977 matches
-
acest complex fenomen artistic novator, chiar și în manifestările lui extreme de ostentație polemică și rebeliune paroxistică. Ramură insurgent-radicală a modernității și anticipatoare a postmodernismului, avangarda, devenită deja istorie literară, s-a perpetuat până în zilele noastre nu prin dadaism, futurism, constructivism sau integralism, ci prin curentul suprarealist; "legiferat" în 1924 de André Breton și trăit până la cel din urmă vers de Gherasim Luca sau Gellu Naum. Redescoperit și ilustrat în anii '60 de neoavangarda onirică (D. Țepeneag, Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care face din om o ființă rațională capabilă să instituie societatea, teoria lui Locke și Hume consideră că el e capabil să o gestioneze. Locke descrie statul natural ca o situație în care societatea e structurată după regulile dreptului natural. Constructivismului contractului social al lui Hobbes i se opune astfel o concepție transformativistă. Plecînd de la o situație în care puterea aparține șefului familiei, contractualismul lickian descrie maniera în care se derulează evoluția spre societăți cu moduri de guvernare mai elaborate. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
morale primare, pe care intuiția este rațional-mente aptă să și le însușească. Rawls opune ideii unui individ rațional și calculat cea a unei ființe rezonabile, capabile de considerații morale. Dacă pentru utilitariști binele este obținut plecînd de la maximizarea bunăstărilor individuale, constructivismul kantian al lui Rawls îl conduce la refuzul oricărui primat al binelui asupra justiției. Normele de justiție sunt deci rezultatul unui acord unanim într-o situa-ție inițial echitabilă, în care indivizii sunt considerați ca ființe morale. Rawls caută bazele unui
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în ultimă analiză, lectura deconstructivistă va identifica perpetuu motivul ne varietur al autoreferențialității în dosul oricărui text"52. 1.2.2. Deconstrucție și deconstructivism Pentru deconstructivism, Dicționarul enciclopedic ilustrat 53 propune următoarea definiție: "Deconstructivism s.n. (cf. engl. deconstructive [analysis], după constructivism) Școală (teoretică și practică) în critica filozofică și literară, întemeiată pe deconstrucție, conturată în cultura americană după 1970, cu un impact deosebit asupra gândirii și practicii literare. Utilizat de J. Derrida în mai multe lucrări, deconstructivismul literar proclamă eliberarea limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
francez, Jacques Derrida, și de ideea sa filozofică de deconstrucție, deși gradul concret de influențare al acestora este o problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
investigarea" în amănunt a domeniului de studiu. Recunosc faptul că, la început, n-am înțeles prea bine cum, la Ana Blandiana, o scriitoare neomodernistă, deconstrucția canonului ar funcționa. Doar avangardismul, prin avatarurile sale, mai precis, printr-o "aripă" lui, a constructivismului, sau prin falanga expresionistă, se preta la așa ceva și, prin extensie, postmodernismul, ca un continuator, din multiple puncte de vedere, al avangardismului. Apoi, Alina-Iuliana, prin îndârjirea cu care-și expunea ideile ori de câte ori avea ocazia, m-a făcut să înțeleg că
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
te incomodează cu un nume și să visezi apoi la rezultat. Numele, care e fals, și visul, care e adevărat, creează într-adevăr o nouă realitate 158." Modul realist de a fi în lume (M1) presupune că limbajul reflectă realitatea. Constructivismul (M2) postulează că limbajul o creează. Teoria pe care o prezentăm precizează că expresiile și cuvintele noastre produc posibile și imposibile care construiesc realitatea. CARE ESTE REALITATEA REALITĂȚII FIZICE? Scena se petrece la Caen, în timpul unui congres științific internațional 159
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
particulelor. A observa înseamnă a crea. Observarea realității înseamnă construirea, inventarea ei. AMBIGUITATEA NOȚIUNII DE REPREZENTARE După această necesară abatere prin fizică, să ne întoarcem la științele umane. Dezbaterea e confiscată de două serii de confuzii. Se confundă, de obicei, constructivismul epistemologic, despre care este vorba în teoria noastră, cu ceea ce putem numi constructivismul social. Cînd sociologii caută să demonstreze că o instituție sau o relație socială (piața, de exemplu) nu e naturală, altfel spus nu este inerentă naturii umane, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
NOȚIUNII DE REPREZENTARE După această necesară abatere prin fizică, să ne întoarcem la științele umane. Dezbaterea e confiscată de două serii de confuzii. Se confundă, de obicei, constructivismul epistemologic, despre care este vorba în teoria noastră, cu ceea ce putem numi constructivismul social. Cînd sociologii caută să demonstreze că o instituție sau o relație socială (piața, de exemplu) nu e naturală, altfel spus nu este inerentă naturii umane, atunci cînd vorbesc de "construct social" poziția lor e cea a constructivismului social. Considerînd
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
putem numi constructivismul social. Cînd sociologii caută să demonstreze că o instituție sau o relație socială (piața, de exemplu) nu e naturală, altfel spus nu este inerentă naturii umane, atunci cînd vorbesc de "construct social" poziția lor e cea a constructivismului social. Considerînd realitatea socială o realitate istorică și construită, constructivismul social se opune naturalismului social (care presupune, de exemplu, că "piața" este o realitate inerentă naturii umane). Ideea de "construct social", critica naturalismului social nu implică deloc o poziție constructivisă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o instituție sau o relație socială (piața, de exemplu) nu e naturală, altfel spus nu este inerentă naturii umane, atunci cînd vorbesc de "construct social" poziția lor e cea a constructivismului social. Considerînd realitatea socială o realitate istorică și construită, constructivismul social se opune naturalismului social (care presupune, de exemplu, că "piața" este o realitate inerentă naturii umane). Ideea de "construct social", critica naturalismului social nu implică deloc o poziție constructivisă în plan epistemologic. Să ne oprim la problema structurilor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
noastră spune: e vorba de un ansamblu de posibile și imposibile, pe care și le-au creat oamenii în cauză (de exemplu, imposibil să nu existe conducători și conduși). Sociologii sunt împotriva naturalismului social; sociologia ține, prin natura ei, de constructivismul social. În schimb, rari sunt sociologii (istoricii, economiștii, psihologii) care să adopte, în lucrările lor, o perspectivă riguros constructivistă în plan epistemologic (care să implice, mai ales, refuzul noțiunilor de context, ambient, mediu). O altă sursă de ambiguități este prea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lui Van Gogh sunt create de creierul nostru, cel al unui animal cu totul special. Cînd percepem mediul înconjurător, îl inventăm, de fapt, noi înșine", explică Heinz von Foester 164, gîndindu-se la cîteva experiențe neurofiziologice: realismul postulează heteronomia celor existente, constructivismul, autonomia lor. Am putea să ne sprijinim pe mai multe lucrări de neurofiziologie care să justifice poziția constructivistă, dar ar însemna să nu ne asumăm pe deplin teza filosofică a constructivismului. Ca atitudine, constructivismul a fost prezent dintotdeauna în operele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la cîteva experiențe neurofiziologice: realismul postulează heteronomia celor existente, constructivismul, autonomia lor. Am putea să ne sprijinim pe mai multe lucrări de neurofiziologie care să justifice poziția constructivistă, dar ar însemna să nu ne asumăm pe deplin teza filosofică a constructivismului. Ca atitudine, constructivismul a fost prezent dintotdeauna în operele filosofice, în poezie, în teatru. Iată doar cîteva exemple care au constituit un stimulent pentru calea noastră de cercetare. Pe cînd era soldat, a făcut parte din expediția lui Alexandru cel
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
neurofiziologice: realismul postulează heteronomia celor existente, constructivismul, autonomia lor. Am putea să ne sprijinim pe mai multe lucrări de neurofiziologie care să justifice poziția constructivistă, dar ar însemna să nu ne asumăm pe deplin teza filosofică a constructivismului. Ca atitudine, constructivismul a fost prezent dintotdeauna în operele filosofice, în poezie, în teatru. Iată doar cîteva exemple care au constituit un stimulent pentru calea noastră de cercetare. Pe cînd era soldat, a făcut parte din expediția lui Alexandru cel Mare, care a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de admirat și mai de temut din cîte există pe pămînt. O TEORIE "COMPLEMENTARĂ" A LUMII Ce este lumea? Există două răspunsuri, două moduri opuse de a fi în lume. Ele se și exclud oare? Apărător înverșunat al realismului, considerînd constructivismul de natură obscurantistă, John Searle 168 încearcă să respingă teoriile "antirealiștilor", pe care le crede ridicole și periculoase. Obiectivul filosofului american este acela de a dovedi că există o realitate socială independentă de reprezentările umane: "Scopul nostru este de a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fapt are nevoie, ca să existe, de instituții umane. "O realitate socialmente construită presupune o realitate neconstruită", insistă Searle. Realitățile sociale implică fapte brute: reguli, practici, instituții. Explicațiile filosofului se întîlnesc în mare măsură cu viziunea pe care am numit-o constructivism social. El își încheie demonstrația plin de ironie, subliniind inconsecvența poziției antirealiștilor: aceștia își conduc mașinile, se spală pe dinți ca și cum ar crede în existența unei lumi exterioare populată de obiecte (mașini, străzi, periuțe de dinți, dinți). Teoria omului și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
model epistemologic. Dar care este fizica la care el face referire? Pentru el și pentru mulți alții nu există decît o singură fizică, cea realistă, apărată de Einstein. Ca demonstrația lui să țină, pentru a-și justifica critica radicală la adresa constructivismului epistemologic aplicat umanului, el trebuie să facă uitate dezbaterile care au însoțit nașterea mecanicii cuantice; el se preface că ignoră existența concepției constructiviste a fizicii. E amnezia ca strategie. Mai mult decît atît, argumentația filosofului american este cu totul tributară
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Pămîntul de sub picioare nu e sigur. Am ajuns la sfîrșitul zilei noastre în străfundurile materiei. Am căutat un pămînt sigur și n-am găsit nici unul", scrie fizicianul Max Born173. Realismul presupune că suntem puternic constrînși de "ceva" exterior, de realitate. Constructivismul stipulează că ne închidem în bucla pe care ne-o creăm. Suntem prizonieri și liberi. Eu sunt, noi suntem o buclă; bucla noastră este, cu bune și cu rele, închisoarea noastră. Libertatea noastră este capacitatea noastră tot timpul intactă de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și pe utilizările radicale ale noilor materiale în vederea "dematerializării" obiectului artistic. Dialogul dintre artiști și oamenii de știință a fost astfel instituit, din moment ce, de pildă, High-Tech Art folosește o tehnologie sofisticată, incluzând computere, lasere, holograme, transmisii prin satelit etc. 10. Constructivismul. Din moment ce perspectivismul a fost acceptat ca o trăsătură a postmodernismului, la fel ca și acel sentiment de "pierdere a realității", construcția obiectelor teoretice, dar și a lumilor ficționale autoreferențiale reprezintă o consecință firească. De aici rezultă și acel evantai de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care postmodernismul le oferă într-un mod aproape halucinant, cultivând diferența și prezervând diversitatea punctelor de vedere, chiar dacă acestea sunt conflictuale. Hassan observă augmentarea intervenței minții în cultură, dar și în natură, situație pe care a denumit-o "noul gnosticism". Constructivismul se remarcă și în multiplicarea ipotezelor euristice despre lume, care se depărtează de credința într-un adevăr unic sau în principii fixe care pretind că pot explica totul sau pot ghida cunoașterea către un viitor în care ele se vor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
87. 197 Ibidem, nota 6 de la pagina 94. 198 De pildă: Noțiunea de modernism la Hassan fără a fi cu mult diferită de aceea a multor critici englezi și americani contemporani include avangarda "istorică" în sens european (adică futurismul, dadaismul, constructivismul, realismul etc.), dar este și mult mai cuprinzătoare, incluzând virtual orice mișcare și aproape orice personalitate de oarecare importanță în cultura occidentală din prima jumătate a secolului XX" (Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, pp. 140-141); Dacă luăm termenul avangardă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Doar În acest mod toate nevoile elevilor sunt atinse Într-un mod activ. Toate studiile arată că Învățarea vine În urma exercițiului, adică aplicând În practică ceea ce au Învățat, adică Îi determină pe elevi să prelucreze informațile. Acest proces este numit „constructivism”. Studiile subliniază faptul că metodele active: Creează o Învățare mai profundă și o mai bună aplicare a cunoștințelor; Elevii dau dovadă de o mai bună memorare ; Elevii dezvoltă aptitudini de gândire mai bune; Aceste metode sunt mai apreciate de către elevi
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
național sau internațional, de aici decurgând și diferitele perspective teoretice la îndemână. În lucrarea de față nivelul folosit va fi cel internațional. Perspectivele teoretice în acest caz sunt oferite de principalele școli de gândire în relațiile internaționale: realismul, liberalismul și constructivismul. Schițate în tabelul de mai jos, fiecare dinte acestea poate oferi o nouă perspectivă asupra problemei studiate. Pentru a exemplifică puterea de pliere a acestor perspective, va fi folosit exemplul oferit de Andrei Tsygankov 15 în analiza studiilor asupra politicii
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
editura Polirom, Iași, 2008, p. 97, 172-175 Problematică Natura umana Cei mai importanți actori Cauzele comportamentului statului Natură sistemului internațional Realism Egoistă Statele Urmărirea rațională a interesului propriu Anarhica Liberalism Altruista Statele alături de alți actori Motivațiile psihologice ale decidenților Comunitară Constructivism Egoistă socializata Statele alături de alți actori Determinate de procesul de socializare Rezultă din cooperare Din acest exemplu reiese diversă panoplie de abordări pe care o poate lua subiectul. Adăugând și parteneriatul cu Europa și dimensiunea energetică, apar multiple noi căi
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]