657 matches
-
mod regulat, a fost, așa cum am văzut 11, încălcată periodic și pe o scară largă de către toți beligeranții în timpul celui de-al doilea război mondial. Aceste încălcări, față de care nu au existat proteste și pedepse, au făcut să înceteze forța constrângătoare a acestei convenții sau convenția a supraviețuit celui de-al doilea război mondial ca un instrument juridic care poate fi invocat, aplicat și făcut standard de acțiune într-un război viitor? și cum rămâne cu întrebările similare privind regulile războiului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
încălcările sunt acceptate ca firești de către toți subiecții de drept - dacă, prin urmare, regulile de drept sunt tratate de către cei care s-ar cuveni să le aplice ca și cum nu există -, se pune întrebarea: mai există ele ca reguli de drept constrângătoare? Nici un răspuns precis nu poate fi dat momentan acestor întrebări. Dar, dată fiind dezvoltarea probabilă a tehnologiei de război și a moralității internaționale, sorții sunt împotriva supraviețuirii acestor reguli. În 1936, sancțiunile Ligii Națiunilor împotriva Italiei au eșuat, iar în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
importante prevederi ale Pactului au fost tratate cu indiferență de către toate guvernele interesate. Apoi, întrebări similare au fost puse cu privire la Pactul Ligii Națiunilor ca întreg și la unele dintre prevederile acestuia. Guvernele au acționat ca și cum acele prevederi își pierduseră forța constrângătoare, dar și-o pierduseră cu adevărat sau validitatea lor juridică a supraviețuit crizei sfârșitului anilor ’30 și celui de-al doilea război mondial pentru a expira doar odată cu dizolvarea formală a Ligii în 1946? Nici un răspuns precis la aceste întrebări
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unei organizații permanente decât efectul juridic al operațiunilor juridice ale Curții. Într-adevăr, în privința efectului juridic al deciziilor judecătorești ale Curții, Statutul este tributar principiului descentralizării, prin menționarea din articolul 59 a faptului că „decizia Curții nu are o forță constrângătoare decât între părți și în legătură cu acel caz particular”. Deși faptul social al funcționării continue a acelorași persoane într-o singură organizație este propice dezvoltării uniformității și unei tradiții în jurisprudența Curții, cea de-a doua nu se află sub vreo
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de state, precum regulile care delimitează jurisdicția statelor. Reguli de acest fel sunt obligatorii pentru toate statele, indiferent de consimțământul lor, și pot fi numite legi internaționale comune sau indispensabile, un jus necessarium al sistemului modern de state. Forța lor constrângătoare nu afectează suveranitatea națiunilor. Într-adevăr, face suveranitatea posibilă, în calitate de concept juridic, întrucât fără respectul reciproc față de jurisdicția teritorială a națiunii și fără aplicarea juridică a acelui respect, dreptul internațional și un sistem de state bazat pe el în mod
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și cele informale se interinfluențează reciproc, se potențează sau se neagă unele pe altele. Când interacțiunea dintre ele se desfășoară între anumite limite se pare că eficiența organizațională este bine servită. Când însă una dintre ele devine preponderentă, dominantă și constrângătoare în raport cu cealaltă, intră în funcțiune un fenomen extrem de interesant, bine surprins de cercetători. # Printr-un fenomen de negare reciprocă, structurile formale și informale se organizează defensiv, producând multe pagube funcționării (Mucchielli, 1973, p. 63). # În acest caz vorbim despre apărările
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
subunități din organizație, mai ales când grupul tensional este dependent funcțional de alte grupuri. 3.8.2. Apărările informale Și structurile informale sunt nevoite să se apare de structurile formale, mai ales când acestea sunt sau devin în timp extrem de constrângătoare. Cele mai frecvente modalități de apărare la care recurg structurile informale sunt: Evitarea structurilor formale. Acest tip de reacție informală intervine în două situații: 1) atunci când între constrângerile structurilor formale și aspirațiile membrilor organizației apare un decalaj evident; 2) atunci când
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
chiar sociologică, unii autori integrează conducerea în sfera noțiunii de putere. Petit și Dubois (1998) o raportează la putere, considerată într‑o triplă ipostază: ca atribut personal al individului; ca relație interpersonală și intragrupală; ca relație într‑un context organizațional constrângător. Puterea este însă tot o formă de exercitare a influenței sociale. Analizând autoritatea și puterea într‑un context organizațional, Boris Gangloff (2000) semnalează chiar o contradicție. Nici o performanță organizațională nu poate fi concepută fără un minimum de autonomie acordată salariaților
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se execută ordinele. Activitatea de conducere implică două situații extreme: cea în care ordinele sunt foarte stricte; cea în care ordinele lipsesc. În ambele efectele pot fi negative. În timp ce prima situație presupune implicarea prea mare a șefului, manifestarea unor comportamente constrângătoare în raport cu subordonații, cea de a doua se caracterizează tocmai prin slaba implicare a conducătorului în direcționarea subordonaților, ceea ce face ca aceștia să nu‑și execute îndatoririle pe care le au. Cum ar putea fi depășite aceste dificultăți? Soluția formulată de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sarcinilor (definirea priorităților; alocarea resurselor de timp, efort etc. în vederea realizării lor; eventual, abandonarea unor sarcini care nu au fost bine definite); alegerea mijloacelor necesare realizării sarcinilor (de exemplu, descompunerea obiectivelor/sarcinilor generale în subobiective/subsarcini; ordonarea acțiunilor în funcție de condițiile constrângătoare etc.); dinamica dintre valențele rezultatului și probabilitatea obținerii rezultatului (această ultimă variabilă nu se referă doar la probabilitatea obiectivă, ce poate fi măsurată statistic, ci și la probabilitatea subiectivă, ca măsură a încrederii pe care subiectul o are în ceea ce privește obținerea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
atunci, arată James, intervenția unor factori întâmplători, accidentali vor dezechilibra balanța în favoarea unei alternative, pe care individul o adoptă, cu toate că o întâmplare de sens contrar survenită în același moment ar fi dus la un rezultat opus. Când factorii întâmplători și constrângători care acționează asupra decidentului sunt exteriori, avem de a face cu decizii întâmplătoare. Când acești factori sunt interiori - ca de exemplu descărcările spontane de energie, instabilitatea și caracterul oscilant al afectivității etc. - avem de a face cu decizii impulsive. Dacă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sistemele negocierii colective (impuse de sindicate), sistemele legale (ce presupun statuarea unor forme de reprezentare a muncitorilor în comitetele de conducere) și sistemele consultative (cuprind forme de cooperare prin care conducerea acceptă propunerile făcute de muncitori). Primele două sunt mai constrângătoare, ultimele fiind mai libere și mai motivante. George Strauss (1982, 1998), pornind de la definirea participării ca „un proces care permite angajaților să exercite o oarecare influență asupra muncii lor și asupra condițiilor de lucru”, stabilește trei forme ale participării: necesară
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
soldează cu efecte dintre cele mai neplăcute: comportamente neproductive cau chiar antiproductive, insatisfacții, nonconformism, devianță, marginalizare, rezistență la schimbare, disocierea și dezmembrarea grupului, chiar disoluția grupului etc. Remediul se află în compatibilizarea structurilor formale cu cele informale (prin diminuarea caracterului constrângător al structurilor formale, prin punerea de acord a constrângerilor formale cu aspirațiile individuale ale membrilor grupului), în creșterea gradului de responsabilitate a membrilor grupului, pentru a înțelege necesitatea respectării normelor de grup sau a regulilor de relaționare, în stabilirea unor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
frustrante și tensionale. Când se intervine pentru soluționare, se recurge la reguli birocratice, la proceduri lente. Retragerea din fața conflictului și inhibarea reacțiilor față de conflict sunt specifice acestui stil. Practicat pe termen lung se soldează cu efecte nefavorabile pentru organizație. Stilul constrângător sau competitiv avantajează asertivitatea în dauna cooperării. Cei care îl practică se caracterizează prin tendința de a-și realiza propriile interese, fără a fi preocupați de alții. Este un stil „în forță”, legat pe partea coercitivă, dominanță, amenințare. Un manager
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
perceput de oameni ca asociindu-se cu succesul organizațional (comparativ cu micul succes individual) și cu performanțe crescute (comparativ cu performanța medie și mică a organizației); el trezește sentimente pozitive la alții și este evaluat în termenii conflictului constructiv; Stilul constrângător și cel evitant sunt percepute ca având efecte negative, ele fiind asociate cu sentimente negative din partea celorlalți, cu nefavorabila evaluare a propriilor performanțe și abilități și cu un mai slab înțeles constructiv al conflictului; Stilul conciliant și cel de compromis
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
părți. De aceea, soluția inteligentă este împăcarea intereselor și nu a pozițiilor. Centrarea pe interese și nu pe poziții este a doua regulă fundamentală a negocierii. Identificarea și discutarea intereselor ambelor părți este adevărata miză a negocierii. În multe situații constrângătoare generate de presiunea timpului, de miza prea mare pusă în joc, de încercarea de a decide în prezența adversarului etc., negociatorii recurg de obicei la elaborarea unei singure soluții, fără a lua în considerare multe alte alternative care le stau
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cooperăm”. Cheia ei o reprezintă eliminarea puterii ca mijloc de negociere și înlocuirea ei cu empatia, încrederea, respectul reciproc, acceptanța comună. Iată câteva dintre caracteristicile acestui tip de negociere: se centrează pe valoare și nu pe concesii sau pe jocul constrângător al ofertelor și contraofertelor; îmbogățește acordul ambelor părți, transformându-l într-o înțelegere care unește și nu dezbină; presupune stabilirea prin consens a intereselor comune, eliminându-se astfel forma combativă a ofertei și contraofertei; părțile lucreează una alături de cealaltă și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
După cum ne amintim, cei doi autori consideră că stresul nu se află „nici în individ”, „nici în mediu”, ci în relația de interacțiune și de interinfluențare dintre individ și mediu. Când această relație este evaluată de individ ca fiind prea constrângătoare și amenințătoare pentru el, punându-i în pericol starea de bine, psihologică, atunci el caută să-i facă față, să se apere sau s-o depășească recurgând la o serie de strategii de coping. Tocmai aceste strategii de coping ale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de sine Structura (Slab) trebuințelor (Puternic) Fig 15.3 - Diferite tipuri de stratificare a trebuințelor Interdependență pozitivă Interdependență negativă Conflict Schimbare Competiție Cooperare Frustrare Conceptualizare Alte reacții Comportament Rezultat EPISODUL 1 Frustrare Conceptualizare Alte reactii Comportament Rezultat EPISODUL 2 Stilul constrângător/ competitiv Stilul colaborativ Stilul acomodist/ conciliant Stilul evitant Stilul de compromis Necooperator Cooperator COOPERARE Neasertiv Asertiv ASERTIVITATE 4. Roluri si proceduri Comportamentul celeilalte părți Comportamentul primei părți 1. Predispozițiile comportamentale ale primei părți 1. Predispozițiile comportamentale ale celeilalte părti 2
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
al Franței, o „aventură a minții” de o ambiție faraonică, al cărui obiectiv era recensământul pe teren, canton după canton, al clădirilor, mobilierului etc. Legea din 6 iulie 1973 vine să completeze acest dispozitiv legislativ deosebit de eficient, dar uneori prea constrângător În ochii cetățenilor. O privire umanistă Templu al patrimoniului cultural al societăților umane, muzeul poate fi definit ca o „instituție permanentă, fără scop lucrativ, În slujba societății și a dezvoltării sale, deschisă publicului și care face cercetări asupra mărturiilor materiale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lui. Transcenderea dublei constrîngeri se poate realiza doar recurgînd la metacomunicare, prin schimbarea nivelului de abstractizare la care se comunică. Pașii care trebuie urmați pentru a ieși dintr-o dublă contrîngere sînt: 1) reducerea intensității sau schimbarea naturii relației dublu constrîngătoare: pentru aceasta, individul trebuie să preia responsabilitatea asupra lui și să caute referințe interne pentru acțiunile și sentimentele sale, deoarece astfel poate avea acces la resursele interne (Sînt nesigur și confuz. Vreau să am mai multă încredere în mine); 2
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și a bine dispus o lume care aștepta cu înfrigurare marea muzică. Marea muzică a concertului de gală a fost livrată în doze homeopate, alături de comentariile spumoase ale unui om de lume trecut și prin lumea largă, și prin chingile constrângătoare ale directoratului Operei din Viena. Nu e ușor să ajungi acolo, este și mai greu să te menții. Și să rămâi și cu zâmbetul pe buze, dincolo de invidiile și orgoliile artiștilor, dincoace de jocurile politice și răsucelile propriei biografii. Seara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
și ale identității subiectului. În consecință, comunismul a generat o modernitate având niște efecte perverse, unde destinele individuale nu erau împlinite prin căutarea unui sens personal, ci erau de-a dreptul consumate în absența sensului lor, altfel spus, în prezența constrângătoare a unui sens provenit din practica socială a iresponsabilității vizavi de propria soartă. Modernizarea ca tip-ideal și proces non economic se organizează în jurul unui subiect care interoghează felul alegerilor morale (normative), sociale (structurale) și personale (comportamentale). A fi modern ar
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
18 dintre județe și lucru încă și mai dificil să obțină "cel puțin 50 000 de voturi" la ultimele două scrutine succesive (articolele 47 și 48)! 2. Partidele înscrise la Tribunal și listele depuse Legislația electorală a fost deci din ce în ce mai constrângătoare, abordarea democratică inițială fiind înlocuită prin dispozitive care vizau reducerea numărului de partide. Aceasta deoarece în România anilor 1990 fenomenul marcant era acela al creării de partide. Legea din 1996 urmărea așadar simplificarea peisajului politic. Dacă prin "peisajul politic" se
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
e telic; sunt însă compatibile cu cel de supin, care e atelic; majoritatea verbelor inergative au numai formă de supin, iar câteva au două forme: vorbit/vorbire, trăit/trăire; sufixul de supin este mai permisiv, cel de infinitiv este mai constrângător. Concluzia autoarei este că alegerea sufixului este determinată de semantica verbului (aspect), dar și de considerente stilistice. Stan (2003: 70−71) arată că nu toate clasele de verbe sunt compatibile cu nominalizarea și, în particular, cu anumiți formanți lexicali de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]