2,215 matches
-
ale Linei, informate în ultimele zile de pierderea unei rude de-aproape, mai erau colegii de la Filantropia, studenți prea zeloși sau numai curioși ai lui Rim, și alte legături ale unuia sau altuia din "rolurile" principale. Moșica Mari,' cu ceva contingențe, se așezase în fund de tot subt balconul corului și tot acolo fostele colege ale Siei de la școala de infirmiere, care aflase și nu lipseau, deși acum parada neașteptată le intimida. Aveau pălării de culori vii și unele chiar cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
partidele politice sau în conducerea asociațiilor sindicale” (n. 33, § 1). Dar afirmația, de natură clar disciplinară, este teologic motivată, începând cu o rațiune ecleziologică: „Preotul, slujitor al Bisericii care prin universalitatea și catolicitatea sa nu se poate lega de nici o contingență istorică, va sta deasupra oricăror partide politice” (n. 33, § 1). Într-adevăr, preotul participă la catolicitatea Bisericii, în afară de inserarea baptismală, și prin ordinațiunea sacerdotală, întrucât aceasta îl leagă de episcop, membru al unui organism de natură universală, cum este Colegiul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
totdeauna condusă cu spirit consecuent, ci e condusă mai mult de sentimente, rancune personale, chiar și meschine, josnice și naive, și e lipsită de vederea în viitor. N-avem încredere în noi înșine, piatra fundamentală a succesului. Suntem impulsivi și contingențele au o putere mare asupra noastră. Nu cunoaștem sforțările continue și nu avem curaj decât în momente de tot grave. // Ne lipsesce educația politică și în fața adversarilor nu representăm o putere, nici morală, nici economică". În altă epistolă, de astă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
o imagine. Gosseyn se așeză și, în timp ce mânca, urmări cu ochii și urechile imaginile transmise. Știa precis ce dorește: idei privind modul în care să înceapă să-și exerseze creierul secundar. Materialul selecționat de robotul bibliotecar avea sau nu vreo contingență cu această dorință de principiu? Nu-i era prea clar. Se hotărî să aibă răbdare. Când vocea începu cu o expunere asupra excitațiilor nervoase pozitive sau negative manifestate de formele de viață cele mai simple din apa de mare, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o imagine. Gosseyn se așeză și, în timp ce mânca, urmări cu ochii și urechile imaginile transmise. Știa precis ce dorește: idei privind modul în care să înceapă să-și exerseze creierul secundar. Materialul selecționat de robotul bibliotecar avea sau nu vreo contingență cu această dorință de principiu? Nu-i era prea clar. Se hotărî să aibă răbdare. Când vocea începu cu o expunere asupra excitațiilor nervoase pozitive sau negative manifestate de formele de viață cele mai simple din apa de mare, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a contractat prea mult sau prea puțin, e figura care a crăpat de căldură pentru că a fost prost fabricată, e figura care nu s-a copt bine din pricina defectuoasei circulații a aerului cald, și la toate astea, care țin de contingențele fizice ale unei activități foarte asemănătoare cu arta alchimiei, care nu e, cum știm, o știință exactă, la toate astea, spuneam, va trebui adăugată examinarea riguroasă la care, ca de obicei, Centrul va supune fiecare păpușă, și pe deasupra cu subșeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Sînt menționate manifestul „cuvintelor în libertate” al lui Marinetti și cel preexpresionist - „Revolution der Lyrik” (1899) - al lui Arno Holz, reclamînd „o limbă mai naturală, mai vie, aproape de cea cotidiană”. În paranteză fie spus, deplasarea dinspre transcendența limbajului liric spre contingența lui este un fenomen specific secularismului/laicismului mentalității moderne și postmoderne, iar avangardele nu au făcut decît să-i imprime vehemența/violența proprie marilor rupturi... În altă parte, autorul arată că, spre deosebire de „importanța muzicii wagneriene în geneza simbolismului”, în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nihiliștii nu făceau caz de anumite deformații mic‑burgheze, de falsuri și de ipocrizii, pe care să le ridice la nivelul de Înaltă conduită și chiar de frumos. Nikki, așa‑zisul fiu chinez al lui Ravelstein, care nu avea nici o contingență cu asemenea discuții, stătea lângă noi ca să‑i șteargă fața. Nikki nu se Îndepărta de pat decât când veneau tehnicienii pentru radiografii sau când i se lua sânge. Din când În când, Îmi lăsam mâna pe capul chel al prietenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
irealității, la un pro-contra firii. Situația paradoxală exprimă o indeterminație esențială a ființei. Lucrurile nu s-au așezat. Atât ca situație reală, cât și ca formă teoretică - paradoxul izvorăște din condiția nedesăvârșirii. Unul singur, și ar arunca raiul în aer. Contingența - oazele de arbitrar în deșertul Necesității - nu e sesizabilă de formele rațiunii decât prin intervenția de mobilitate pe care-o introduce neastâmpărul paradoxului. Ce-i el dacă nu o irupție demoniacă în rațiune, o transfuzie de sânge în Logică și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
își neglijează destinul și cum se consumă în platitudine. De ce nu ne-am încorda în fiecare moment, de ce nu am mări încontinuu luminile din noi sau ne-am ameți de adâncimile întunericului? Nu trebuie să dăm o expresie infinită tuturor contingențelor noastre? De ce nu am scoate din durere tot ceea ce ea poate da, sau de ce n-am cultiva un zâmbet până am ajunge la zona vitală din care el izvorăște? Cu toții avem mâini, dar nimeni nu se gândește la cultivarea lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Pe când Franța s-a definit în lume și a luat conștiință de sine într-o Revoluție care a costat-o atâta sânge și în atâtea războaie inutile, Anglia și-a croit un destin prin împrejurări, și-a șerpuit soarta printre contingențe și nu s-a afirmat direct, irevocabil, mesianic. Ea a cucerit universul fără a voi să-l asimileze lăuntric. Imperiul britanic a adus nou doar sistemul de coercițiune și exploatare, dar n-a imprimat nici un ethos, nici o idee activă, nici o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu mă consolează; românii tot în munți fugeau. Lipsa unui simț ascensional al devenirii, al unui elan constructiv în procesul firii, a făcut cultura românească o cultură a imediatului. Toate lucrurile se întîmplă aici și acum. A te descurca printre contingențe, iată imperativul viziunii circumstanțiale a vieții. Atunci și acolo, fie că determină trecutul sau viitorul, constituie un imperiu al necesității, în care amintirea nu poate atenua nimic, iar pentru viitor, voința nu poate interveni decât ineficace. Românii par a fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de conflict și de dramă. Acesta e și sensul scepticismului, în general. Românii n-au aproape nici o înțelegere pentru istorie, căreia-i substituie concepția destinului. Și ce este ideea de destin? Logica iraționalului. O direcție interioară într-o lume de contingențe, o fatalitate într-o totalitate de variabile. Pe când însă culturile moderne au renunțat la ideea metafizică a destinului, înlocuind-o cu una psihologică, noi românii am rămas la sensul metafizic al soartei. Pentru un german sau pentru un francez, destinul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
imitației, care a dominat tot secolul al XIX-lea, își are rădăcini atât de adânci, că sânt nemângâiat de a fi rămas atât de neînțeleasă lui Eminescu, care a priceput cum nimeni o Românie intemporală, pentru a o refuza în contingențele ei. Dacă secolul trecut nu era dominat de o sete oarbă de imitație, de superstiția modei, a arderii etapelor, a "ajungerii" celorlalte neamuri, am fi rămas poporul obscur și lamentabil care a înțeles universul prin doină și chiuituri. Voința însă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
între ele. Orice act de cunoaștere, spune Kuhn, este performat în interiorul unei paradigme, de unde și caracterul său necumulativ. În același context, G. Holton 4 a propus un model dinamic al istoriei gândirii științifice, vorbind despre relația dintre un plan de contingență (în care teoriile științifice își reglează coerența internă) și ordinea tematică, ce distribuie în mod aleatoriu gândirii științifice subiecte de reflecție. Prezența elementului de iraționalitate și contradicție va fi remarcat cu vehemență de Paul Feyerabend 1, autorul unei viziuni epistemologice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
se menține la o apreciabilă distanță față de sine, ceea ce înseamnă că ea este fructul unei heteroafectări a trupului de către ceva exterior; pe de altă parte, suferința în care cel care afectează și cel afectat coincid este absolut internă, desprinsă de contingența cărnii. Când o interioritate pătimește ceva, dar nu din partea unui agent exterior, atunci suferința este materia și, deopotrivă, mediul unei efectuări fenomenologice radicale. Suferința (care poate însemna angoasă, gândire, bucurie) repetă structura fenomenologică a impresiei originare și poate să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
interioritate pătimește ceva, dar nu din partea unui agent exterior, atunci suferința este materia și, deopotrivă, mediul unei efectuări fenomenologice radicale. Suferința (care poate însemna angoasă, gândire, bucurie) repetă structura fenomenologică a impresiei originare și poate să fie asumată în raport cu orice contingență dureroasă; altfel spus, orice durere fizică poate livra experiența invizibilă a pasibilității generale 1. În același mod, termenii pot fi inversați, vorbind despre plăcere și, respectiv, bucurie 2. Dacă plăcerea se înregistrează local în corpul fizic (sub „hainele de piele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
2 În afara acestui cadru epistemologic, John Milbank mai reproșează lui Comte și Durkheim o senină justificare a violenței ca „produs inevitabil al libertății creative”3. Aici se repetă aceeași ecuație: când violența societăților arhaice nu mai e interpretată ca pură contingență (prin prisma învățăturii Bisericii despre căderea adamică și păcatul originar), ea devine automat un „rău necesar”, pe care doar rațiunea - ca for al transparenței și reconcilierii - poate aspira să-l neutralizeze. Tradiția germană a sociologiei moderne continuă linia pozitiviștilor francezi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
avocații „gândirii slabe”1. Numeroși teoreticieni relativiști au subliniat componenta retorică a intenționalității, exercitată la un nivel antepredicativ al cunoașterii 2. Pe de altă parte, reprezentanții radicali ai acestei școli extremiste plasează apariția fiecărei paradigme științifice în rețeaua anarhică de contingențe istorice 3. Milbank neagă, în acest fel, pretenția de obiectivitate absolută a științelor naturale și sociale. Autopropuse ca modele universale de cunoaștere în perioada de gestație a economiei capitaliste, aceste paradigme epistemologice nu servesc întotdeauna cauza „societății deschise”. Geneza sincronă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
structural prin care sunt clasate și ordonate toate datele materiale ale unei colectivități și elementele spirituale ce-i formează cultura proprie. Politicul se asociază ideii unei ordini impuse voințelor umane și din această perspectivă el se detașează fundamental de lumea contingențelor. Definind puterea și prerogativele acesteia, politica este atât o funcție socială, dacă se raportează la colectivitate, cât și o funcție necesară prin care grupul controlează tendințele centrifuge sau anarhice ale membrilor societății. Latura formală a politicii se concretizează sub forma
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
gândire - conduită. Sistemul de personalitate este un sistem deschis, realizând cu mediul nu numai un schimb substanțial și energetic, ci și unul informațional, prin recunoașterea deschisă a naturii informaționale a fenomenelor psihice, ireductibile, de altfel, la structurile neurobiologice ori la contingențele ce acționează asupra comportamentelor. Din punctul de vedere al științelor cognitive, o definiție a reprezentării a fost dată de A. Newell (1992). În mediul extern apare un eveniment: ovariabilă X se transformă în variabila Y. Notăm evenimentul X-T-Y. O reprezentare
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
credințele) angajează în totalitatea lor sistemul psihic uman. Din punct de vedere psihologic, elementul lor definitoriu este convingerea ca idee, adânc implantată în structura personalității, profund trăită afectiv, și care poate deveni un mobil determinant de acțiune. Prin relația de contingență, de integrare, stabilită între credință și convingere se deduce în mod normal: Structura psihologică triadică a credinței Planul cognitiv: în comparație cu RPP unde era palierul fundamental, dimensiunea cognitivă nu ocupă un spațiu privilegiat în economia credinței. CPP nu reconstruiesc realul, ci
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
manifestare ale stilului de conducere. Concepția, care prezintă avantajele cele mai semnificative din punctul de vedere al analizei noastre, este cea a lui Fred Fiedler, despre care am vorbit deja. În 1967, acesta a folosit pentru prima dată termenul de contingență, construindu-și teoria plecând de la considerentul că eficiența conducerii depinde de: - personalitatea conducătorului: are în vedere faptul că există conducători motivați de relațiile interpersonale și alții motivați de sarcinile instructiv-educative; - variabilele situaționale: au în vedere atât situațiile favorabile, cât și
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
dintre cele considerate de Hugo Friedrich definitorii pentru lirica modernă. Este foarte adevărat că nu putem vorbi în cazul lor, despre o realitate distrusă și nici de mutarea câmpului de tensiune al poemului din trăire în limbaj. (...) Ei nu refuză contingențele precare ale vieții, dar continuă să creadă într-o estetică înaltă a poeziei 298. Rămâne însă tot atât de evident că nu poate fi vorba, în acest caz, nici de orientarea conștientă, programatică în direcția valorilor biografice, contingente, prozaice ale vieții și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sociale o analogie a clasificărilor de tipul: natură - cultură pasiuni - interese irațional - rațional artă - știință femeie - bărbat. Firește, elementele de pe aceeași latură a sistemului ajung să fie clasificate Împreună. O astfel de analogie Însă nu se ridică mai presus de contingențele sociale și istorice ale timpului În care se impune În discursul public. Unii autori Însă, printre care Îi amintim pe Berger și Luckmann (1999) consideră relația dintre acțiune și instituții ca fiind una dialectică: instituțiile se Înfăptuiesc prin acțiunea interesată
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]