sau propoziționali: „Și în farmecul vieți-mi / Nu știam că-i tot aceea De te razimi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia.” (M. Eminescu) sau parțiale, dacă nucleul predicațional central este afirmativ iar un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
13), termenii coordonați copulativ de a scrie, de a rămâne blocat și de a te stinge formează numele predicativ multiplu care, împreună cu verbul copulativ e, realizează funcția de predicat analitic 49. Termenii componenți ai constituentului sintactic multiplu ca și termenii constituenți sintactici pot avea dezvoltare infrapropozițională: „Viitorul și trecutul Sunt a filei două fețe.” (M. Eminescu, I, 196) sau propozițională: „Și am voit atunci să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era târziu.” (T.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
forma legături de hidrogen. Prin convenție ionul de hidroniu este notat cu simbolul H+, deși atât ionul de hidrogen cât și cel de hidroxil există în soluție numai în formă hidratată ca orice ion. Datorită diferenței de masă între atomii constituenți ai moleculei de apă, electronul hidrogenului este puternic atras de atomul de oxigen și ca urmare, ionul de hidrogen are o tendință de a se disocia de atomul de oxigen de care este legat covalent în molecula de apă, de
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
forma legături de hidrogen. Prin convenție ionul de hidroniu este notat cu simbolul H+, deși atât ionul de hidrogen cât și cel de hidroxil există în soluție numai în formă hidratată ca orice ion. Datorită diferenței de masă între atomii constituenți ai moleculei de apă, electronul hidrogenului este puternic atras de atomul de oxigen și ca urmare, ionul de hidrogen are o tendință de a se disocia de atomul de oxigen de care este legat covalent în molecula de apă, de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
se stabilească structura chimică a secvenței corespunzătoare în baze azotate (nucleotide) a fragmentului de mARN sintetizat. 10.Se presupune că o macromoleculă de ADN are o masă moleculară de 2,6•106 și că masa moleculară medie a unui nucleotid constituent este de 650. Să se calculeze numărul de perechi de nucleotide existente în macromolecula respectivă de A.D.N. 11.O celulă animală conține aproximativ 5•103 perechi de baze azotate, iar o genă în jur de 500. Să se calculeze
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
sunt monocromatice; 3. sunt coerente, adică au aceeași fază; 4. au direcție precisă de propagare. Dispozitivele LASER sunt folosite în industrie, telecomunicații, medicină etc. Cap.3. Elementele de fizica solidului legătura cristalină: modul cum se leagă particulele (atomii sau moleculele) constituente ale unui corp cristalin, stabilindu-se forțe de interacțiune între acestea. tipuri de legături: a) legătura Van der Waals se exercită între atomii sau moleculele neutre, dar care se comportă ca niște dipoli electrici. Ca urmare a interacțiunilor electrostatice are
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
numai la distanțe foarte mici (10−15 m); 2) nu depind de natura sarcinii particulelor; 3) sunt foarte intense față de forțele electrostatice dintre protoni. 278 2.1. Energia de legătură a nucleului: energia eliberată în procesul formării nucleului din nucleonii constituenți sau lucrul mecanic efectuat pentru a desface un nucleu izolat în repaus în nucleoni izolați și în repaus. expresia energiei de legătură a unui nucleu N: ???? . Pentru ca nucleul să fie stabilit trebuie ca ???? > 0, la desfacerea unui nucleu
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
adsorbant trebuie să reziste la multe cicluri, fără să-și piardă capacitatea de adsorbție inițială. Pierderile da capacitate sunt nedorite, o ușoară creștere a capacității de adsorbție se observă după un anumit număr de cicluri. Adsorbția detergenților. Detergenții sunt partea constituentă principală a majorității apelor reziduale. Printre aceștia, cei mai răspândiți sunt alchilenbenzenii sulfonați care au un volum molar hidrodinamic de mărime medie. Conducerea procesului adsorbției detergenților pe coloană adsorbantă, a dovedit superioritatea adsorbanților reticulați în comparație cu cărbunele activ, deși acesta are
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
adsorbant trebuie să reziste la multe cicluri, fără să-și piardă capacitatea de adsorbție inițială. Pierderile da capacitate sunt nedorite, o ușoară creștere a capacității de adsorbție se observă după un anumit număr de cicluri. Adsorbția detergenților. Detergenții sunt partea constituentă principală a majorității apelor reziduale. Printre aceștia, cei mai răspândiți sunt alchilenbenzenii sulfonați care au un volum molar hidrodinamic de mărime medie. Conducerea procesului adsorbției detergenților pe coloană adsorbantă, a dovedit superioritatea adsorbanților reticulați în comparație cu cărbunele activ, deși acesta are
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]