478 matches
-
strânge cuțitele și topoarele tocite... Unde ești, Maco... (Are impresia că l-a găsit; pipăie o umbră.) Zice că el are trei cai albi, pentru noi, sus... INAMICUL (Tot mai poticnit, chinuindu-se grozav pentru fiecare sunet.): Ttttrrreeeiii... Trei... Trei... (Contorsionat, încercând să ajungă la MACABEUS, în sfârșit, atingându-l pe MACABEUS.) Ce spune? Ce spune el? (Arată către PARASCHIV.) MACABEUS (Furios.): Nu știu! De unde să știu? Tot timpul vorbește... (Plângând.) Vorbește, vorbește... (Îl pipăie pe INAMIC.) Nasul... Gura... Ochiul... Hi-hi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
luați loc, vă rog! Îi împinse un taburet mic de lemn cu trei picioare. Într-un colț, erau înghesuiți mai mulți saci de ghips. Siluete ciudate, obiecte sferoide și ovoidale, din care răsărea pe neașteptate câte un ciot lung și contorsionat, stăteau pe niște postamente rudimentare. Divanul, foarte scund, se afla sub fereastră. Afișe de la expozițiile sculptorului incendiau pereții în tonuri violente de roșu, verde intens, negru și portocaliu. Cristescu se opri în fața obiectelor. ― Ce reprezintă? ― Fiecare în parte, nimic. Urmează
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nava aștepta să fie primită în port și era o vîntoasă cu valuri cît casa. Și l-ai aruncat peste bord? La a treia lovitură de cuțit..., dar cred că a înotat pînă la mal. Abia atunci văd o față contorsionată și o privire de gheață care mă fixează cîteva zecimi de secundă. Aveți o viață infernală, din cîte văd... Îi veneam eu de hac și lui Sașa, dar erau patru. Dacă ar mai fi fost încă un român măcar... Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de viță de vie și strugurii, în pîrg, atîrnau ca niște candelabre așezate alandala. Miruna privește atentă la amănunte, la butoiul ruginit cu apă de ploaie, la burlanul căzut jos, la ușa casei cu vopseaua desprinsă în cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate și la stîngăcia cu care erau puse cîteva foi de carton pe șindrila putrezită. Își aminteștește mesajele cu care o încîntase scriitorul Viorel Pacoste: Stau în Vila "3 cireși"... Miruna vede doi cireși rătăciți prin curte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În Întuneric. Individul vorbea pe șoptite, adresîndu-se doamnei Purvis, care, așa cum stătea rezemată de perete, părea Îngrozită de-a binelea. — Într-o bună zi, o să Înțelegeți! spunea individul. Era un bărbat scund și oacheș, cu niște umeri diformi și trupul contorsionat, de pe urma unei paralizii infantile. — A, domnule Rowe, spuse doamna Purvis răsuflînd ușurată, dumnealui ar dori să audă ultimele știri și i-am spus că dumneata o să-i Îngădui, poate, să asculte... Poftim Înăuntru, zise Rowe deschizînd larg ușa În fața musafirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
e să smulgi niște personaje din ignoranța medievală În care se zbat! — Igor, scumpule... tu crezi că sunt... o clonă și vrei... să-mi testezi inteligența, a spus ea, printre sughițuri și zvârcoliri. Am lăsat-o să râdă, deși, astfel contorsionată, nu-mi mai părea la fel de...... , ci aducea mai degrabă cu un gândac căzut pe spate, care se chinuia să se-ntoarcă. Într-un târziu, după ce a mai emis câteva chițăituri ciudate, și-a recăpătat răsuflarea. Apoi m-a privit și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ridicat și mîinile adînc vîrÎte În buzunare, astfel Încît, atunci cînd mergea, umerii osoși Îi ieșeau În față ca și cum, În ciuda căldurii, Îi era frig. O țigară fleșcăită Îi atîrna În colțul gurii și vorbea de-abia mișcîndu-și buzele, cu gura contorsionată ciudat și neplăcut Într-o parte: Întreaga sa Înfățișare sugera mizerie și mister. Dintre toți, numai ceilalți doi purtau amprenta condiției de vagabond autentic. Unul era mărunt, avea fața aspră și brăzdată, ochii reci și duri ca agatul, iar gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ochiului cum ieșea din scară ciufulită și cu un pardesiu luat peste cămașa de noapte. De unde o fi scos pardesiul pe căldurile alea? Mi-am aprins un Salem și am luat față de membru al Frontului Salvării Naționale în timpul alegerilor: tragic, contorsionat, implorând mila și abnegața electoratului. Nu cred că mi-a ieșit foarte bine - nu aveam gușa de acum. Ea s-a apropiat în fugă, m-a luat pe după umeri: - Hai, mă, Piti, ce ești copil? Știi doar că te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
teme eterne care traversează sensibilitatea artistului, subordonate lui fugit irreparabile tempus. Volumul lui N. Prelipceanu cuprinde o poezie fără artificialitate, în care se poate observa, dincolo de tonul ironic de suprafață, tandrețea privirii cu care e urmărită viața imediată, lentă sau contorsionată, cu aluviunile, dar și cu zonele ei senine. Totodată, nelipsite, de obicei, într-o antologie, elementele de artă poetică exprimă aici ideea gratuității poeziei: în cele din urmă va trebui / să fac decontul / tuturor celor spuse sau scrise sau: aplecat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și se aude spunând forțat, cu vocea răgușită, gâtuită, parcă era un altul, - Ce minunat este parcul, și noaptea... și noi ! pasiunea i-a uitat pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O ajută să-și pună ceva din hainele mototolite. În razele rătăcite și tăcute ale astrului le vede răscolite, murdare de iarbă și țărână. Roua dimineții au luat-o cu ei pentru întotdeauna... le
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
explicații evazive, promisiuni vagi, perioade mari de uitări ale scrisului... care au coincis cu la fel de lungile uitări de sine. Pachețelul a rămas întredeschis, dar a început să se transforme. Să începem însă cu începutul. „Vine Eric !“ stătea scris, cu literele contorsionate ale lui Mircea, pe calendarul lipit de ușa livingului, cu data de 3 martie încercuită cu roșu. Făcuse asta în timpul în care eu fusesem la spital, probabil după ce mă internasem, când data nașterii - prin cezariană programată - era sigură. Am văzut
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
pe neașteptate, iar acum îl trăgea după el. Fumul îi îneca, gâtul le era ars de focul care, împreună cu satul, prefăcea în cenușă o mulțime de victime lipsite de apărare. Alunecând pe sângele ce îmbiba pământul, se strecurară printre leșurile contorsionate, trecură pe lângă trupurile femeilor siluite lângă gardul de lemn. Își recunoscură mama și bunica, dezbrăcate, pline de sânge, cu gura larg deschisă într-un ultim strigăt de durere. Continuară să alerge spre tatăl lor, aflat aproape, la marginea pădurii. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe burlanul din spate. CÎnd ajungem În aer liber, vîndul ne lovește În urechi și simțim că sîntem la o Înălțime atît de mare. Cerul de deasupra noastră e de un albastru deschis frumos cu nori În formă de cerșetor contorsionat. Țeava e alunecoasă, dar ne ținem de ea. Apoi se desprinde din articulație, iar noi o scăpăm din mînă și cădem, nu mai avem timp să ne pregătim de impact și ne prăbușim peste ceva care ne amortizează căderea, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
care va împlânta apoi, cu frenezie, nenumărate paragrafe. Ele se vor îmbuca, încetul cu încetul, pentru a da o formă finală tuturor gândurilor învălmășite în spatele frunții ridate pe care curg constant broboane de sudoare. Din această cauză, scriitorul este permanent contorsionat, gârbovit sub povara imaginației sale, o poartă pe umeri sau o poartă în spate ca pe o cocoașă, pentru că fiecare scriitor are o cocoașă personală nevăzută. Ascultă cu atenție ceea ce spun, ratarea mea literară poate fi adusă în discuție însă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mă trezise din somn o singură dată - o singură dată! - ca să Îmi ceară să‑i fac o rezervare la prânz pentru a doua zi. Asta nu e prea rău, am gândit eu, În timp ce mâinile puternice ale femeii Îmi masau mușchii contorsionați și Încordați ai gâtului. Nu era rău deloc. Dar exact când să ațipesc din nou, a sunat, cu un țârâit persistent, celularul pe care Îl adusesem cam Împotriva voinței după mine. — Alo? am zis eu energic, de parcă nu aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mirat și aștept să văd cât o să mă mai țină. Vorba lui Bazil, „să vedem cât o să te țină zeul!“. (azi) Mă cunosc eu În măsura În care mă descriu? Sigur că da, sau cel puțin Încerc să mă cunosc În acest proces contorsionat: descriindu-mă și, deci, descriind lumea, Încerc să găsesc un principiu unificator de organizare a acesteia și, prin aceasta, mă descopăr pe mine ca ființă gânditoare. Les murs absurdes se instalează abia când depășesc granițele ființei mele și Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de școală m-a pipăit de-a binelea. Mi-am cerut scuze pentru rolul meu În incident (cum ar fi că eram acolo), cu un sincer „scuză-mă“, la care ea s-a Întors și a strigat, cu cea mai contorsionată, malefică și diavolească expresie: „SCUZĂ-MĂ? POATE CĂ NU S-AR FI ÎNTÂMPLAT DACĂ AI FI MERS PE UNDE TREBUIE!“ și a plecat, mormăind blasfemii. În mod evident, i-ar prinde bine câteva ore cu Băiatul foarte rău, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-l câștiga fiecare de partea lui. Când și când, i se intenta un nou proces pentru a-l aduce în pragul disperării și a-l ține pe buza prăpastiei, dar el rămânea ferm în convingerile lui și la fel de trăsnit și contorsionat în răspunsuri, încât renunțau la anchetă și stabileau un nou termen "în vremuri mai bune". În cele din urmă, au trebuit să cedeze și să-i recunoască nebunia, chiar dacă cu oarecare șovăială. Deși nu pare nebun, e nebun, altfel cum
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
parte a activității sale. Problemă bine cunoscută teoreticienilor moderni ai deciziei. Este adevărat că omul decide uneori rațional; este, de asemenea, adevărat că această practică este rară. Avem aici mai mult decît un rest: lumea. Și pierdem, în acest mod contorsionat, cînd e cazul să ne ocupăm de lume. 4. Delirul Minsky A) "Society of minds" Mai bine încă, în "societatea spiritelor", competențele sau facultățile spiritului (numite creier) sînt văzute ca tot atîtea agenții dotate cu organizare, cu diviziuni funcționale, cu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ceea ce a reprezentat războiul. "Case încărcate cu copii până-n acoperișuri/ trase la odgoane de cocori./ Pe aici războaiele au strigat/ până-n pântecele femeilor/ zvârcolite pe câmpuri." Poetul trebuie să uite că sufletele celor morți umblă pe Câmpia Eternă. Un univers contorsionat, cu schilozi rebegiți care încearcă să escaladeze ziduri acoperite cu sânge, cu oameni ce se cațără pe propriul trup, se cuprinde în existența ce devine un joc al vieții și-al morții, ca în poemul "Eternul pur": "Ei merg ținându
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de viață rămâne un rătăcit, un ins expulzat la marginea cetății. "Dar câinele negru, aleargă, aleargă/ pe deasupra pământului/ după turma lui necunoscută;/ ieri l-a însoțit spaima,/ azi turma și singurătatea." În alt poem, ținutul prin care trece este sălbatic, contorsionat, el amintește de natura din Infernul lui Dante: apa se transformă în mătreață, frunzele se chircesc, prunii sunt vineți din cauza alcoolului, noaptea este sufocantă, mor copiii de zăpușeală, părul femeilor este de fum, păsările se umflă noaptea în cuiburi ("Ținut
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sexul opus sau își deghizează personajele în sexul opus. De exemplu, Albert în locul lui Albertine la Proust. Yourcenar se angajează în ambele. Este o femeie care scrie despre bărbați, iar bărbații ei nu sunt travestiți sunt masculi dar în mod contorsionat ea scrie totuși despre femei îndrăgostite. Pornind de la ideea că femeile nu pot face obiectul literaturii serioase ea ajunge la o estetică în care le transformă degrabă în bărbați și, după ce o face, este satisfăcută că nu și-a abandonat
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
rezultat din amestecarea De mână a câtorva ingrediente-bază (poezia folclorică, Eminescu și Arghezi). Dar, oricât de amuzantă ar părea, joaca de-a Dumnezeul formulelor (literare) nu îi oferă celui care o practică sistematic nicio satisfacție. Mai mult, este sucită, schimonosită, contorsionată, până se întoarce într-un fel de sinistru proces al Literaturii cu verdictul firește, vinovat! "Știu, Dante, iubirea, sori și stele. Știu, Augustin și Rabelais, ba chiar ... Aleister Crowley, "Iubește și fă ce vrei! " Știu și I.H., "Iubiți-vă! Știu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
însă cu mult mai rănit de viziunea unui nivel se suprarealitate, accesibil, desigur, doar celor apți a intui sensul real al lanțului de aventuri înscriind ființa într-un traiect simbolic; nodurile pe linia vieții sunt cele care transformă insul (oricum contorsionat, diferit, hărăzit cu dureroasa conștiință a singularității în suferință: "eu sunt un labirint/ un cuvânt sinucigaș"), într-un condamnat situat în permanență pe un cumplit Drum spre eșafod. La capătul căruia pare a se întrezări, în plus, golul total, neantul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru că seria de vocabule prin care este descrisă alambicata ceremonie de facere a aurului poetic ("esența secretă și prețioasă,/ esența a cincea", "formulă/ spre dezlegarea formulelor", "cristalul sublim", "foc nesfârșit", "echilibru cosmic", "marea Distilerie", essentia nobilis, "recipiente", "alambicuri,/ Țevi intestine contorsionate și țevi capilare", "substanța aceea nebună, alcoolul secret din cuvinte,/ Spiritum verbi" etc.) ar sugera faptul că ne aflăm în fața unei rostiri aproape sacerdotale despre actul poietic și finalitatea lui alchimică, deloc străină de principiul unificării totului Daniel Dimitriu, spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]