2,388 matches
-
să-i dea „drept de cetate” acestui ziarist convertit la „știința despre viitor”. Viitorologii anilor ’70 analizau o singură temă importantă: știința, tehnologia și consecințele lor pentru societate și condiția umană în viitor. Tema îi împărțea, fatal, în tabere rivale: contestatarii și apologeții. Contestatarii evidențiau „incalculabilele nenorociri” pe care le va aduce omului și societății năvalnicul progres științifico-tehnic; apologeții, în schimb, profetizau „incalculabilele binefaceri” de care vor avea parte oamenii datorită descoperirilor științei și noilor tehnologii. Tema catastrofică era mai veche
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
drept de cetate” acestui ziarist convertit la „știința despre viitor”. Viitorologii anilor ’70 analizau o singură temă importantă: știința, tehnologia și consecințele lor pentru societate și condiția umană în viitor. Tema îi împărțea, fatal, în tabere rivale: contestatarii și apologeții. Contestatarii evidențiau „incalculabilele nenorociri” pe care le va aduce omului și societății năvalnicul progres științifico-tehnic; apologeții, în schimb, profetizau „incalculabilele binefaceri” de care vor avea parte oamenii datorită descoperirilor științei și noilor tehnologii. Tema catastrofică era mai veche, fiind lansată de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
științifico-tehnic; apologeții, în schimb, profetizau „incalculabilele binefaceri” de care vor avea parte oamenii datorită descoperirilor științei și noilor tehnologii. Tema catastrofică era mai veche, fiind lansată de antimoderniștii deceniului anterior. Ea era însoțită de denunțarea științei și demonizarea tehnicii. Discursurile contestatarilor se sfârșeau, aproape întotdeauna, cu lamentații privind „distrugerea omului”, „dezumanizarea omenirii” și instalarea „antilumii” pe Pământ. Discursurile apologetice propuneau imagini total diferite. Daniel Bell, de exemplu, anticipa dispariția „luptei de clasă” și a „exploatării omului de către om”, profetizate de Marx
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
anticiparea transformării omului în sclav al „Molohului industrial”, care va nimici mediul natural, va degrada cultura și moravurile și va distruge omenirea, au alimentat constituirea unui „cult al omului” sui-generis. Idealul acestui cult a fost adoptat aproape în unanimitate de contestatari: formarea personalității umane autentice, neînstrăinate, armonioase. În privința realizării acestui ideal însă, opiniile s-au scindat. Unii au recomandat vechile căi ale „retragerii din lume”, ale sihăstriei și ale reîntoarcerii la valorile tradiționale. Alții au pledat însă pentru metode ofensive - de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din Arcul voltaic (1986), Jocul cu umbra (1994), Starea de labirint (1995) ș.a. Căutând „miezul cărnos al inefabilului”, autorul își trădează la fiecare pas nostalgiile, iar gesturile largi, retorice ale nevoii de ieșire din chingile oricărui corset exprimă o atitudine contestatară, al cărei dramatism e sublimat metaforic. De aici, și meditația gravă asupra condiției umane, ce face verbul tăios ca o lamă. Uneori poetul recurge la formula unor pseudopsalmi (Știu) ori la notația sentimentală, într-o delicată și grațioasă caligrafie imagistică
POMPEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288877_a_290206]
-
Cu aceeași mare oboseală, îți spun că totul se poate./ Să treci prin viață neobservat e o imposibilitate./ Să treci observat, e costisitor și, sigur, un/ dubios spectacol”. Ca dramaturg, P. reușește să susțină, într-o scenerie alegorică, un text contestatar ce are drept țintă regimul comunist. Personajele sale trăiesc sub presiunea unui sistem agresiv, absurd, ce uniformizează conștiințele și reduce individul la o simplă marionetă, aptă să facă figurație într-un mare spectacol ideologic. „În fiecare din piesele mele cineva
POPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288919_a_290248]
-
Vintilă Horia, București, 1993; „Momentul adevărului” și alte prospectări critice, Sibiu, 1994; Focul de pistol al lui Settembrini. Pagini regăsite din condica unui ușer, Sibiu, 1995; Celălalt Coșbuc, postfață Constantin Cubleșan, Sibiu, 1995. Traduceri: Ghitare cu ghimpi. Cântece și poeme contestatare din Europa și America Latină (Parafraze, tălmăciri, interpretări), București, 1993. Repere bibliografice: Dan Coman, Marginalii la romanul „Taina albă”, ST, 1956, 6; Nicolae Manolescu, Un „polemist” și sursele lui de informare, RL, 1991, 26; Sorin Vieru, Erezii și eretici, VR, 1992
POPPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
Din volumul Adevăr și fantezie (1970), în care sunt reunite diferite intervenții publicistice, interesează însemnările de călătorie (acelea din Italia, spre exemplu) și îndeosebi câteva reportaje din „Cuvântul liber”, un colaj aproape fotografic, unde R. surprinde, într-un stil nestrident contestatar, „pulsul” realității sordide a lumii de „umiliți și obidiți” ai periferiei, cu „carnavalele monstruozității” (Moșii, Ghetto) și figurile ei specifice (Ghiță Boambă, Orbul, Păsărarul etc.). De reținut este și notația de tip suprarealist și absurd din Magazinul. SCRIERI: Vârtej, București
RADULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
fi prozatorii Adrian Oțoiu și Dan Perșa, totuși scenariul întrucâtva triumfalist acreditat de exegeza militantă a p. românesc - linia Cărtărescu-Lefter - nu se bucură de o acceptare unanimă. Contestările comportă, și ele, un sistem de argumentație convingător. Unul dintre cei mai energici contestatari, considerând imaginea p. românesc inautentică, idilic-voluntaristă, manipulată și confecționată, va fi - de la începuturile dezbaterii - poetul și eseistul Alexandru Mușina, tot un reprezentant al generației ’80. Încă din 1986, într-un text intitulat Postmodernismul la porțile Orientului, pregătit pentru numărul special
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
scrisoare către un necunoscut (1917), îl definesc ca pe un adversar convins al modernismului și al avangardei. Ion Minulescu e ,,decadent”, D. Anghel este ,,cântăreț de măghirani”, dar sunt criticați și G. Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu. Spiritul critic al contestatarului nu e dublat, din păcate, de umor și nici susținut de o dimensiune estetică demnă de luat în seamă. Poetul, care stăpânește totuși arta versificației, are un lexic obosit, de pașoptist întârziat. În versurile cu pretext social el arborează un
REVENT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289178_a_290507]
-
refuzând orice fel de compromis, M. își amână debutul editorial până dincolo de limitele vieții. Locus periucundus cuprinde o serie de poeme scrise în perioada 1975-1989, într-o selecție de autor. Lirica impulsivă, abruptă și adesea contradictorie, ca și scriitura funciar contestatară întrețin o permanentă stare conflictuală, dând seamă de experiența unui spirit liber („sunt un băiat furtunos”), neînțeles. Etichetată ca „poezie biografică”, antologia permite depistarea principalelor trepte lirice. Prima etapă este cea a spiritului insurgent, vocația contestației constituindu-se în element
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
roman total, care să investigheze realitatea din cât mai multe unghiuri, deci spre un realism maximal, irealizabil practic, dar fertil ca tendință. Firește, noile convenții presupun un nou tip de cititor, angajat în actul creației ca partener cu viziune proprie. Contestatară și contestată, formula romanească avansată, ca și aceea a farsei tragice, este o manifestare a manierismului literar ce caracterizează epoca actuală. Studierea și înțelegerea lor impun schimbări la nivelul instrumentelor interpretative, al criticii literare. Devenirea spectaculoasă a disciplinei, modificarea permanentă
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
momentul în care trei fete îndură cu voluptate, goale, o bătaie cu biciul. „Sfinți ai gunoaielor” și „voievozi ai păduchilor”, în propria lor conștiință de sine noii „crai” se autoproclamă drept „frumoșii nebuni ai marilor orașe”. Cineva îi numește „tineri contestatari”. Indiferent de sensul dat cărții de autor, nu încape discuție că este scrisă cu măiestrie și construită astfel încât se creează o suprarealitate, totul petrecându-se ca în vis. Cartea „frumoșilor nebuni” e un triumf al scriiturii artiste. În romanul Scaunul
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
a debutat În crearea unor institute, publicații, facultăți. A trebuit să existe ceva În spiritul ei, neevident, dar determinat, care să-i explice prompta intrare În accelerație atunci când prilejul s-a ivit. Ceva care să o mențină vie, insurgentă, silențios contestatară. Acest ceva e o parte Însemnată a sociologiei românești postbelice. Despre acest ceva va trebui să vorbim mai des, fără pretenții de exhaustivitate; doar de reprezentativitate. Căci trebuie să răsfoim și pagina Însemnată a acestei strategii pe care sociologia românească
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lui Salvador Dalí: câmpul este invadat de paturi de fier ca niște schelete, ori „sufocant, peisajul topit/răsuflă adânc, se oprește, răsuflă”. Tot în anul 1945 P. a semnat, alături de Gellu Naum și Virgil Teodorescu, manifestul intitulat Critică mizeriei. Spiritul contestatar se revoltă împotriva a tot ce întruchipau vechile sisteme de valori, proclamând „PERMANENTUL EFORT PENTRU ELIBERAREA EXPRESIEI UMANE SUB TOATE FORMELE EI”, reprezentat de suprarealism. De altfel, sub baghetă lui André Breton, P. și alți adepți români ai curentului vor
PAUN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288723_a_290052]
-
puternic diminuate sau sunt transferate în „ficțiuni compensatorii” sau în explorarea unor alternative aleatoare cu un grad minim de probabilitate (dacă aș câștiga la loterie, dacă aș câștiga pariuri la TV etc.) sau în identificarea cu roluri agresive social și contestatare cultural sau cu „eroi” ce se prezintă agresiv pe scena socială. Ultima variantă tinde să devină tot mai frecventă pe măsură ce spațiul oportunităților se restrânge. Este cazul „fanilor” sportivi, mai ales în fotbal, care au șansa să se identifice prin roluri
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a se bate cu pumnul în piept), și dau novicelui iluzia ieșirii glorioase din rând. Această formă de contracultură s-a instituționalizat oarecum după 1989, când în fond toți românii pot adera public la orice doresc, păstrându-și însă vehemența contestatară împotriva culturii oficiale, împotriva grupurilor deja consolidate, acuzându-le pe acestea din urmă de elitism și tactici conspiraționiste de recrutare, consolidare și cenzură. Gâlceava generațiilor, sănătoasă în principiu, capătă astfel o notă suplimentară și otrăvită de resentiment. Amărăciunea unei societăți
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din urmă de elitism și tactici conspiraționiste de recrutare, consolidare și cenzură. Gâlceava generațiilor, sănătoasă în principiu, capătă astfel o notă suplimentară și otrăvită de resentiment. Amărăciunea unei societăți care nu-și găsește făgașul și precaritatea materială endemică a multor contestatari amplifică radicalismul confruntării și îi determină retorica ad hominem (știm că în România problema nu e să obții un post universitar, ci să găsești mereu resurse suplimentare, probabil și fiindcă grupul de referință pentru măsurarea exterioară a succesului în carieră
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din traiectoria personală a lui Petre Roman nu sugerează totuși că numirea sa a fost rezultatul hazardului. Deși, fostul prim-ministru invocă el Însuși existența unor astfel de reacții de surpriză la nivelul actorilor politici ai momentului: Foarte mulți dintre contestatarii mei din prima etapă postrevoluționară spuneau: „De ce să fie Roman și nu eu? ș...ț Țin minte reacția unui securist de vază, care a spus revoltat: „Primul-ministru e un om pe care nu-l cunoșteau nici vecinii de bloc” și
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
românești la Paris, inventariind asociațiile românești, orientarea lor politică, precum și structura socială a grupului (pp. 203 - 207). Atât Vuia, cât și Enescu sunt apreciați, În scrisorile menționate, pentru că nu au cedat „propagandei reacționare” care căuta să-i atragă În mișcarea contestatarilor regimului comunist din diaspora. Capitolul cel mai consistent al volumului lui Calafeteanu este cel care trece În revistă scrisorile unor diplomați români (pp. 231 - 345). Acestea elucidează unele dedesubturi ale epurărilor din Ministerul Afacerilor Stăine de după 1945 și ale numirii
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Europa Occidentală și Europa Orientală. Epoca extrem de complexă, contradicțiile nemaiântâlnite până atunci sunt consecințele din urmă ale mișcărilor sociale, politice și religioase. Oamenii instruiți, admiratorii artei și ai culturii sunt din ce în ce mai numeroși; în paralel, se dublează numărul fanaticilor religioși, ai contestatarilor, ai nihiliștilor. Așa se face că veacul al XVI-lea afirmă, alături de Erasmus, Morus, Olahus, Mountjoy, Henric al VIII-lea al Angliei, Francisc I al Franței, Vives și pe papii acelor vremi, pe Luther, Zwingli și Calvin; afirmă - cum spunea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
vrăjiți trecătorii și se tot uită la ispititoarele delicatese, nevenindu-le să se urnească din loc... (M. Bulgakov, 2004, p. 17). Folosită în mod inteligent și fără ostentație, descrierea poate substitui un întreg discurs de comentariu, cu subtile nuanțe ironice, contestatare. b) Vizualizarea. În descriere, reporterul trebuie să fie o prelungire a simțurilor cititorului. Preponderent este văzul, care subsumează celelalte simțuri: auz, miros, tactil. Ele alternează, revenind mereu la observația directă și evocatoare obiectului sau locului descris. Repetăm: simpla numire nu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
unui public avizat. Să nu fie neclar. Lipsa de claritate și de concret duce la grave derapaje de sens. „Adio, amor portocaliu” capătă o brumă de sens doar în prezența unui supratitlu și o fotografie care să trimită la mișcarea contestatară din Ucraina. Altfel, sintagma de mai sus este de neînțeles pentru cineva care nu știe că alianța politică DA a folosit în campania electorală din 2004 culoarea portocalie. Alte neclarități pot fi generate, spre exemplu, de o precizie exagerată („La
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
exotice, atingeri discrete de mână. Nu eram deloc pătrunsă de importanța momentului. Trecuse ’68-ul mândriei românesc-patriotice. Trecuse și euforia schimbării imnului de stat și cea a redescoperirii trecutului îngropat sub cizma sovietică. În schimb, venea ca o vijelie vârsta contestatară și, o dată cu ea, un dispreț ucigător față de tot ce prețuiau părinții și profesorii mei, care se uitau la trecutul proxim, tinerețea lor. Ei simțeau că recapătă identitatea națională, independența față de ruși, nu știau încă gustul amar al sclaviei la alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o revistă literară pariziană în care se spune că ultimul roman al scriitorului, intitulat Anestezie locala, e cam dezamăgitor. N-am citit romanul, ca să-mi dau seama direct dacă are sau nu valoare, dar subiectul și ideea lui (un elev contestatar, care vrea să-și ardă în piața publică dinele, ca să sensibilizeze opinia orașului față de războiul din Vietnam) m-au înveselit și mi-au evocat figura scriitorului mustăcios pe care mi l-am închipuit agitîndu-se în continuare pe scena lumii lui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]