1,040 matches
-
tristeți crepusculare pe fundalul industrial cu afișe, reclame, tramvaie, autobuze și becuri Auer. Modelul pare a fi mai degrabă Zone de Guillaume Apollinaire decît futurismul italian. Un alt reper afin: belgianul Georges Linze, de departe favoritul lui Ion Vinea la Contimporanul. Printre colaboratorii-poeți se numără și moderniști fără legătură cu avangarda: Al. Philippide (prezent, ca și mult mai radicalul B. Fundoianu, cu poeme în franceză - în acord, deci, cu cosmopolitismul grupării), Ion Minulescu și soția sa Claudia Millian, Camil Baltazar, Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ca și Camil Petrescu între alții, umoristul moldovean va fi admonestat însă mai tîrziu - la rubrica „Revista revistelor“ - pentru „compromisurile” sale. Relațiile (și interesele) politico-literare ale lui Vinea au, adeseori, un cuvînt greu de spus în alegerea colaboratorilor. Prin paginile Contimporanului se perindă și numeroși versificatori veleitari, fără personalitate - de la St.I. Nenițescu și Petre Boldur la Vasile Savel și Horia Robeanu -, omagiind stîngaci marotele publicației (prezența „ortodoxistului” Nenițescu poate fi explicată prin faptul că era curatorul unui muzeu de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fără personalitate - de la St.I. Nenițescu și Petre Boldur la Vasile Savel și Horia Robeanu -, omagiind stîngaci marotele publicației (prezența „ortodoxistului” Nenițescu poate fi explicată prin faptul că era curatorul unui muzeu de artă din cadrul Librăriei Hasefer, unde expuneau colaboratorii Contimporanului; de altfel, poemul său „Dans“, apărut în nr. 72, poartă o dedicație către Milița Petrașcu). Comilitoni mai vechi (Barbu Solacolu) sau mai noi se regăsesc în această categorie, ca și amorurile mai vechi sau mai noi ale neobositului coureur Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
roșu” Scarlat Callimachi - își continuă publicarea în serial a piesei Zail Sturm: dramă cu tentă social-expresionistă despre o familie evreiască evoluînd în decor revoluționar rus. Soția sa - tragediana Dida Solomon, fostă soție a lui Ion Vinea - va fi găzduită la Contimporanul și în calitate de artistă plastică, iar pianista Corina Sfetea acompaniază manifestările literar-artistice ale grupării. După ce „etapa constructivistă”, strict artistică, se încheie, iar Ion Barbu își retrage colaborarea, paginile Contimporanului încep să găzduiască „barbieni”, tineri hermetizanți de varii calibre, de la orficul Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dida Solomon, fostă soție a lui Ion Vinea - va fi găzduită la Contimporanul și în calitate de artistă plastică, iar pianista Corina Sfetea acompaniază manifestările literar-artistice ale grupării. După ce „etapa constructivistă”, strict artistică, se încheie, iar Ion Barbu își retrage colaborarea, paginile Contimporanului încep să găzduiască „barbieni”, tineri hermetizanți de varii calibre, de la orficul Dan Botta la Andrei Tudor, Simion Stolnicu, Corneliu Temensky, Cicerone Theodorescu, Barbu Brezianu, Eugen Jebeleanu, Radu Boureanu etc.: „poezia tînără” a momentului... În ceea ce privește „colaborările” poetice - destul de frecvente - ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
preponderent predadaistă - a unei moderații estetice nu lipsite de rafinament liric (într-un articol ulterior din unu, B. Fondane va face o paralelă stimulativă între două tipuri de „poezie pură”: cea a lui Paul Valéry și cea a lui Tzara...): Contimporanul înnoadă astfel cu „tradiția” sa antebelică și cu acel Tzara care - în vacanțele petrecute la moșia Gîrceni împreună cu Vinea - își exersa nonconformismul, pregătind în umbra periferiei moldave bomba Dada... Afirmîndu-și - o dată în plus - „precursoratul” românesc și european, revista pledează pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la vernisajul expoziției de sculptură-desene a celor doi, de la Sala Regina Maria (1926), și reproduse în nr. 66-67 al revistei. Critica românească a vorbit practic la unison (și pe drept cuvînt) despre echilibrul dintre „tradiție”/clasicitate și inovația radicală la Contimporanul: un estetism radicalizat în direcția unui avangardism ecumenic, sedus uneori de sublimarea vechimii autohtone (arhaicitate, artă populară, bizantinism), alteori, de fronda socială colorată modern. Printre exegeții cei mai avizați ai fenomenului s-au numărat Ion Pop, Matei Călinescu, Simion Mioc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în epicentrul crizei pe care o denunță. Celălalt (pe lîngă distincția discutabilă dintre caracterul preponderent negator, militant și revoltat al avangardei și cel pozitiv(ist)-formalizant al experimentalismului) distinge între „înnoitori” (Kafka, Joyce, Faulkner, Musil, Saint-John Perse ș.a.) și „avangardiști”. Contimporanul se situează, ca de obicei, pe o poziție de echilibru. Vinea, bunăoară, poate fi apreciat drept un „înnoitor” cu nostalgia tradiției autentice și cu bovarismul avangardei... Un lucru e cert: viziunea „contimporanilor” este una „puristă”, radical-autonomistă, ducînd modernismul pînă aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Joyce, Faulkner, Musil, Saint-John Perse ș.a.) și „avangardiști”. Contimporanul se situează, ca de obicei, pe o poziție de echilibru. Vinea, bunăoară, poate fi apreciat drept un „înnoitor” cu nostalgia tradiției autentice și cu bovarismul avangardei... Un lucru e cert: viziunea „contimporanilor” este una „puristă”, radical-autonomistă, ducînd modernismul pînă aproape de ultimele consecințe: de aici, predilecția lor pentru poezia pură, arhitectura pură, sculptura și pictura pure, fără „subiect” și fără „anecdotică”. Pentru un istoric conservator al artei, precum germanul Hans Sedlmayr, acest segregaționism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu transcendența. (Hans Sedlmayr, „Arta autonomă și omul autonom“, în Pierderea măsurii. Arta plastică a secolelor XIX și XX ca simptom al vremurilor, traducere de Amelia Pavel, Editura Meridiane, București, 2001, pp. 156-158). Nu avem de-a face încă, la Contimporanul, cu o „sinteză modernă”, ca în cazul mai tinerei și mai radicalei reviste Integral (1925-1927). Eclectismul artistic și chiar ideologic e marcat. Într-un plan mai general, el este specific unei culturi periferice, aflate la răspîntie de civilizații, o cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ideologic e marcat. Într-un plan mai general, el este specific unei culturi periferice, aflate la răspîntie de civilizații, o cultură clivată, proaspăt intrată în modernitate și care, din dorința arderii etapelor, se vede nevoită să recupereze modelele disponibile. Desigur, „contimporanii” resping imitația superficială, considerîndu-se creatori de noutate (și, cum am văzut, „exportatori” de revoluție artistică). Influența constructivistă le vine pe mai multe filiere, cele mai importante fiind cea germană și cea elvețiană (prin Marcel Iancu, Milița Petrașcu și Max Hermann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fiind cea germană și cea elvețiană (prin Marcel Iancu, Milița Petrașcu și Max Hermann Maxy — elev, la Berlin, al ex-dadaistului Artur Segal), contactele cu productivismul și realismul rus/sovietic fiind mai tîrzii și indirecte. Mai interesantă rămîne situarea constructivismului de la Contimporanul „în continuitatea lui Dada”, pe linia fuziunii „sincretice” a artelor noi. Se știe că lansarea europeană a mișcării dadaiste, petrecută în 1916 la Cabaret Voltaire din Zürich, a avut caracterul unor „performanțe” histrionice, anarhice și ludice, în care (anti)poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
militarist al lui Marinetti ș.a.), Revoluția (cu mișcările avangardiste și activiste de stînga - inclusiv constructivismele și Suprarealismul) și Carnavalul (ilustrat, între altele, de relativismul hedonist, antipolitic al Dadaismului zürichez). Privită prin prisma acestei tipologii inevitabil reductive, dar stimulative, acțiunea grupării Contimporanul se dovedește a fi însă mai curînd un „hibrid” între revoluționarismul constructivist și „carnavalescul” sincretic al spectacolelor Dada. La 10 ani după debutul mișcării dadaiste, acțiunile grupării Contimporanul vor face apel la un nou sincretism novator, „constructiv”, lipsit de negativismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zürichez). Privită prin prisma acestei tipologii inevitabil reductive, dar stimulative, acțiunea grupării Contimporanul se dovedește a fi însă mai curînd un „hibrid” între revoluționarismul constructivist și „carnavalescul” sincretic al spectacolelor Dada. La 10 ani după debutul mișcării dadaiste, acțiunile grupării Contimporanul vor face apel la un nou sincretism novator, „constructiv”, lipsit de negativismul anarhic al performanțelor dadaiste. Cele cîteva spectacole colective de muzică, poezie, film și teatru au fost realizate cu contribuția unor artiști cunoscuți ai momentului — actori, muzicieni, pictori, sculptori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încercat astfel promovarea artei și, mai ales, a poeziei novatorilor europeni, dar și a celor autohtoni. Un prim recital (literar, artistic, muzical) a avut loc pe 14 decembrie 1924, în Sala Sindicatului Artelor, cu prilejul închiderii primei expoziții internaționale a Contimporanului. Este cel mai important eveniment expozițional din România, după expoziția Art Nouveau organizată de pictorul Iser la București în 1910. După cîteva cuvinte introductive ale lui Marcel Iancu despre arhitectura și plastica modernă, vocalista Martha Serdaru a interpretat piese muzicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o uriașă colecțiune de fluturi colorați, pentru că, cel puțin în ce privește intervenția jazz-band-ului, este sigur că aveau de a face nu numai cu un efect de regie, dar cu un adevărat ritual modernist de cînd cu mișcările dadaiste” („Prima expoziție internațională Contimporanul“). Expoziția va fi comentată și de către Lucian Blaga („Abstracție și construcție“, în Cuvîntul, an II, nr. 55, 14 ianuarie 1925, pp. 1-2, reprodus în Ferestre colorate, Editura Librăriei Diecezane, Arad, și în Fețele unui veac, Editura pentru Literatură, București, p.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în Cuvîntul, an II, nr. 55, 14 ianuarie 1925, pp. 1-2, reprodus în Ferestre colorate, Editura Librăriei Diecezane, Arad, și în Fețele unui veac, Editura pentru Literatură, București, p. 83). Într-un articol din nr. 49 („Demonstrația plastică internațională a Contimporanului”), M.H. Maxy inventaria într-un stil telegrafic, fracturat, principiile noii creații plastice, menționînd în final faptul că expoziția a fost organizată: „1) fără bunăvoința pecuniară a nici unui mecena; 2) fără liste de subscripții; 3) fără a tapa fondul ministerului artelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bunăvoința pecuniară a nici unui mecena; 2) fără liste de subscripții; 3) fără a tapa fondul ministerului artelor, conform tradiției, ca o demonstrație a mișcărei comune și simultane, de la noi și din celelalte țări ale patriei europene”. („Demonstrația plastică internațională a Contimporanului“). Reprodus integral în nr. 50-51, catalogul primei expoziții artistice internaționale organizate de Contimporanul în perioada 30 noiembrie-30 decembrie 1924, la Sala Sindicatului Artelor Frumoase (Comitet de organizare: Ion Vinea, Marcel Iancu, M.H. Maxy. Comisarul expoziției: M.H. Maxy), listează țările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tapa fondul ministerului artelor, conform tradiției, ca o demonstrație a mișcărei comune și simultane, de la noi și din celelalte țări ale patriei europene”. („Demonstrația plastică internațională a Contimporanului“). Reprodus integral în nr. 50-51, catalogul primei expoziții artistice internaționale organizate de Contimporanul în perioada 30 noiembrie-30 decembrie 1924, la Sala Sindicatului Artelor Frumoase (Comitet de organizare: Ion Vinea, Marcel Iancu, M.H. Maxy. Comisarul expoziției: M.H. Maxy), listează țările de proveniență ale participanților. Din Polonia au fost prezenți Tereza Zarnowerowna și M. Szczuka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
variante de Liviu Călin, Editura Minerva, Colecția „Scriitori români”, 1981). Spre deosebire de Fred Vasilescu, rivalul său - poetul și gazetarul George Demetru Ladima - este un adept fervent al picturii constructiviste, în care vede un „progres artistic”... În fapt, marea expoziție a grupării Contimporanul nu a avut un caracter izolat. Ea face parte dintr-o serie europeană de manifestări similare desfășurate la Paris, Berlin și Viena, în același an 1924. Ele au fost analizate comparativ de către Pássuth Krísztina, într-o lucrare de referință: Avant-garde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Krísztina, într-o lucrare de referință: Avant-garde de l’Éurope Centrale (Flammarion, Paris, 1993). În România, expoziția vieneză - la care au participat, în general, artiști francezi, spanioli și austrieci, de la Picasso și F. Léger la Egon Schiele, absenți din expoziția Contimporanului - a fost comentată pertinent de către Lucian Blaga („O expoziție pe care nu am văzut-o“, în Cuvîntul, an I, nr. 5, 10 noiembrie 1924, p.1), care considera că alături de cei prezenți ar fi putut figura oricînd artiști români ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în Cuvîntul, an I, nr. 5, 10 noiembrie 1924, p.1), care considera că alături de cei prezenți ar fi putut figura oricînd artiști români ca Brâncuși, O. Han, Theodor Pallady și Theodorescu-Sion... Un alt moment semnificativ pentru „sincretismul constructivist” de la Contimporanul l-a constituit „demonstrația de artă nouă” din 28 și 29 mai 1925, de la Teatrul Popular. Programul a cuprins o conferință a lui N.D. Cocea („Artă veche-artă nouă“), recitări din poeme de A. Breton, H. Walden, I. Vinea, I. Barbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-ar putea reproșa manifestării o anume (conformistă?) lipsă de imaginație insurgentă. Oricum, din rîndul participanților nu au lipsit nemulțumirile, mergînd pînă la disidențe interne. Ele vor fi precipitat - deși nu pare, să fi fost singura cauză - ruptura dintre grupul Contimporanul și grupul Integral. Un comentariu redacțional acid (aparținînd probabil lui M.H. Maxy) poate fi citit la rubrica „Notițe“ din numărul 5 al Integral-ului (iulie 1925): „Ar fi trebuit poate să ne ocupăm mai amplu de exhibiția constructivistă de la Teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se orientează după pseudocompetința unui „European încercat”. „Europeanul încercat” era — probabil — Marcel Iancu, iar glasul revoltat — cel al comisarului expoziției, M.H. Maxy, care peste puțină vreme avea să „dezerteze” din rîndurile grupării. Dialogul/fuziunea/hibridizarea artelor nu lipsesc din paginile Contimporanului, unde întîlnim, printre altele, elogiul unor producții literare „inspirate din filme” și care combină „vitesa și vizualitatea”. M. Iancu își intitulează unele tablouri „compoziții lirice”. Sînt reproduse, de asemenea, lucrări „cinetice” precum Orchestrație orizontal-verticală de Wiking Eggeling, Demonstrații de tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
precum Orchestrație orizontal-verticală de Wiking Eggeling, Demonstrații de tablou în timp de H. Richter, o Veneră ieșind din mare, alături de un decor pentru film de Milița Petrașcu și numeroase decoruri avangardiste pentru spectacole de teatru... Numere speciale În perioada 1925-1927, Contimporanul a dedicat numere speciale arhitecturii moderne, teatrului și filmului nou, interiorului nou, suprarealismului francez, sculpturii lui Constantin Brâncuși, alături de grupaje consacrate avangardelor belgiană, poloneză, maghiară. A dezvoltat o întreagă rețea de relații și colaborări cu numeroși reprezentanți ai avangardelor europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]